7,749 matches
-
aici ridicolul și nereușită; căci armura și coiful șunt determinații strîmbe și grotești prin care idealul nu poate prinde trup. Putem spune ceva asemanator despre Constantin Noica? Întorcîndu-ne la fișa clinică pe care și-a întocmit-o singur, găsim această mărturisire: "Pacientul (Noica însuși) declară că a citit la 18 ani pe Kant și că s-a simțit confiscat, pe viață, de gîndirea speculativa"19. În urma întîlnirii cu ordinea generală a filozofiei, adolescentul Noica va refuza domenii întregi de activitate a
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
revăzuta și adăogita a Antologiei poeților de azi. Jocul caleidoscopic continuă, mai putin didactic cu antologii adunând poeme inspirate de anumite teme și motive și care grupează, în mod diferit, pe aceiași poeți dar, în același timp ele sunt o mărturisire a cercetărilor neobosite și a cerințelor sufletești ale lui Ion Pillat. În copilărie străbătuse întreaga țară colindând Bucegii, Ciucașul și Ceahlăul. Ardealul, Maramureșul și Bucovina nu-i erau străine. Mersese cu trăsura, călare sau cu piciorul de la Sibiu la Mehadia
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
și eu însămi, dintre diversele mele voințe, impulsuri contradictorii". Aceste tentative de definire pot fi luate în considerare. Rămîne faptul indubitabil că Ionesco este, alături de marii săi colegi, unul dintre creatorii unei formule specifice de dramaturgie, teatrul absurdului. Pînă și mărturisirea că l-au influențat operele lui Kafka, Chirico, Borges, cu angoasele lor, e o dovadă a apartenenței sale la literatura avangardei, prelungire a celei interbelice. Că orice creator de literatură a absurdului, n-are încredere în rolul literaturii că mîntuire
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Cronicar Bucătăria oficială românească * În revistă 22 (nr. 27 din 6 iulie 1999), Gabriela Adamesteanu face mărturisiri complete: "De mai mulți ani observ, în diferite ocazii (...) cât de demodata este bucătăria oficială românească față de cea internațională". Patrioată înflăcărata, scriitoarea se gândește la tărișoara ei chiar și când se află la un banchet fastuos, în străinătate: "nu am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
zig-zag-ul capricios al gândirii asociative. Așa se explică de ce nimic nu este previzibil în această carte, în afară de plăcerea lecturii, mereu aceeași, de la prima până la ultima pagina. Uneori, scriitorul se instalează în plină actualitate, așa cum face, de pildă, atunci când reacționează la mărturisirea Gabrielei Adamesteanu - urmată de una similară a lui Eugen Negrici - că Jurnalul lui Mihail Sebastian i-a schimbat complet imaginea despre "perioada dintre cele două războaie mondiale". Costache Olăreanu admite că lumea românească de atunci nu era una ideală, dar
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
mai greu de înțeles este comportarea victimei care, nu numai că, în acea ședința, isi turnase cenușă în cap, dar și venise să-i mulțumească denunțătorului, între patru ochi, "pentru ajutor". Urâte și încurcate vremuri! Spuneam că Dan Desliu, în mărturisirile făcute interlocutorului sau, este mai repede dispus să se autoînvinuiască, astfel cum am văzut, decât să arunce cu piatră în direcția altora, fie ei și personaje de verificată reputație "rea". Dogmatici intratabili că Novicov, Selmaru, Sorin Toma, maleficul Beniuc, sunt
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
judecă decât întemeindu-se pe ce a trait el însuși, Desliu trage o concluzie mai degrabă pozitivă despre satrapul culturii din perioada dejista, acesta fiindu-i, personal "de fiecare dată de folos, de ajutor". Este adeseori subiectiv Dan Desliu în mărturisirile sale, acționat de afecte, de simpatii sau antipatii și, într-adevăr, nu vom putea desluși din relatările lui imaginea cea mai fidelă a epocii literare postbelice, în evenimente și oameni. Dar nici infidela nu putem spune că este. Ce e
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
nu reușesc. Afirmația această m-a descumpănit oarecum, pentru ca, citînd cartea, nu mi s-a părut că ar fi valabilă. Nu vreau să anticipez prea mult, în acest stadiu al prezentării, problematică românului, așa că mă rezum la a spune că mărturisirea autorului e importantă pentru a demonstra cum Cronică unei morți anunțate își derivă strategiile de construcție și semnificare din felul în care se raportează, uneori parodic, alteori cu o stîngăcie voita, la convențiile de gen ale românului polițist. Nucleul tramatic
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
Cristian Teodorescu Din cînd în cînd apare la noi în presa cîte o mărturisire pe, să-i zic, tema rușinii de a fi român. Nu mă voi opri aici asupra unei mărturisiri anume. Ceea ce mi se pare mai interesant e mecanismul care duce la un asemenea tip de rușine. Din cîte am observat, aceasta
Rusinea de ai tăi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17855_a_19180]
-
Cristian Teodorescu Din cînd în cînd apare la noi în presa cîte o mărturisire pe, să-i zic, tema rușinii de a fi român. Nu mă voi opri aici asupra unei mărturisiri anume. Ceea ce mi se pare mai interesant e mecanismul care duce la un asemenea tip de rușine. Din cîte am observat, aceasta rușine vine de la o generalizare forțată. În ^90, după mineriada din iunie, am citit sau auzit asemenea mărturisiri
Rusinea de ai tăi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17855_a_19180]
-
mărturisiri anume. Ceea ce mi se pare mai interesant e mecanismul care duce la un asemenea tip de rușine. Din cîte am observat, aceasta rușine vine de la o generalizare forțată. În ^90, după mineriada din iunie, am citit sau auzit asemenea mărturisiri care porneau de la observarea acțiunii minerilor, a unor persoane aflate atunci la putere și a unei mulțimi care a aclamat isprăvile minerilor. Mi se pare foarte normal să-ți iei distanță față de anumite acțiuni cu care nu ești de acord
Rusinea de ai tăi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17855_a_19180]
-
că ești român din cauza că văzând o casetă video cu un număr redus de persoane și diverse reportaje ale TVR despre revoluția din România în direct, să ți se pară, de la distanță, ca acesta e poporul român. Mai recent, această mărturisire a rușinii e legată de conflictul din Iugoslavia, cu intenția de culpabilizare a celor care nu condamnă atacurile forțelor NATO împotriva Iugoslaviei. Aici, însă, rușinea are și conotații politice vizibile, care pot ține de un anumit tip de opțiune, pe
Rusinea de ai tăi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17855_a_19180]
-
să vorbească despre exemplul dat în închisoare de legionari, care s-au prezentat, uniform, cel mai bine, cu toate categoriile lor: intelectuali, țărani, muncitori... Cel mai impresionant caz însă, a fost cazul celor de la Pitești. Nu o dată am ascultat, cutremurați, mărturisiri îngrozitoare. Cel care ne povestea simțea nevoia să se elibereze. Spuneau totul cu o sinceritate care ne zdrobea pe noi, cei care ascultăm. Și nu doar o dată, aș fi vrut cu disperare că mărturisirea să se curme. Îmi amintesc de
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Pitești. Nu o dată am ascultat, cutremurați, mărturisiri îngrozitoare. Cel care ne povestea simțea nevoia să se elibereze. Spuneau totul cu o sinceritate care ne zdrobea pe noi, cei care ascultăm. Și nu doar o dată, aș fi vrut cu disperare că mărturisirea să se curme. Îmi amintesc de unul dintre cei care "au trecut" pe la Pitești. După ce a fost eliberat, în ^64, la scurt timp s-a dus la Securitate și a cerut să fie din nou anchetat, pentru că "uitase" să mai
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
posibil răspuns îl oferă Gheorghe Crăciun însuși: "Am redeschis ziarele și revistele în care am publicat în ultimii ani și am alcătuit o carte nu știu cît de necesară în care formulez îndoieli, fac constatări, îmi asum principii, nu evit mărturisirea biografica, bat cîmpii uneori. Propun acest dialog." Primele două secțiuni ale cărții adună articole din 1994, 1996, 1998 și chiar 1999. Temele sînt dintre cele mai diverse, iar caracterul, nu de puține ori urgent al avertismentelor, își păstrează actualitatea în
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
rece de Securitate - a fost asasinata. Îi face defunctei un mizerabil portret, încheiat cu un reproș pentru ucigași. Cenzorul nu l-a obligat să șteargă paragraful, semn al unor relații speciale, cu un caracter poate mai înfiorător decât cel al mărturisirilor scrise de mâini cu unghiile smulse. Firii structural scindate a lui Ion Caraion îi răspundea un neașteptat schizoidism al Securității, devenită naționalistă după ce râsese de pe fața pământului mai toată elită națională. Probabil că faptul de a-l fi păstrat, totuși
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
prietenul nostru". Și asta pentru că îl salvase, în timpul guvernării antonesciene, de închisoare. Și consideră că Groza, care îi jurase fidelitate, își va respecta jurămîntul. L-a sfătuit, în consecință, pe suveran că "alegerea lui Groza era cea mai convenabilă". Această mărturisire este cea dinții despre acest episod și dl Adrian Niculescu are dreptate să sublinieze importantă ei istorică. Și încă un fapt extrem de important. Cum se știe, în decembrie 1945 a avut loc, la Moscova, conferința miniștrilor de Externe ai țărilor
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
în această adesea palpitanta convorbire, paginile despre odiseea în exil a lui Emil Ghilezan, profesiunile exercitate în SUA, în Iran, pînă a se stabili la Romă, unde a rămas pînă la sfîrșitul vieții. De asemenea se definesc drept o contribuție mărturisirile despre disensiunile dintre grupările emigrației politice românești și dedesupturile lor deloc loiale. Dl Adrian Niculescu, bun cunoscător, ca istoric ce este, al epocii, știe să pună întrebări, să obțină răspunsuri, pe cele socotite importante relevîndu-le cum se cuvine. Păcat că
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
peste etapa începuturilor dvs. literare. Și totuși există un mediu literar și artistic în care se formează un tînăr scriitor. Pavel Chihaia: Trebuie să recunosc că începuturile mele literare nu s-au petrecut printre intelectuali care să mă îndemne la mărturisiri scrise sau cu care să mă confrunt. Singurătatea mi-a fost hotărîtă de moartea mamei mele și de noua familie în care mi-am continuat viața de la cinci ani înainte. Am avut un drum propriu hotărît de destin. În cazul
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
numai de critica noastră dar și pe plan internațional. Desigur, mai sunt și alții, unii care vor apărea în timp. La care, pînă în prezent, se adaugă și opera mea literară, cu un singur roman încheiat, cu fragmente, interviuri și mărturisiri, oglindind pe măsură generația mea "pierdută". În legătură cu prieteniile din tinerețe, îmi amintesc de legăturile strînse pe care le-am avut cu Vladimir Streinu și scriitorii cercului său, în primul rînd Constant Tonegaru, apoi Mircea Popovici, Mihai Crama, de asemenea cu
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
care îi iubești. La o altă definiție s-a gîndit, desigur, Petru Dumitriu - care mi-a fost prieten pînă ce drumurile și vederile noastre s-au despărțit, una din dramele generației, printre cele mai dureroase - cînd mi-a făcut o mărturisire pe care nu o pot uita. Ne aflam amîndoi în cercul Petru Comarnescu și ne plimbam într-o după-amiază însorită (era prin 1946) de-a lungul lacului din parcul Herăstrău. Petru Dumitriu era un interlocutor care gîndea și se exprima
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
articole de întîmpinare despre cărți, căpăta o rubrică și, apoi, după un timp, le aduna într-un volum. Azi, cînd revistele s-au împuținat, "trebuie schimbată tactica: direct la volum. E și așa greu, dar barem rezultă ceva." Astfel de mărturisiri și îndemnuri trebuie să fi fost binefăcătoare pentru un tînăr critic, înfundat într-un sat, care aștepta momentul debutului care să-l impună, mulțumindu-se, deocamdată, cu cronici prin Echinox, Vatra, Familia. Și, în martie același an 1981: "Scrisoarea d-
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
aur ora./ Una din urne e a ei. " (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Putem semnala și ceea ce avem impresia că e o persiflatoare anticipare textualistă - o poezie a poeziei țesută din firele mărturisirii simbolic-tehnice, în dualitatea revelării obiectului așa-zicînd tematic și al obiectului așa-zicînd meșteșugăresc, coincidente în travaliul de "țesător" ce le-a dat naștere: În ceea ce privește sfîrșitul Isadorei, țin, domnule, să vi-l reamintesc: "Une longue echarpe/ Un châle (rouge) qui la detestait
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
încheie ciclul, La răspîntie de veacuri (1935), apărut, acum, în al cincilea volum al ediției d-lui Teodor Vârgolici. Și asta, mai ales, pentru că, în unele porțiuni, se realizează ca o frescă a epocii. Și, în plus, este și o mărturisire autobiografică. Cum menționează autorul în Preliminariile romanului, "urzeala cărții mele - cîtă se vede și cît va mai fi - este luată dintr-un jurnal intim și completată, după trebuință, cu mărturiile cotidianelor epocii. Din acest punct de vedere, fabula mea are
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
spre a păstra metafora, să fie văzut din față. Vocile care vorbesc însă răspicat sînt autoarele a trei scrisori pe care Misugi i le pune la dispoziție autorului. Toate i-au fost trimise lui, în clipe esențiale; conțin decizii sau mărturisiri fundamentale, iar cele ce le-au scris sînt trei femei care nu doar l-au cunoscut pe Misugi în intimitatea lui psihologică, dar i-au împărtășit totodată - sau cel puțin așa am crede - gîndurile, intențiile, temerile și resentimentele, într-un
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]