1,070 matches
-
deschis și în prag stătea un bărbat rotofei la vreo cincizeci de ani. — Ai nevoie de un bărbat vânjos? —Eh, da. De mult n-am mai auzit asta de la o femeie. No, stați să-mi iau cheile. Toți trei am mărșăluit pe scări și am intrat în apartamentul meu, unde le-am arătat aparatul sus în raft. —Mă descurc, a zis Bubba. — Vă ajut și eu, a promis Ornesto. —Cum să nu, băiete. Dar a zis-o finuț. Bubba s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
observat că roțile se afundau prea tare în noroi - prin urmare, carele nu erau goale, așa cum ar fi trebuit. Cu un aer nepăsător, inspectorii lăsară carele să treacă - distracție care de data asta nu-l irită pe Antonius; în urma carelor mărșăluiau cele două centurii care formau manipulul. Inspectorii numărară fără chef cele douăzeci de rânduri de câte opt oameni, așezate într-un dreptunghi perfect. Părură că se trezesc doar când în fața lor apăru Antonius Primus. Se uitară la el uimiți. Tribunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tu la comanda legiunii, i-ai fi alungat de mult pe barbarii ăia - Errius puse mâna pe botul calului. Nu-i așa? În loc de răspuns, Antonius arătă spre signum manipularis pe care un signifer îl ducea sus, deasupra capetelor soldaților care mărșăluiau. Soarele strălucea pe mâna de fier argintat aplicată la capătul bățului și înconjurată de o cunună de lauri. Nu crezi că ar trebui să-i ajungem din urmă pe soldații noștri? Dădu pinteni calului, cu ochii la signum. Vântul făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la Roma, ajunsese între timp la Ravenna. De acolo, urma să se îndrepte cu armata lui spre Pad, gata să-i înfrunte. Pentru flavieni, faptul că ocupaseră orașul comandantului dușman era un semn fast. Antonius îi puse pe soldați să mărșăluiască repede spre Verona, pe care o cuceriră. Hotărî să stabilească acolo baza operațiunilor de război, deoarece în jurul orașului se întindea o câmpie propice luptelor călare, pentru care soldații săi erau foarte bine pregătiți. Astfel, Vitellius pierdu un oraș strategic. Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie, gladius, pumnal și pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general, mândru, cu mâna în șold și chipul triumfător, cu părul blond ivindu-se de sub coif și fluturând în vânt. Își agita gladius-ul, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ființe umane. Pe tonul unui ghid turistic, rosti: — Priviți cum își petrece timpul această legumă ciudată. Și, pentru a arăta exact ce părere avea despre modul în care leguma aceea ciudată își petrecea ziua, își luă cutia pentru prânz și mărșălui cu pași fermi și zgomotoși în jos spre scări, plecând la serviciu. — Fazani, păuni, rodii, cartofi... bietul Sampath, murmură Kulfi pentru sine. 4 Oficiul poștal, la fel ca multe din clădirile guvernamentale, era vopsit în galben. De-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop. UnuDoiTreiPatru. Hop. CincișaseșapteOpt. Hop. NouăZeceUnsprezeceDoisprezece. Era foarte bine, reflectă el, gândindu-se din nou la evenimentele acelei dimineți, ca soldații să sară și să mărșăluiască, dar la ce bun atâta disciplină? Stâng, drept. Stâng, drept. Pe loc repaus. Ce speranțe avea armata? Când sistemul de telefoane nu funcționa și, își aminti el rapoartele din ziarul de dimineață, când maimuțele prinseseră gustul băuturii și se apucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
timpul lor și erau mulțumiți. În jurul copacului lui Sampath, aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident. Cine știa ce se putea întâmpla în zilele acelea periculoase, la ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Exact în momentul acela, în zona în care se afla cantonamentul armatei, luminile străluceau dinspre barăci și oamenii, deja îmbrăcați în uniforme kaki, se adunau în jurul stâlpului pe care se ridica drapelul. brigadierul sosi și el la ora stabilită, și, mărșăluind impecabil către poarta principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alai, cu steagul unității de pionieri, cu toba și goarna, să ducem salutul nostru pionieresc la adunările de bilanț de la gospodăria colectivă sau când se premiau mulgătoarele fruntașe ori se încheia anul de învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În ceafă, În fața cafenelei Canaletas, cu două ore În urmă. Nimeni nu Îndrăznea să ridice trupul, care rămăsese acolo, mînjind trotuarul de sînge. Scurtele, dar intensele zile ale terorii de Început nu s-au lăsat așteptate. Trupele generalului Goded au mărșăluit pe Diagonal și pe Paseo de Gracia către centru, unde s-a deschis focul. Era Într-o duminică și mulți barcelonezi ieșiseră În stradă, crezînd că aveau să-și petreacă ziua la iarbă verde, undeva pe șoseaua spre Las Planas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
melc? Și iată că melcii se Înmulțiseră, năpădindu-i Încetul cu Încetul trupul ca pe o buturugă, pentru a o umple de bale și păcat. Din Olivia mai rămăseseră Întregi doar mâinile și părul. În rest, sub rochia sa largă, „mărșăluia” foșgăind un regiment de melci... Acum, iată, răul făcut cu sau fără vrerea lui se Întoarcea Îndărăt. Asupra masterandului plana un pericol imenent. O clipă de neatenție și melcii ascunși În trupul ei, sictiriți de mereu același habitat, vor migra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
respiro durase prea mult. Costumele se aflau În dezordine. „Soldați, drepți!” făcu Noimann. După care le dădu un ordin ce se bătea cap În cap: „Pe loc repaus, marș!”. Costumele Își umflară pieptul, apoi se destinseră. După care Începură să mărșăluiască pe loc, mișcându-și umerii În sus și În jos. Mulțimea de pantofi aflați În debara le ținu isonul. Îmbărbătat de ordin, medicul Noimann se Îndreptă, Într-un marș triumfal, spre acvariu. Peștișorii nu-și primiseră Încă doza obișnuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se oferi să prezinte un alt spectacol de prestidigitație. Și, fără să mai lungească vorba, pocnind din degete, inginerul făcu să se desfășoare În fața lor un covor roșu lat de un metru, cu franjuri aurii pe margini, pe care apăru mărșăluind țanțoș un picior de lemn Îmbrăcat În frac, cu papion, cămașă albă și manșete, ce ducea În lesă o cățelușă sprintenă de rasă (ogar afgan), Înveșmântată Într-o rochie de catifea, cu un decolteu cât toate zilele. „Iată, acum puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ÎN NUMELE VIEȚII În numele vieții, câți semeni n-au murit? Auză-le cum pașii mărșăluiesc prin ploaie Și glasul lor prin toamne, cum strigă răgușit Sub cerul de-amintire, ce-ngreunat, se-ndoaie... În numele vieții!...În numele vieții!... Mărșăluiesc prin ploaie pași firavi și virtuți Și de demult, din vremuri, ecoul dă cetății Un aer grav din
?N NUMELE VIE?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83808_a_85133]
-
ÎN NUMELE VIEȚII În numele vieții, câți semeni n-au murit? Auză-le cum pașii mărșăluiesc prin ploaie Și glasul lor prin toamne, cum strigă răgușit Sub cerul de-amintire, ce-ngreunat, se-ndoaie... În numele vieții!...În numele vieții!... Mărșăluiesc prin ploaie pași firavi și virtuți Și de demult, din vremuri, ecoul dă cetății Un aer grav din jertfa, acelor dispăruți... Vezi, bobul care astăzi l-ai strâns de pe ogor, Din sufletul vreunui de-aceia, poate-i rodul, Privește-l
?N NUMELE VIE?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83808_a_85133]
-
Cosmo- curaj lichid - dar nu eram dispusă să accept atitudinea lui condescendentă, așa că m-am Întors pe pantofii mei prea butucănoși și am deschis ușa. Nu am nevoie de mila ta. Mersi pentru nimic, l-am repezit eu, și am mărșăluit Înapoi În club Încercând să par cât de trează puteam. Am Îmbrățișat-o pe Penelope, m-am prefăcut că-l pup pe Avery, apoi am luat-o În linie dreaptă spre ușă Înainte ca cineva să mai inițieze o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Kelly a ajuns la birou, completasem deja lista și verificasem de trei ori dacă faxul cu schimbarea cursei de avion ajunsese la Jay-Z și mama lui, la PR, impresar, manager și la Încă vreo șase alți angajați ai lor. Am mărșăluit spre biroul ei la nouă și zece cu un dosar Întreg de programări, date de contact și numere de confirmare și m-am instalat În scaunul cu imprimeu tip zebră, chiar sub fereastră. Suntem gata cu pregătirile pentru diseară, Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să nu folosești cnutul mișeliei. Dar credința fără fapte înseamnă ofilire ca florile câmpului bătute de brumele toamnei. Legionarii mărșăluiesc către un crez: Crucificarea, care înseamnă trăirea aspră și severă cu alungarea luxului, a îmbuibării și iubirea aproapelui până la dăruirea totală. Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
câinești, nici violențe. „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința finală, crezul său. Temporarii învingători sunt lipsiți de conștiința rostului omului pe pământ și uzurpatori ai legilor divine pe care le neagă considerându-le povară. Sunt impostori, șarlatani și lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru ce și până când? Neamul nostru, mereu rătăcitor, nu-și mai regăsește matca sa, când faptele sale în istorie străluceau. Se urmărește dispariția noastră? Drumul salvator e unul singur. Întoarcerea la Hristos, drumul Crucii, răsărit de soare spre care legionarii mărșăluiesc. Legionarii nu mor și nici nu vor muri în veci, atâta timp cât slujesc Neamului și lui Hristos Dumnezeu. Previziunile lui Corneliu Zelea Codreanu din pădurea Dobrina, Huși, anul 1919, au fost confirmate de istorie și trăite de neamul nostru. Lupta între
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
oprit. ― Sergenți! Verificați dacă au coborât toți și nu a rămas vreunul adormit prin vreun fund de vagon! Cei din fruntea formațiilor au urcat. După o scurtă inspecție, au coborât și au raportat: ― Sunt prezenți toți. ― Din acest moment, vom mărșălui în cea mai deplină ordine până la cazarmă... Formație, înainteee, marș!!! - a răsunat comanda cu adevărat cazonă... Coloana a pornit ca o gloată. Și tare-i mai venea locotenentului să strige: „La loc comanda!” S-a mulțumit, însă, să strâmbe din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai venea locotenentului să strige: „La loc comanda!” S-a mulțumit, însă, să strâmbe din nas și să gândească: „Lasă, că în câteva zile punem șaua pe voi. Și o să zbârnâiți, nu alta! O să vă aduceți aminte ce înseamnă armata!” Mărșăluiau pe la periferia târgului de vreun ceas, schimbând mereu bagajul dintr-o mână în alta. Pe fruntea multora au apărut broboane de sudoare. Dumitru cunoștea locurile, fiindcă acolo a făcut armata de drept. „Câtă alergătură am tras eu pe dealurile de lângă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și nu pierdeau vremea cu rahaturi. Apoi el, Ted Krugman, eroul propriei sale povești hollywoodiene, înconjurat de figuranți - un șir de băieți buni, altul de băieți răi, punându-se cu toții în mișcare în șiruri separate, ce înaintau în direcții opuse. Mărșăluiră toți trei umăr la umăr, Danny avându-i lângă el pe Al și Jerry, niște profesioniști care își cunoșteau rolurile. Pancartele veneau spre el: „JUSTIȚIE FISCALĂ ACUM!”, „PUNEȚI CAPĂT TIRANIEI STUDIOURILOR!”, „NEGOCIAȚI SALARII CORECTE!” Coatele celor de la Teamsters se îndesau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rolurile. Pancartele veneau spre el: „JUSTIȚIE FISCALĂ ACUM!”, „PUNEȚI CAPĂT TIRANIEI STUDIOURILOR!”, „NEGOCIAȚI SALARII CORECTE!” Coatele celor de la Teamsters se îndesau în coastele celor de la AUFT. Tipii răi strângeau din dinți, dar nu răspundeau cu coatele lor, ci continuau să mărșăluiască și să strige. Danny era un fel de Om Cameră cu un sistem de sunet și imagine incorporat. Continua să-și imagineze mixere, tocătoare de carne, ferăstraie electrice și motoare cu aprindere care funcționau peste program și care nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]