549 matches
-
cositorite. Și mâncau mai mult pește și carne de oaie. Pătlăgelele așa se fac: cureți vinetele de pieliță, ca de obicei, le dai în undă, le scurgi de apă, le toci, le prăjești în untdelemn, pui și puțină ceapă tocată mărunțel, pe urmă le așezi în tingire cu apă, sare, piper, ce-i trebuie, pătrunjel, scorțișoară și unt de nucă (cum se mânca odată), și înăcrești cu zeamă de lămâie. Și lași să fiarbă. - Și pe urmă, adaugă Stănică cu apetit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ajung și io s arăt ca ea, Doamne ferește... Da n-a găsit și ea pe cineva să-i fi dat cinci lei să-i aducă butelia ?... Vine tramvaiul, ea se duce repede-repede spre el, așa cum e, încotoșmănată, pășește cu pași mărunței. — Hai, măicuță, hai, îi spune un domn îndatoritor. Un domn mai în etate, un domn bine, ca de pe vremuri. — Mersi, îi răspunde ea. Dar nu se oprește. Când trece de el, domnul se uită nedumerit, stă o clipă lângă scară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici nu-i vine să plece, nu se ndură... Nu se-ndură, când se gândește că a făcut drumu degeaba. Cap sec, cap sec, își șoptește singură, ocolește burlanu de lângă scară, dă colțul casei și merge spre poartă cu pași mărunței. Curtea pustie, ăla la Matracucă, Ivona dracu s-o ia pe unde i, parc-ar avea un ardei în cur, așa nu poate să stea locului, la casa ei... Curtea pustie, nici urme de pași pe pavaj... Parcă-ți vine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
repede ea. Haidi, că tot tu o să mă îngropi pe mine ! Cât m-ai clănțănit toată viața la cap și numa ce-ai vrut tu ai făcut, n-ai lăsat nici atâtica dintr-ale tale... Merge-ncet, cocârjată, cu pași mărunței - la ce să se uite dinainte, că tot nu vede d-aici până acolo. O fi, n-o fi portofelu... Se oprește, sprijină o mână încârligată de perete, scormonește-n țoașcă până dă de hârtiuța unde-și ține ea carbaxinu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei madam Ioaniu totu. Ea ori madam Cristide ? Că Margo, după ce s-a lăsat de bărba-su, și-a găsit pe unu, de-l ținea ascuns acolo, la Otopeni, la vie. Frumoasă femeie fusese Margo și-ncă se mai ținea bine, mărunțică, nu așa naltă ca sor-sa, da femeie bine și elegantă, și la pantof purta treiștrei. Uite-așa avea niște piciorușe... Și l-a ținut p-ăla ascuns, ea știe cât, poate ani de zile. Sta el ascuns toată ziua
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici gând să plece, intra-le-ar undeva bețele alea, poate doar așa să s-astâmpere. Fie ce-o fi, ea mai bine pleacă, c-a pierdut destulă vreme. Bine c-a găsit portofelu... Coboară treapta și merge cu pași mărunței. Când o să se dea jos dân tramvai, o să se oprească în drum, la piață : o să-și ia de la grătar trei mititei, doi o să-i mănânce ea, unu-l duce la omu ei, lighioana bătrână, că i-o fi câteodată și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mătase și-l sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez del Perú!“, strigă rotofeiul Romero Îndreptîndu-se spre un bărbat mărunțel, un omuleț, o pocitanie Îngrozitoare care intrase În clipa aceea Îmbrăcat cu un costum vechi și cu gulerul murdar la cămașă. Își trînteau adevărul În față așa, fără menajamente, ca Între prieteni, era stilul lui și Gargajo, extrem de nervos, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dreptul într-o cameră mică, semănând a salon, despărțită în două printr-un paravan din lemn de mahon, cu două uși laterale, dincolo de care era, probabil, un dormitor. Într-un ungher al salonului, pe fotoliul de lângă sobă, ședea o femeie mărunțică, despre care nu s-ar fi putut spune că e foarte bătrână; dimpotrivă, avea fața destul de sănătoasă, plăcută și rotundă, în schimb părul îi era cu desăvârșire cărunt și (se putea deduce de la prima privire) femeia dăduse cu totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Capitolul optsprezece" În cea de-a opta zi, ne oprim din jelanie și ieșim într-o lume cuprinsă de convulsii, asfaltul se deschide sub picioarele noastre, un crater uriaș înghețat într-un căscat amenințător, însoțindu-ne înaintarea, numai un pas mărunțel de-am fi făcut și ne înghițea cu totul în adâncurile sale. Coborâm scările ținându-ne de mâini, sub privirile provocatoare ale soarelui de dimineață, mama ne face cu mâna emoționată, cu mișcări exagerate, ca și când vor trece mulți ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
activ, ca să răsplătească astfel încrederea pe care cei de-acasă o aveau în el. Episodul 56 COSETTE — Vino după mine! - îi șopti Cosette în slavonă, ajungând în dreptul lui. Cuprins de-ai iubirii calzi fiori, Broanteș o urmă supus, câinește. Pășind mărunțel, cu spor, țigăncușa ieși din piața Balgi-Bașlâc, coti pe o ulicioară îngustă, apoi încă pe una, se opri în fața unei porți înalte, de lemn, se uită cu grijă în jur și-apoi intră repede, făcându-i semn lui Broanteș s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Drăguțescu era încă totuși ceea ce se numea un boier bine, ba chiar umbla zvonul că de când Vodă îi ținea nasul într-un borcan, nurii săi bărbătești sporiseră îngrijorător într-un Iași dominat de somnolența otomană. în spatele lui venea o femeie mărunțică, numai pielea și osul, aruncând priviri speriate în toate părțile, căci avea și de ce: în cinci ospețe pierduse trei soți, unul mai sănătos ca altul, și rămase cu șapte copii care se păruiau ziulica toată, întrucât foștii lor tați făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zvon ușor de linguri căutând bucățile de carne se înălța spre uriașul tavan boltit sprijinindu-se pe pilaștri de marmură construiți cu sudoarea poporului. Cu glas scăzut, cuviincios, invitații schimbau între ei impresii, informații, solnițe, ardei iuți. Lângă bi-vel-vornicul Drăguțescu, mărunțica sa nevastă mânca grijuliu, abia deschizându-și gurița spre a primi lichidul călduț, delicios, din lingură. înghiți cu gingășie și-și întoarse frumoșii ei ochi spre soț: — Ce frumos a vorbit Vodă! - șopti ea privindu-și bărbatul cu dragoste. — Tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
93 DESPRE SACI, STOICI ȘI ELEAȚI Și cum vă spuneam, cei patru eroi ai noștri ședeau pe punte. în special Cosette ședea atât de frumos cu vițele negre de păr fluturând în bătaia fumului pipei spătarului Vulture, încât un marinar mărunțel numai mușchii și osu’, ce căra înspre pupă un sac umplut cu stoici și eleați, avu trecând pe lângă țigăncușă intuiția că, oricât s-ar strădui, oricât ar munci pentru binele societății din care făcea fatalmente parte, nu va reuși niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
degete și sticleții porniră a-i cânta ușor la ureche. Grigorie al XV-lea închise ochii. O pace divină i se citea pe chip. Episodul 204 SÂNGELE APĂ NU SE FACE în această stare îl găsi cardinalul Damiani, un om mărunțel, nu tocmai slab, foarte vioi, cunoscut pentru deosebitul său fler diplomatic și pentru pasiunea nestinsă, aproape inexplicabilă, ce-o avea pentru mierea de stupi. Nu o dată, răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știam un lucru: păsărica lor trebuie cinstită cu păsărica ta. Altfel cade - la băiat. Asta am auzit-o Întâia oară de la Tecla, dar și de la altele, toate mari. Adică și cu negru. Ca la Tecla. De loc era de pe la Tighina. Mărunțică, frumoasă, de picà: părul negru-negru, cu ape albăstrii, ochii verzi-verzi, de mâță - nu de pisică, de mâță; verzi, cu stele de aur. Când a venit, la noi stătea deja (convenabil) domnișoara Tuza, dar Încă nu mă chema la arătat. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lingura plină. Zic: - Tu nu știi, dar să știi: dacă mai faci asta, eu te mușc de țâță. Am zis liniștit. Ea Îmi dă drumul, se uită la mine cu ochii ei codați și verzați; și mâțați. Râde: are dinți mărunței, albi și ascuțiți - ai zice: o pisicâță. - Așa? Păi, dacă tu mă muști de țâță, eu te mușc pe tine de pâță! - Se zice: puță. Dar nu se zice tare, că nu se cade: e de rușine. - Eu așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
jr., creatorul unui spectacol de referință pentru zona underground - Sex, Drugs, Rock&Roll. Coordonatorul lunii: Mihaela Michailov. Bunica mea a primit Nobelul pentru literatură Mircea Mihăieș În 1992, pe Fifth Avenue, în Manhattan, am zărit-o pe bunica mea maternă. Mărunțică, cu părul alb, ondulat, era îmbrăcată într-o haină de ploaie, albastru închis. Avea în mâna stângă o umbrelă, albastră și ea. Cu dreapta, trăgea un geamantan pe rotile. Nu prea mare - cât să încapă hainele pentru trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
îngăduit copilăria și o parte din adolescență. Era o seară ploioasă, ulițele își prefăcuseră țărâna în noroaie și șleaurile se umpluseră cu apă mâloasă. Străbăteam cu încrâncenare satul copleșit de potopul cel molcom, aveam nouă ani, un buzunar plin cu mărunței de un leu puși la păstrare vreme de o lună și în cap un singur gând: săți cumpăr mamei un cadou frumos și folositor pentru aniversarea de a doua zi. Magazinul Universal, clădire de însemnătate capitală a oricărei așezări rurale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
niciodată pe acolo, nici măcar la vreo ședință cu părinții. Știa doar numele dirigintei și clasa în care era Carmina. Voia să cunoască și el situația la învățătură a fetei, să vadă dacă-și mai aveau rost speranțele. Diriginta, o femeie mărunțică, domnișoară bătrână, cu o vorbă cântată, aleasă, o prezentă pe Carmina destul de derutant. Este o fire foarte retrasă, pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la Gambrinus, apoi s-au mutat la Luther, după aceea au luat o mașină de piață, înghesuindu-se, și s-au dus pînă în Cotroceni, unde jurnalistul în cauză, un ins spînatec, gălbui, care graseia cînd se aprindea la vorbă, mărunțel și iute în mișcări, nu-i stăteau deloc bine ochii în cap, probabil se plictisea de moarte în compania unui amploiat prostit de vorbăria lui ori privirea îi alunecase din obișnuință profesională, era și de mirare cum nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul Popianu pentru că fiecare avea o muscă pe căciulă, fiecare păcălise pe cineva, pusese la cale o escrocherie mărunțică, vînduse marfă proastă, înșelase la cîntar sau la socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta era calimera cu colonelul Stoicescu și maiorul Stavri, ei voiau ca negustorilor, tuturor negustorilor, nu doar celor din Vladia, tîrgoveților, tuturor tîrgoveților, țăranilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ardeau sub tufa de păr cărunt care-i căzuse pe frunte. Sătenii se sfătuiau încet; în lumina slabă, figurile lor liniștite, sub căciulile de oaie, se zugrăveau puternic. Necunoscutul sufla greu. —Vere Costache, grăi Neculai cătră un țăran tânăr și mărunțel; du-te până la Baba Catinca, ad-o încoace; ea poate s-a pricepe mai degrabă ce să facă. Popa Ștefan intră, cu ochii sticlind, bătând tare cu cârja în podele și scărpinându-și nasul înfocat. —Bun rachiu; are bun rachiu Petrache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin pustietățile acestea.. Uite, mergem de-un ceas: n-am văzut un om... Și de-acu cine știe unde-om da peste un sat... Caporalul dispăruse. Doctorul se uita la mine râzând. Apoi ochii mari, bulbucați, deodată se opriră asupra unui soldat mărunțel, slăbit la față, care venea încovoiat din mijloc spre noi. — Ce este? —Trăiți, domnul căpitan, vătămătura... Și deodată, pe fața slăbită se arătă albul ochilor, ca de lapte. —Cum? — Vătămătura... nu mai pot merge... —Așa! Da’ drumul la Hârlău îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și se răstea la câne plecându-se din șale. — Hăi, dă-te-n colo, du-te-n cotlonul tău, că te dau la șepte draci!... După ce zvârli în Colțun c-o scurtătură și-l alungă spre cotlonul lui, moșneagul cel mărunțel se întoarse spre Niță Lepădatu și-l privi cu luare-aminte. —Așa-i... hm! zise el cu mirare; tu, măi băiete, nu ești de pe la noi... Eu pe tine nu te-am mai văzut... Ce vrei?... Apoi, moșule, răspunse drumețul, așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]