2,156 matches
-
în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios ca la prima folosire. Știam că nu mai vine. Nici el și nici alt învățător
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios ca la prima folosire. Știam că nu mai vine. Nici el și nici alt învățător
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Nicolaie DINCĂ Îmi spunea-ntr-o zi un nene Cam zurliu, umflat în pene: — Am inventat lucruri multe, Chestii vrute și nevrute, Dar nu-mi sunt recunoscute. Ca să-ți dau exemplu, uite: Am inventat scărpinatul, Mersul pe jos și căscatul, Ața pentru mămăligă, Dinții de la săpăligă, Țărușul, urechea acului, Curba și pe Muma dracului, Coaja oului de broască, Râsul, moțul de la bască, Apa călduță și scrumul, Privirea spre stânga, fumul, Spuma ieșită din lapte Mătreața și multe alte... Toate -jur!-, absolut toate De
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
ciolanele turcește. Fiule, urmă el scoțând de mâncare, să dăm trupului ce-i al trupului, căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fi posedat câteva din noțiunile esențiale ale secolului XX, ar fi avut cu certitudine impresia că, dintr-o clipă într-alta, fetița putea decola de foame. Brusc agitația încetă: pe ușa căsuței ieși orizontal o pată mare, galben-aburindă de mămăligă, în urma căreia apăru și silueta osoasă, de femeie pentru care avem toate admirația, a nevestei pescarului. Să ne oprim puțin asupra ei. Era de o inteligență și de o inventivitate puțin obișnuite. Născută mai târziu, în veacul nostru de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
foarte sus, în cercuri. Dedesubtul lui, în lumina neclară a primilor zori ce abia se iveau în depărtare, totul era o masă galbenă de praf în suspensie, care făcea să te gândești că lumea se transformase într-un ceaun cu mămăligă din care ieșea doar, ca un bob de năut negru, vârful singuratic al masivului muntos. — Căcat! Nu se vede nici pe dracu’! — Ce facem? — Așteptăm... Ce altceva putem face? Un mare ocol. Apoi altul. Și altul. Jos, câțiva oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pierdut umorul de tot? Lasă mutra asta de fecioară deflorată, că-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi la căpătîiul Corcodușei, bărbat-tu doarme dus. Intelectualul ăsta se crede la bibliotecă... dacă vrei cărți, eu zic să facem un pokeraș. Cele două femei și cei doi bărbați se retrag Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mă enerva. Nu suport indivizii ăștia care se tîrăsc ca rimele și nu cer nimic de la viață. Nu suport apatia lor, rezistența de a se mulțumi doar cu pomana pe care le-o aruncă Dumnezeu, cum arunci cîinelui bucata de mămăligă — Și repulsia asta față de el, fii sincer, nu se leagă cumva de faptul că e evreu? — Cine, ăsta? Vezi-ți de treabă, păcălește lumea cu nasul lui cocoșat și cu urechile clăpăuge, n-are nici măcar calitatea asta, un prăpădit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se înmulțească, copiii se căsătoreau și formau alte familii, construiau case și adăposturi pentru animale, își împrejmuiau și ei grădinile și adăposturile pentru animale. Toți munceau pe moșia boierului. Când terminau porumbul și nu mai aveau din ce face mămăliga, se duceau la boier și cereau și boierul le dădea porumb și cele trebuincioase pe obligații de muncă. Așa au mers lucrurile cu clăcășia la boier până în anul 1864, când Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a făcut prima lege agrară în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Într+o țară preponderent agrară, cum era România la începutul secolului al XX-lea, ranul, fostul clăcaș, nu putea să-și agonisească hrana pentru un an întreg, de la o recoltă la alta. În plină iarnă rămânea fără alimentul de bază - mămăliga -, fiind nevoit să se adreseze boierului, administratorului și, pentru a ieși din iarnă, își angaja munca pentru toată vara. Nu se poate generaliza, în sensul că nu toat rănimea din România era nevoită să facă apel la hambarul moșierului pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșia lui Spiridon și Gh. Herțanu din Mărăști. De asemenea, erau luate la lucru femeile, soțiile celor plecați pe front și bătrânii. Copiii nu primeau niciun fel de plată, iar de mâncare li se dădea varză acră, castraveți murați cu mămăligă din făină de porumb amestecată cu făină de orz și ,rareori, câte o bucățică de brânză, și „aceea iute și cu viermi”. Alte mărturii coroborate cu situații similare de pe alte moșii și proprietari spun că pentru pogoanele primite de la boieri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mici, pentru nevoile proprii, predomina meiul, o cereală „plodoasă”, foarte productivă, din care se făcea o fiertură, fie ca boabe, fie transformate în făină. Acea fiertură de mei, care căpăta consistență pe măsură ce fierbea și se adăuga făină, s-a numit mămăligă. Meiul a fost consumat de toate popoarele mediteraneene și din jurul Mării Negre, poate nu cu aceeași intensitate ca la noi, unde, sporadic, s-a cultivat până la mijlocul secolului al XX-lea, sub numele de păsat. Începând din a doua jumătate a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au făcut din porumb făină, după o operație mai greamăcinatul la moara de apă, mai desă la râșnița cu două pietre așezate orizontal (vezi subcapitolul „Meșteșuguri și instalații”), din care au făcut o fiertură pe care au numit-o tot mămăligă. Dintre toate popoarele europene care cultivă porumbul pe suprafețe întinse, numai românii și italienii consumă mămăliga din făina de porumb, ei numind-o polenta. Spre deosebire de mei, porumbul cerea un complex de lucrări, în primul rând cele două prașile cu sapa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la râșnița cu două pietre așezate orizontal (vezi subcapitolul „Meșteșuguri și instalații”), din care au făcut o fiertură pe care au numit-o tot mămăligă. Dintre toate popoarele europene care cultivă porumbul pe suprafețe întinse, numai românii și italienii consumă mămăliga din făina de porumb, ei numind-o polenta. Spre deosebire de mei, porumbul cerea un complex de lucrări, în primul rând cele două prașile cu sapa, când se îndepărtau buruienile, iar la prașila a doua se făcea în jurul fiecărei plante un mușuroi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcut de pază în partea stâng a scării de la clădirea parlamentului Ungariei, de pe malul Dunării. O altă cereală care ocupa un loc important în economia agrară a locuitorilor satelor, inclusiv a celor din comuna Filipeni, era orzul, folosit ca hrană - mămăliga de orz, superioară calorică porumbului - dar și pentru fabricarea berii, în instalații numite sladnițe. De asemenea, orzul constituia în evul mediu cereala preferată de populația de religie mahomedană: turcii și tătarii. Între produsele cerute de turci - cumpărate pe prețuri mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
munca pentru anul viitor (vezi mărturiile de la „Anexe”). Țăranii mai înstăriți, cu vite de tracțiune, unelte și pământ, obțineau recolte și pentru consumul propriu și pentru vânzare. La toate familiile țărănești din Moldova, fie răzeși, fie clăcași, predomina consumul de mămăligă; pâinea se cocea de sărbători, iar la cei bogați, și în fiecare săptămână. Din cauza consumului intern redusă de grâu, care mergea la export, s-a creat un mit în legătură cu „România, grânarul Europei”, repetat de neștiutori și acum, pe la televizor. România
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rotund, un băț mai rezistent al cărui capăt superior era fixat în grinda încăperii. Lemnul rotund - axul râșniței - era folosit pentru a putea învârti piatra de deasupra. Era o muncă grea și istovitoare și, nu degeaba, a ieșit vorba: „Cu mămăligă de râșniță și pește de undiță, nu te vezi sătul”. După mărturiile rămase, la râșniță ieșea o făină bună, boabele erau bine mărunțite, mai alesă dacă boabele de porumb erau uscate pe sobă. O astfel de râșniță avea în Slobozia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cauzate, nu de microbi, nu se știa de existența acestora (în concepția populară tot ce este dat de la Dumnezeu este curat, tot ce părea curat, era curat: mărul dacă nu avea alte murdării pe coaja lui, era curat, ceaunul de mămăligă, toate vasele de bucătărie din lut clătite superficial erau curate etc.) de uitătură rea, de vrăji, de farmece etc. Dacă cineva, de regulă un copil, contracta o umflătură dureroasă de la o lovitură anterioară sau o erupție dintr-o funcționare internă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de abilitatea părinților, a fraților mai mari, buni de muncă. Lipsa obișnuinței de a cultiva în grădina casei plantele folositoare: rădăcinoasele, păstăioasele, varza, ridichile, castraveții, roșiile, ardeii, lipsea familia de un aport substanțial în vitamine. Consumul exagerat și exclusiv de mămăligă cu ceapă, castraveți murați, usturoi, oțet, cu aport calorică scăzut, favoriza bolile de nutriție și boala periculoasă numită pelagră, provocată de consumul de porumb stricat, aprins. Am arătat un caz [vezi: supra] de pelagră în satul Slobozia, după anii 1950
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Am arătat un caz [vezi: supra] de pelagră în satul Slobozia, după anii 1950 și vă puteți imagina ce-a fost cu 50-60 de ani înainte. Avem mărturiile unor oameni bătrâni din Lunca despre hrana zilnică primit de la curtea boierească: mămăligă la care se adăuga brânză sărată și iute, pește sărat, murături, castraveți murați, de care amintea Gh. Hodoroabă când le vorbea concetățenilor despre cât de bine era la boieri. Nu era propagandă, era o crud realitate, care exprima gradul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pește sărat, murături, castraveți murați, de care amintea Gh. Hodoroabă când le vorbea concetățenilor despre cât de bine era la boieri. Nu era propagandă, era o crud realitate, care exprima gradul de exploatare a țăranului român. De unde vine consumul de mămăligă la români? Nu suntem singurii de pe pământ care consumă porumbul. În primul rând, porumbul a fost și este consumat de amerindienii din America, de unde este adusă în Europa. Este consumat în unele state din SUA, în Italia se face polenta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la români? Nu suntem singurii de pe pământ care consumă porumbul. În primul rând, porumbul a fost și este consumat de amerindienii din America, de unde este adusă în Europa. Este consumat în unele state din SUA, în Italia se face polenta (mămăligă). De fapt și de drept, mămăliga la români și la alte popoare care au trăit în jurul Mării Mediterane și Mării Negre, era rezultatul unei fierturi din boabele zdrobite de mei (pasat) și alte cereale din aceeași familie (părincul, dughia). Meiul este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pământ care consumă porumbul. În primul rând, porumbul a fost și este consumat de amerindienii din America, de unde este adusă în Europa. Este consumat în unele state din SUA, în Italia se face polenta (mămăligă). De fapt și de drept, mămăliga la români și la alte popoare care au trăit în jurul Mării Mediterane și Mării Negre, era rezultatul unei fierturi din boabele zdrobite de mei (pasat) și alte cereale din aceeași familie (părincul, dughia). Meiul este o cereală care face un spică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un spică sub form de ciucure, cu boabe mici (să alegi pasatul din nisip - idee din basmele populare - arată o caznă peste puterile omului!), foarte productivă, cu perioadă de vegetație scurtă, hrănitoare, consumată prin fierbere, amestecă care s-a chemat mămăligă de la mei. S-a cultivat prin satele comunei Filipeni, până după al doilea război mondial, dar în condițiile creșterii producției de grâu și porumb, s-a renunțat la cultura meiului. Meiul se consuma și sub forma unui pilaf, înlocuind orezul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și în hrana animalelor. Făina de porumb obținută prin măcinare sau râșnire (aproape la fiecare casă din satele comunei era o râșniță), prin fierbere în ceaun își sporește volumul, devine un terci și apoi se întărește, amestecul fiind numit tot mămăligă, la fel ca fiertura de mei. Tocmai această cereală, constituind hrana de bază în marea majoritate a familiilor țărănești, lipsea în bordeiele celor care munceau pentru producerea ei. Avem numeroase mărturii despre starea de sărăcie lucie a unor familii de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]