505 matches
-
îmi admirau atunci noblețea sufletească, alții îmi disprețuiau lașitatea, fără a se gândi că motivul purtării mele era mult mai simplu: uitasem până și cum îi cheamă. Aceeași infirmitate care mă făcea indiferent sau ingrat era, de data aceasta, pricina mărinimiei mele. Trăiam, așadar, fără nici o altă continuitate, în afară de una singură: eu-eu-eu. De pe o zi pe alta, femeile, de pe o zi pe alta, virtutea sau viciul, totul de pe o zi pe alta, precum câinii, dar în fiecare zi eu însumi, veghind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
intact. Își imagină că e o țigară întreagă pe care abia ce a scos-o dintr-un pachet de pe care numai ce desfăcuse țipla. După cum fusese stinsă, era în mod cert abandonată de o mână de femeie. Numai ele au mărinimia asta de a nu le storci în scrumiere, de a nu le apăsa cu încăpățânare făcând capătul să se desfacă și să se fărâmițeze ca o floare ce se ofilește sau ca un cabanos ce sfârâie în tigaie înfoindu-și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dacă i-ar fi surprins-o, i-ar fi făcut semn să-l scoată din mulțime. Părea mai palid și mai îmbătrânit din pricina bărbii, avea un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile li se încrucișară. "Cerboaica!" strigă el. Dora-Tudora! Cerboaica! Inutil să se prefacă de ochii soacrei că nu-l recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
al Literaturii Române, prin vreo două sute de locuințe scriitoricești din istoria literară a Capitalei (Literaturile Bucureștiului, sau Despre memoria fără amintiri, fotografii de Ion Lazu și Dan Vatamaniuc). Despre acesta din urmă scriu acum, fiindcă mi-a turnat cu boierească mărinimie în cupa amintirilor o sumă de nostalgii catifelat nimerite în aerul tomnatic zgribulit de afară. Am copilărit la câteva străzi de casa lui George Bacovia, la doi pași de Șoseaua Giurgiului (ba chiar de câteva ori i-am cărat sifoane
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lor că cele trei mărgăritare ce mai lipsesc și pe cari le posedă Austro-Ungaria au o valoare mai mare și sunt mai apetisante decât mărgăritarul basarabian pe care, în cazul unei fidele alianțe [î]l așteaptă ca prezent de! a mărinimia rusească. 324 {EminescuOpXIII 325} Asemenea fantazii i se par copilăroase apusanului dar în Orient altfel stau lucrurile. Aci fantazia și apetiturile au cârma 'n mână. Pasiunea dominează, rațiune și dreptate sunt vorbe fără de 'nțeles. Cine măsură Orientul cu măsura europeană
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai bine, Sire, o să vedeți că asta explică și de ce a căzut Klemplantul. Nu a fost nici o trădare. Pur și simplu au atacat din spatele liniilor de apărare orbitală. Fără să vrea și fără să înțeleagă de ce le oferim cu atâta mărinimie punctele noastre vulnerabile... - Să presupunem că ai dreptate, dădu Bella din mână, dorind parcă să alunge o insectă supărătoare. Și atunci raidul de adineaori ce-a fost? N'Gai Loon zâmbi mulțumit. - Timpul are marea calitate de a trece la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
EminescuOpVIII 474} CHALKIDIAS Stăi, nu iscăli! O vrei? Bine, îți voi rupe inima, căci suferi Nu mai pot. Deci uit cruțarea... Eu iubesc pe alta... LAIS Ce? BOMILKAR Nu-l mai crede orișicâte să vorbească i-ar plăce. Glume. Din mărinimie vrea din nou să te înșele. CHALKIDIAS Da. Ea se chema Timandra. Chiar în vremile acele Când eram copii prinsesem amândoi a ne iubi Și părinții se-nvoiră mai târziu a ne uni. Fată plină de putere, preafrumoasă și robustă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făcut decît să le prelungească cu puțin agonia. Imediat după ce a încetat focul general, soldații aflați în dispozitivele de apărare ale Aeroportului i-au încercuit pe supraviețuitorii în majoritate răniți și plini de sînge, și făcînd un ultim gest de mărinimie demn de niște adevărați eroi, le-au curmat pe loc suferința slobozindu-și în plin ultimele cartușe din încărcătoare. — Am sărit gardul, zise Dendé. — Ai sărit gardul, repetă Roja uitîndu-se pe pereți, și Sena? — A cedat psihic, zise Dendé, nici măcar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la rândul meu, pe exegeta lui Adorno. Cine reafirmă, din nou și din nou, că nu va renunța nicicând la Auschwitz, rămas În miezul biografiei și gândirii sale, nu prea poate să aibă o viață ușoară... Devii, oare, capabil de mărinimie și iubire privind Înapoi și Înainte, spre zădărnicia existenței, de pe această culme a răului? Există o oboseală mai profundă decât cea a muncii și, cu atât mai mult, a gloriei. „În lupta dintre tine și lume, ia partea lumii”, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
anume ca să înghețe C-Ă în mine! Numai și numai ca să mă umilească și să mă-nspăimânte, să mă reducă din nou la condiția unui băiețel ascultător și neajutorat! Iar eu nu găsesc nici un argument în favoarea existenței lui Dumnezeu sau în favoarea mărinimiei și virtuții evreilor în faptul că omul cel mai ve-ne-ra-tî din tot Newark-ul a venit să stea „o jumătate de ceas încheiată“ la căpătâiul maică-mii. Dacă-i golea plosca, dacă-i dădea mâncarea în gură, mai ziceam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să mi-o ia pe sus! Unde-i dreptatea pe lumea asta? Unde-i Liga Anti-Defăimare B’nai B’rith? Dar eu ți-o ling ție! îi ziceam, la care Pelerinul ridica din umeri. După care mi-o întorcea cu mărinimie: — Nu te obligă nimeni. Știi asta foarte bine. Dacă nu vrei, atunci... — Ei, dar bine-nțeles că vreau - nu se pune problema obligației. Vreau. — Ei bine, riposta ea, eu una nu vreau. — Dar de ce? — De-aia. Nu vreau. — Căca-m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nume drăgălașe, fără nici un scrupul de delicatețe, pentru că în amor femeia nu are trecut. Ea trăiește în prezent. Delicatețea este calitatea supremă și cea mai rară a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte: inteligența, bu-nătatea, altruismul, generozitatea, discreția, mărinimia ș.c.l. Un om lipsit de o singură calitate a sufletului, nu mai are delicatețea completă. Atunci ea este cu lacune și cu eclipse. Gelozia retrospectivă e cea mai chinuitoare, pentru că știe că nu are motive să învinuiască, să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se familiariză cu malul râului Detroit, cu golfurile sale ferite și debarcaderele secrete. Recunoștea șalupele poliției de la cinci sute de metri. Comerțul ilicit cu alcool era o treabă complicată. Marea contrabandă era controlată de Banda Violetă și de Mafie. În mărinimia lor, Îngăduiau Într-o anumită măsură și contrabanda de ocazie - excursiile de o zi până În Canada, bărcile de pescuit ieșite la o plimbărică pe la miezul nopții. Femeile mergeau cu feribotul până la Windsor cu sticle de cinci litri ascunse pe sub rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se Întâmplase Într-o seară, când părinții noștri ieșiseră să ia masa undeva. Ploua și fulgera. Eu mă uitam la televizor când a apărut brusc Capitolul Unsprezece. Avea În mână un tort de lămâie. ― Uite ce am! cânta el. Cu mărinimie, Îmi tăiase și mie o felie. Mă privise În timp ce o mâncam. Apoi spusese: ― Te spun! Tortul ăsta era pentru duminică. ― Nu-i cinstit! Am alergat după el. Am Încercat să-l lovesc, dar m-a prins de mâini. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în timpuri neasemuit de dulci, ca halvița. Constantineasca nu m-a întrebat nici la ce-mi folosesc uneltele pe care i le ceream, nici când aveam de gând să i le restitui, mi le-a dat pur și simplu, cu mărinimie (fiindcă până la urmă pacea are un preț), iar eu le-am luat, am suit iute la etajul patru și m-am apucat să lovesc cu putere în toc, acolo unde bănuiam că trebuie să fie limba de la broască. Eram concentrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
devenit un anahoret, rupt de oameni și instituții, ci mam integrat în societate, transformat într-un avatar necesar. Nu am fost bogat pentru că am avut foarte mulți bani, ci pentru că am făcut fericiți pe semenii din preajmă, prin sinceritatea și mărinimia de a-mi pune sufletul pe tavă. Unii copii urgisiți de soartă au crescut fără mamă, alții fără tată, eu am crescut fără amândoi, atunci când aveam mai multă nevoie de ei. În compensație, așa cum mi-a prezis, pe la paisprezece ani
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
puse în gând să facă astfel încît să nu depindă de nimeni, să nu fie silit să sufere trivialitatea nimănui. Nădăjdui orbește că Otilia se va păstra mândră, până ce el va fi liber de el însuși, ca atunci, plin de mărinimie și fără nici o răsplată, să-i întindă mâna. Liniștit de această hotărâre, se ridică de pe bancă și se îndreptă spre orașul care începea să fiarbă. XV Simion devenise atât de supărător, încît Aglae se hotărî să scape de el. Propriu-zis
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
această totală lipsă de cel mai elementar bun simț, această indolență și indiferență față de cel care, prin sudoarea și banul lui vă ține acolo sus. Nu realizează nimeni dintre domniile voastre că dacă noi, cei mulți, ajungem În stradă cu toții datorită mărinimiei cu care ne guvernați, NU VEȚI MAI AVEA CE și pe CINE GUVERNA? Pe vremea bunicii erau 10 cu sapa și unul cu mapa. Mai Încoace au fost trei cu sapa și unul cu mapa. Acum sunt 100 cu mapa
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
închipui din partea unei femei, nu însă să le fi făcut ea pentru tine ! Nu însă să te trezești cu ea de ziua ta (adresa trebuie s-o fi reținut de când ai fost bolnav și Profesorul, într-un acces de grandilocventă mărinimie, a trimis feciorul să se intereseze). Acum, mai spectaculos, chiar ea, însă (noroc pe tine !) neprinzându-te deloc în mizerie. Totuși, să te trezești cu tânăra doamnă Mironescu venind pe ascuns, cu o birjă închiriată și cu un voal des
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arogîndu-și astfel din propria lui putere neatârnarea deplină și rangul de împărat, lucruri pe care căuta să le dovedească mai cu samă prin întrebuințarea de scrisoare roșie în hrisoavele sale. Dar și pe acest regent Ioan Asan îl cruță cu mărinimie, poate pentru că îi era rudă și-l credea mai puțin periculos, drept care îi arăta iubirea de pace și moderațiune, nu-l împresură cu război, nici nu-l supără în teritoriul său în vreun chip oarecare. {EminescuOpXIV 112} Legături de familie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de a face rugăciuni solemne și procesiuni pentru izbânda armelor regelui, de a le repeta regulat și de-a recomanda și credincioșilor să facă și ei rugăciuni personale. Pe când regele, după cum se exprima papa, se-narma cu zel "cu o mărinimie promptă și cu o mărinimoasă promptitudine pentru campania în contra unui neam apostat și a unui popor batjocuritor de Dumnezeu, adecă contra ereticilor și schismaticilor de pe teritoriul lui Asan, apoi contra lui Asan însuși ca dușman al bisericei și al lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
datorim, căci strălucirea radioasă a demnității de rege se sporește mult mai mult prin cruțarea celor biruiți decât prin nimicirea aspră a vasalului, odată neascultător, dar acum plin de căință. Tu ești regele și stăpânul nostru. Curgă dar din izvorul mărinimiei tale regale acea îndurare pe care pentru greșalele noastre n-am merita-o". După acest cuvânt Ștefan Vodă și cu boierii își plecară capetele până la pământ și așteptară cu umilință hotărârea regelui. Sigismund, cuprins de o pornire mărinimoasă, le răspunse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scosese tocmai atunci din buzunar. Puicuța văzuse cum Îl ascunsese cînd a apărut Lester. Se făcu foc. — Cum poți fi atît de sfidător?! — Vedeți?... Nu v-am spus eu?... Cu cît bea mai mult, cu atît o apucă mai tare mărinimia și sentimentele nobile. Dar pe el Îl durea toată fața și n-avea nici un chef să-i respecte În seara asta, la dracu’ cu sentimentele nobile! El voia să glumească, să-și bată joc de tot și de toate, oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
înnebunit și peste o lună a murit chinuit de febră. Moșia arsă, cu țăranii fugiți în lume, a fost vândută ca să se plătească datoriile; pe cele două fetițe ale lui Barașkov, una de șase și una de șapte ani, din mărinimie, le-a luat pentru îngrijire și educație Afanasi Ivanovici Toțki. Au început să învețe împreună cu copiii administratorului lui Afanasi Ivanovici, care era funcționar pensionar, cu familie numeroasă și neamț pe deasupra. Curând rămăsese o singură fetiță, Nastia, pentru că cea mică murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în dreptul inimii și ne-am privit drept în ochi. Deodată, ne-au țâșnit la amândoi șiroaie de lacrimi din ochi, mâinile au început să ne tremure. La amândoi, la amândoi deodată. Apoi, firește, au urmat îmbrățișările și lupta reciprocă a mărinimiilor. Prințul striga: A ta să fie! Eu strig: A ta! Într-un cuvânt... într-un cuvânt... ați venit la noi... în gazdă? — Da, pentru câtva timp, probabil, zise prințul, parcă bâlbâindu-se puțin. — Prințe, mama vă roagă să poftiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]