537 matches
-
mersini cresc laolaltă Mersinii miros a femeie proaspăt spălată, ea se afundă în ei, caută tufele dese cu spini, le smulge din pămîntul pietros, palmele ei sîngerează și suferă, ea își suflă în palme, coboară. Acoperă trupul lui Fric cu mărăcinii prin care bîzîie albine spre florile mov și destule.” Tot ea este, dealtfel, și în centrul povestirii (oarecum autonome), care încheie romanul, în fond o “rescriere” a anumitor capitole (nu multe!) din Robinson Crusoe al lui Defoe, amintind, în parte
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
cavaler danubian ce se vrea de departe „spăimos“, în toga-i de tuș aruncată ca peste un vulcan (grație „mărturiei peste anotimpuri“ făcută de portretul în peniță zimțuită): El pus-a pe copertă „Flori și spini“ / Dar înăuntru-s numai mărăcini («Lui Maliu Bogoe, autorul volumului de epigrame „Flori și spini“», 1939); La țărmul mării, lângă-albastrul foc, / în „Ceasul umbrei“, meditând, Motoc / Constată ... că penița-i n-are toc ! («Poetului Nicolae Motoc, autorul volumului de versuri „Ceasul umbrei“», 1969); „școlar, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
neviață. 15. Trăim prin reguli. Nu respecți regula, apare greșeala. 16. Uneori sunt trist, alteori vesel fără vreun motiv anume. 17. Oamenii nu știu să aprecieze ceea ce au; li se pare important ceea ce nu au... 18. în viață te-nțeapă mărăcinii și te-agață spinii, dar mergi înainte. 19. Ca bătrâni ne-așteaptă Lopaciov și Gropaciov, iar ca medicament: Cimitirol! 20. Să te ții de pahar / să nu cazi... 21. Ziua de Apoi va fi in viitor, iar Viitorul va fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
scamator Ploaia a stat - greierii risipesc iar liniștea nopții Cutremur în ceruri - stropii reci protestând inundă strada Vântul rece a învins soarele-n turnir - cad castanele După ploaie mii de râme-n bejanie - deliciul ciorii Luna și-a pierdut în mărăcini parura - toți greierii tac Vântul sculpează dansul apelor mării - valuri de nisip Lipăit de tălpi goale-n băltoacele reci - ploaie de toamnă Sunetul toamnei - dintre castane ce iar cad culeg amintiri Ursuză ploaia plânge-n grădini hohotind greierii-au tăcut
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
din întunericul acestei existențe. Vorbe! Vorbe! Vorbe! Unde am mai auzit eu replica asta?... - Noroc, Pandelică! ULTIMA VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel din crucea dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii, în jurul găurilor, portițelor pe care și le-a deschis singur
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol, îl cunoșteam din copilărie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
zărit ceva lucind auriu. Am pătruns printre gunoaie și ciulini, pătîndu-mi pantalonii de bidoane ruginite și țevi unsuroase, până lângă zidul casei. Fecale omenești, uscate și pline de muște, erau risipite peste tot, în colțurile odăilor goale, pe iarbă, între mărăcini... Am ridicat banda de alamă, ca un semicerc strâmb și așa de-ncins de soare încît abia îl puteam ține-n palme. Arăta ca pelicula unui film, cu fiecare cadru decupat de fălcile unei prese cu ghilotină. Mi-a sărit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu va fi nimeni, niciodată, în viața lui. Ajunseră, se pare, la destinație, pentru că din spațiul împuțit delimitat de-un zid al fabricii, un șir de lăzi de gunoi cu zoaie pestilențiale și-un gard de crengi uscate, împletite cu mărăcini, nu părea să mai existe ieșire. Aici puteai să vii ca să te ghemuiești pe-o parte și să mori. Ai fi zăcut, neștiut de nimeni, până carnea ți s-ar fi topit, s-ar fi amestecat cu cîrpe-le-n care era-nfășurată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Raicu - teren agricol din Dumbrava, în zona locuințelor Raicu-Baciu; - Rupta - loc de pe dreapta Siretului, înainte de podul de la Lespezi, pe un vechi curs (meandru) al râului Siret, actualmente modificat prin construcția digului viitorului lac de pe Siret; - Secătura - loc cu tufișuri și mărăcini din nordul satului Heci, la hotarul cu Probota, pe creasta terasei medii, în prelungirea spre sud a Pădurii Probota; - Șipoțel - loc de șes, de la baza Dealului Diudiu, cu multe izvoare numite șipote, cu apă potabilă, motiv din care șesul este
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
unele porțiuni de drum, ferea grupul de privirile celor care s-ar fi putut afla prin preajmă, chiar dacă aceștia se aflau mai la înălțime; totuși, călătoria cu caii pe o cărare atât de strâmtă, invadată, în mai multe locuri, de mărăcini ce ieșeau din tufărișul crescut printre copaci, se dovedi o întreprindere mai dificilă decât prevăzuseră. Pe când soarele apunea, Audbert și cei patru huni ieșiră într-o mică poiană, ce se deschidea chiar la picioarele pintenului stâncos pe care îl luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de huni. Ieșind din gaura sa, Sebastianus văzu un hun care tocmai se apropiase de un alan și lovea de sus, oblic, cu sabia; capul retezat zbură în aer într-o ploaie de sânge, în timp ce trupul soldatului se prăbușea în mărăcini. Ceva mai departe, un arcaș helvet, țintuit de un copac cu o suliță ce i se înfipsese în stomac, se agăța cu mâinile însângerate de arma care îl străpungea și, alb la față, îl fixa cu ochi întrebători parcă, larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale de iubire, ori cântecul micilor păsări ce cuibăreau printre trestii. Roiuri de insecte minuscule zburau și rămâneau din loc în loc suspendate, rotindu-se în aer, iar la trecerea cailor, gușteri mari în splendide culori alergau să se adăpostească printre mărăcini. Răgușit, se ridică în aer, de câteva ori, strigătul șorecarului. Chiar dacă Divicone părea că merge cu siguranță prin labirintul acela muiat de apă, Sebastianus începu să intre la griji. Până acum, prietenii tăi nu s-au arătat, iar în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săi, spunând doar atât: „Veniți după mine!“ Nu avură decât s-o pornească docili după el, în vreme ce tovarășul său rămase să aștepte și să păzească barca. Cu o dezinvoltură surprinzătoare, omul găsi imediat o cărare strâmtă ce se deschidea între mărăcini și o porni într-acolo cu hotărâre, deschizând drumul întregului grup. Curând, terenul deveni mai dur și mai aspru, iar prefectul și tovarășii săi începură să urce printre lespezi de gresie acoperite de mușchi, mergând către un perete abrupt, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și în țintui în noroi după câțiva pași. Rezervele se împuținau, iar pentru cină un câine mergea de minune. Tovarășul său, mai iute de picior ori poate doar mai norocos, izbuti, în schimb, să se facă nevăzut în întuneric, printre mărăcinii ce înconjurau satul. Balamber nu reușise să se răsucească la timp spre copilă, care deja pornise să se strecoare iute printre războinici, cu aceeași intenție. Odolgan, care descălecase și el, o urmări și o prinse din spate de tunică, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
slabă și fără convingere. în timp ce dușmanul fugea mâncând pământul, Sebastianus trebui să strige din răsputeri pentru a domoli avântul alor săi și a-i aduce înapoi, în dispozitivul de pază al colinei. Zeci de oameni și cai zăceau risipiți prin mărăcini, iar ilirii săi, în timp ce urcau panta abruptă, îi terminau pe răniți cu lovituri iuți de suliță. Când ajunseră din nou în poziție, Sebastianus se întoarse să privească dușmanul. Mingan-ul înfrânt se regrupa în dezordine la poalele pantei, însă alte unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vocile celorlalți, fără număr, atunci când el se îndepărtase în aclamațiile oamenilor. Doar după aceea aflase de la Onegesius care erau ordinele pentru el. Acum se afla acolo, la zece pași înaintea oamenilor săi, plimbându-se în sus și în jos, printre mărăcinii câmpului, ca un animal în cușcă, cu privirea ațintită spre oștirea ce mărșăluia către întâlnirea cu dușmanul. Cum se întâmplase și cu alte ocazii, Atila însoțea armata la asalt, împreună cu sfătuitorii săi cei mai de încredere, și probabil urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțumești cu puțin Însă, puținul care te face FERICITĂ. SUFERINȚA OARBĂ Nu da frâu liber suferinței Ci calc-o în picioarele proprii înțelepciuni Nu o lăsa să te sufoce! Descoper-o la timp Distruge-i rădăcina Altfel vei fi plină de mărăcini Care-ți vor acoperi”sufletul” Trebuie să ajungi să simți că înduri Pentru a ajunge să simți gustul “victoriei”. Care are un gust sublim Pe care nu toți ajung însă să-l guste Slăbiciunea omului ajunge să îl îngroape Fie
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
drum auzise un fâlfâit de aripi. Așteptase cateva clipe cu auzul Încordat să-și dea seama exact de unde venea acel zgomot. Apropiindu-se tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care-l prinseseră ca un laț pe sărmanul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
asculta, căci sunt o casă de îndărătnici, vor ști totuși că în mijlocul lor este un prooroc. 6. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; și măcar că ei sunt niște mărăcini și spini lîngă tine, și măcar că locuiești împreună cu niște scorpii, totuși nu te teme de cuvintele lor și nu te spăimînta de fețele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. 7. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie adâncă se căscase între ele și mine, inima îmi era goală, iar mărăcinii își pierduseră nu demult parfumul încântător. Chiparoșii erau despărțiți de spații mari, colinele aride. Cel care fusese nu mai exista și dacă l-aș fi evocat, dacă i-aș fi vorbit, nu m-ar fi auzit, nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spunea vlădica Theodosie, nu de moarte să ne fie teamă, ci de înspăimântătorul județ, să nu ajungem la tronul lui Hristos pe căi ocolite. Dacă vrei să ții poteca dreaptă, spunea sfinția sa, ea trece printr-un lăstăriș: de o parte mărăcinii fricii de moarte, iar pe de altă parte florile dragostei pentru Hristos. Așa și eu, când mă apucă frica de moarte, mă uit în partea cealaltă și mă întreb: oare i-am dovedit destulă dragoste lui Hristos? Și uite așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dragostei pentru Hristos. Așa și eu, când mă apucă frica de moarte, mă uit în partea cealaltă și mă întreb: oare i-am dovedit destulă dragoste lui Hristos? Și uite așa, repede, Constantine, fă ce trebuie făcut, că uite, vin mărăcinii peste tine și nu mai ai timp. Cina a fost scurtă, a doua zi plecau pe drumul întoarcerii spre țară, toți doreau să se odihnească și nu aveau chef de vorbă. Erau obosiți, căci pe la Vlah serai toată ziua s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum prind viață șoaptele și te-nconjoară din toate părțile, despre florile mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe atunci, asculta cu buzele rumene întredeschise, cu ochii visători... După mai mulți ani, Constandinul Stancăi, domn fiind, îi spusese cum să se zugrăvească biserica domnească din Târgoviște: „Neică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]