1,766 matches
-
se simțea și o femeie care primea În ea un penis nedorit, Închizând ochii cu prudență. Mă simțeam aspirat de picioarele fotoliului cu toate că eram sigur că ele pătrunseseră În mine, Îmi simțeam pielea Întoarsă pe dos ca o mănușă, cu măruntaiele eviscerate. Eram conștient că era ceva extrem de periculos, dar nu aveam puterea să mă opun. Eram Într-o stare În care sinele meu dispăruse, ca atunci când era să mă Înec În apă. Pe vremea când eram În școala primară, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
adevărata lui valoare. Își dădea seama de absurditatea situației În care se afla, așa că nu era În măsură să protesteze. În nici un caz nu Înnebunise, doar că nu știa ce să facă. Simțea cum, ascunse sub pielea de pe piept, toate măruntaiele, interiorul gurii, pereții vaginului parcă prindeau viață independent de ea, ca niște vietăți care creșteau Încolăcindu-se În ritmul bătăilor inimii ei. Nu-și mai putea controla dorința sexuală, care Îi acapara Întregul trup. Însă bărbatul pe care-l iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era „băgat în seamă” în zorii fiecărei zile de școală. Mă ajuta să mă dumiresc la cele din jurul meu el, un „necuvântător” în felul lui, care aștepta doar mâini pricepute pentru a-i mângâia clapele și a-i smulge din „măruntaie” huiete neștiute din necuprinsul zorilor dintâi, sălbatec de vulcanici și asuzitori la „zămislirea de lumi ” la care nădăjduiam nu doar visez ci și să fiu martor !. Larma siderală și tainică a nemărginirii celeste - venită din eter de cine știe cât timp și
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului am adormit mai bogat decât m-am trezit dimineață, dar oleacă mai liber ca ieri în ritmul acesta, allegro, unde-oi ajunge? într-un pustiu fără apă și margini. setea mă taie în măruntaie și nu găsesc nicăieri un copac sub poala lui, răcorită de frunze, să-ntind brațul pe coapsele tale morgana își face de cap stârnindu-mi virilul și-alerg după ea ca un pui de leu hărțuind o gazelă ba o
DEŞERT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363973_a_365302]
-
în mușchii coapsei. În aceeași clipă un lichid îmi inundă cavitatea bucală, strecurându-mi-se pe gâtlej înăuntru. M-am înecat. Am scuipat, m-am zbătut, încercând să-mi rup legăturile. Lichidul îmi intrase deja și-l simțeam arzându-mi măruntaiele. Părea să fie un fel de alcool amestecat cu ceva necunoscut. Ceilalți scoaseră diverse sunete admirând dibăcia piticului. Treptat, simțeam cum trupul mi se înfiora într-un mod deosebit, cum nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Albu Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roșii) O pasăre neagră a mușcat cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane
PASĂREA „TU” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362897_a_364226]
-
îi creează vizitatorului senzația intrării într-o cu totul altă lume, mirifică, tot așa, mallul acesta din cimitir, cu animația lui, cu austeritatea lui, cu reclamele lui, cu mirosurile care mai de care mai apetisante, dă senzația că cimitirul în măruntaiele căruia e construit, se află nu aici, ci în cu totul altă parte a orașului. Numai că, în timp ce în marketul din spital, aparținătorii pacienților coboară, ca să le prelungească viața celor dragi din saloane, aici, în mallul din cimitir - tot un
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
dezideratul onest al scriitorului menit să îndrepte și să ofere semenilor trăinicie prin puterea cuvântului. Umorul grotesc, sarcasmul, ironia, alături de alte modalități de expresie, trecute prin diferite nivele până la o finalitate estetică se compun ludic într-un laser-bisturiu cotrobăind prin măruntaiele cangrenate ale societății contemporane. Strigoi lihniți de foame, adulmecând misterele Copoului, se nălucesc spre locuri în care trăsnetul soarbe sângele unui dor sălbatic de normalitate. Nu știu sincer, câte colțuri are inima lui M.B.B. - știu doar că e imensă, sub
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
cheltuieli imense, dar acestea sunt necesare pentru a salva și a reduce la normal un ecosistem distrus de zeci de ani. Nici mineritul nu mai este ce a fost, când se știe că zece mii de persoane lucrau până în 1990 în măruntaiele munților. Puse cap la cap, poluarea de la Roșia Poieni și amenințarea cianurilor care planează asupra Roșiei Montane îi fac pe turiștii români și străini să-și ia gândul de la petrecerea vacanțelor în Munții Apuseni. Munții noștri aur poartă, noi cerșim
MILENARA ABURNUS MAJOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360920_a_362249]
-
aer, aeronava era verificată de către mecanici. Dacă ceva nu era în regulă - vreo defecțiune sau orice altceva - nu mă avântam în zbor. De fapt nici nu mi se permitea. Cu lucrurile acestea nu este de glumit. Orice aeronavă ascunde în măruntaiele sale destule taine, destule posibilități de defectare. Instrucțiunile primite îți semnalează mereu neregulile, iar tu trebuie să știi să le identifici la timp și să iei măsurile care se impun. Ești instruit să încerci mereu în cazul unei avarii să
INTERVIU CU UN AVIATOR , MARIAN COVACHE- PARTEA A VII-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363159_a_364488]
-
ștergându-și obrajii de câtă neputință văzuse în juru-i. Suntem aici să vă salvam. -Ajută-i pe alții nepoate! Eu mă duc să aduc flori și verdeață din grădina Raiului pentru draga mea. Își suflecă mânecile, și începu să caute prin măruntaiele apei, o urmă de lumină. Mâlul torcea parcă prin firele de viață stinse, amintirile. Își scutură privirile de tristețea agățată ca o pânză de păianjen peste gene, și zări, în spatele bisericii, o moviliță plină cu flori. Începu să adune încet
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > STATUIA Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Din stâncă ta, eu m-am născut. Eu chipul l-am avut în piatră. Căldură ta din măruntaie m-a umplut, Suflet că soarele îmi arde-n vatra. Că bradul mă înalt, eu, din sămânță, Din ridurile tale cuaternale. Poala lui verde mi-e aripi în ființă Cioplită-n rocă muntelui, mariei sale. Eu mă înalt spre cer
STATUIA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367790_a_369119]
-
turiști și pentru altceva, pe când aici instalarea unei toalete publice, chiar din lemn sau alt material, cu apă și celelalte utilități este o condiție a ființării acestora. Moara, că asta i-a fost destinația de început, nu mai uruie în măruntaiele ei mecanizate și neunse de pe timpul propriei lor „revoluții industriale”, nu mai scrâșnește și nici nu mai mestecă de mult cu măselele uriașe de piatră pentru a măcina grâul, porumbul, secara, ovăzul sau meiul și parcă obosite de-atâta „rumegat
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
necuvinte! . . . Numărul 13, triumfator, isi poartă clopotul, el strigă din cele patru zări - Poetul!... Se bucură Pământul de sămânță să cea roditoare, cea cuvântătoare, cea înaripata și străvezie! Bărbații se străduie, se străduie să se prelingă șovăitori și tăcuți în măruntaiele Pământului, ei smulg sămânță cea cu aripi - e Îngerul poetului - stă de pază la casele noastre... casa mea are numărul 13 și zilnic, chiar zilnic, Îngerul îi aduce fulgerele fulgerătoare ale celor patru zări! 33 - iul STELAR Iisus avea 33
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
chiar și era în doliu, vei vedea numaidecât după cine, că nici eu nu mi-am dat seama așa, chiar din prima. Avea o privire, asta nu i-am spus-o Lolitei mele, rămâne între noi, care parcă îți răscolea măruntaiele. Începeai să-ți cam cauți cuvintele când intrai în vorbă cu ea. Prințesa, ajunsese să i se spună. Și pe bună dreptate!... Așa mândră ținută avea! Cum lui Avender i se dusese buhul de cal breaz după apucături, și de-
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
discret, fără să bată la ochi, prin vecini, fii, fiice, soții, prin locurile pe care le frecventau aceștia, prin băi, prin arene, peste tot unde se putea. Înarmat cu astfel de cunoștințe, haruspexul nostru își începea ședințele cu ghicitul în măruntaie, hieromantia, în foc, fum, și altele sau în ce dorea clientul. Haruspex, prezenta amănunte din trecutul persoanei fiindcă își începea ședințele nu cu viitorul pe care doreau toți să-l știe ci cu trecutul pe care nu dorea nimeni să
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
față” (era precis o “hâda” fără față !), mi-o imaginasem oriunde dar nu atât de aproape încât să-mi ia “piuitul” - ca pe un uriaș “val de pământ lipsa”(!) dispărut în rărunchii hăului de sub noi, un fel de “crăpătura” în măruntaiele pământului care ne suporta și (tot)ne suporta dar ne mai și “clatină” ... Aveam să aflu că falia Sân Andreas este cea mai mare structura geologică de pe glob, ea devenind cel mai înspăimântător simbol al Californiei. Este de fapt un
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
lung, omul prost, femeia bleagă și paharul gol. Să știi că măgarul moare întotdeauna de drum lung iar prostul, de grija altuia. Mai bine tăceam. Acum îmi aruncă în curte ba o pisică moartă, dacă taie o găină, îmi azvârle măruntaiele peste casă. - M-ai văzut pe mine că ți le-am aruncat eu? Și iar n-am avut ce face. M-am coborât la mintea lui. Le-am luat și i le-am agățat noaptea de clanța ușii. Așa cum erau
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
nu vreau să-mi fac păcate. Stai cuminte și privește-le mult, din toate părțile! Doar așa le poți învăța și deosebi de cele false. Dacă ai să le îndrăgești, vei fi prietenă și cu pământul care le ascunde în măruntaiele lui. Să nu le pui pe tine mai multe deodată și felurite, fiindcă se vor supăra și nu vor mai străluci. Nici Dumnezeu nu le-a așezat în grămadă acolo, jos. Iubește-le ca pe un dar al pământului, așa cum
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
din produse-asortate în castroane adânci aurite și farfurii întinse pictate cu flori și himere-ncurcate, cumpărate la târg creionate din zbor în jurul planetei zbârcite, pe-nserate când lumina se cere la lupă. Lădoiul, cu-n etanș cauciuc în jurul ușii masive alinta măruntaie la temperaturi de la Poli Din misterul rochiei, un tremur și-un sughiț galactic scutura nărăvaș frigiderul; îmbrățișări igienice învăluiau comori neștiute sau bănuite... De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Auzea prin iatacuri șoapte în tonuri suave: Fă
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
flori într-o canoe fictivă la pescuit de himere Canoe din nuiele fermecate Canoe lăsată ofrandă și descântec să împace puterile divine la dănțuitul soarelui prin câmpuri. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Paiață prin cenzura de măruntaie Se știe unde suntem Implanturi pe animale de casă, Implanturi pe oameni Ne măsoară cum folosim timpul Implanturi pe animale de casă, Implanturi pe oameni Se știe unde locuim Implanturi pe animale de casă, Implanturi pe oameni Ne măresc productivitatea
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
pe animale de casă, Implanturi pe oameni Gândesc că-i vădit potențialul Implanturi pe animale de casă, Implanturi pe oameni Cred în truda ieftină, cred în profituri masive Implanturi pe animale de casă, Implanturi pe oameni Paiață prin cenzura de măruntaie De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Foci pârjolite de sufletul apelor din Nord Caribou alerga în sihăstria aceea Sufletul se strămuta acolo unde orbește lumina Focile țipau din adâncul glacial al apelor Închipuiri, spiriduși protectori în forme
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
urmă, va ridica iar din pulbere, această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe El, Îl voi vedea și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine” (Iov 19, 25-27). Cauza durerii suntem noi înșine. Sufletul nostru are deplină libertate să aleagă între binele suferinței și răul durerii. „Prin suferință omul ajunge să se purifice, să se desăvârșească, să-și înalțe sufletul, să
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
întruparea voiniciei, a tânărului care se definea prin vitejie și mlădiere a trupului. Cingătoarea (chimirul) dădea căldura constantă mijlocului și elementelor constructive ale spatelui voinicului, apăra abdomenul de atacuri neprevăzute, tocmai datorită lățimii acesteia. Brâul era bariera morții, el strângea măruntaiele: Mațele că-și aduna, / Cu brâu lat se încingea, / Mijlocelul că-și strângea”(8) , vârtoșea coloana legăturii tânărului cu Universul, îi prelungea viața până la lămurirea neînțelegerilor, după care sufletul i se desprindea și înălța la ceruri. Brâul era curcubeul lui
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
pământului. Spiritual, el semnifică simbolul unirii strânse cu cosmicul, cu planul sacru al divinității, al acelei legături constante întru binecuvântare și al tenacității în blestem: „Cu blestemul s-a îmbrăcat precum cu o haină, / ca apa i-a intrat în măruntaie / și ca uleiul, în oase; / fie-i ca o haină cu care se îmbracă / și ca un brâu cu care pururea se încinge.”( 11) Ca o prelungire a ceea ce sugerează un sens la om, brâul este întâlnit și la locuințele
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]