2,300 matches
-
deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o cană plină de obicei cu apă și cîteva pahare care străluceau de curățenie. Alături, un șervet, un săpun și un castron cu prune îți sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca de urs al securistului: ― Lasă, că ies eu de aici... Spre amiază, doctorul Pas, Însoțit de doctorul Gruia, care a făcut parte din echipa operatorie când securistul s-a accidentat, au intrat În salon. Sora șefă a adus o măsuță cu rotile, pe care se aflau cele necesare efectuării unui pansament... Securistul a făcut ochii mari... ― Domnule doctor - i s-a adresat doctorul Pas lui Gruia - dumneavoastră l-ați operat, așa că vă rog să vedeți cum se prezintă plaga operatorie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc când trebuie - a vorbit infirmiera. Pe o măsuță din cabinetul sorei șefe se găsea o tavă pe care se afla ceva de mâncare. ― Ia și mănâncă și pe urmă vei merge În salon. Poimâine ai să fii operată. Să nu te temi, Stăncuțo. Nu-i o operație grea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce copil rușinos am eu aici! Ia să mâncăm amândouă. Vrei? Uite, eu am să mănânc mărul acesta. Tu mănâncă bucățica ceea de carne prăjită. Hai. Curaj, Stăncuțo! În cele din urmă, a ciugulit câte ceva din ce se afla pe măsuță. ― Așa, fata mamii. Acum, hai să mergem În salon. Dacă te Întreabă careva, să spui că ai făcut baie și ai fost bărbierită...jos. Are să te opereze doctori foarte buni. N-are să te doară deloc. Între timp, s-a Întors
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chelie, directorul școlii se deprinsese cu oamenii și cu locurile și nu avea de gând să mai plece. În momentul când Stelian păși pe poartă, mai marele peste așezământul școlar al comunei tocmai stătea în veranda casei, așezat la o măsuță de răchită împletită, la o ceașcă de cafea împreună cu nevasta sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul, așezându-se și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i întinse o bucată. Ia aici, nepoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întâi pe fratele său mezin, pe care îl găsi, pe la ora opt dimineața, în frizeria lui din Lipscani, colț cu străzile Stavropoleos și Smârdan. La ora aceea frizeria era goală și Ticu, în lipsă de clienți, stătea așezat la o măsuță cu un jurnal în față și dezlega un joc de cuvinte încrucișate. A, ia te uită, nene Stelică, ce mai faci? N-ai mai trecut pe-aicea de mult! îl întâmpină fratele cel mic bucuros și vioi ca întotdeauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe el... și de la degeneratul ăla de băiat al lui, care s-a lepădat de taică-su, ca să-l primească în miliție!... sfârși Ticu, uitându-se spre celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se schimbă de halat și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
privire mai atentă în jur. În lumina slabă a unei lămpi cu gaz, ei constatară că se aflau într-o cameră mobilată cu două paturi de câte o singură persoană. De un perete atârna portretul regelui Mihai, iar pe o măsuță era un aparat vechi de radio, cu baterii, în stare de funcționare. Crezi că putem avea încredere în bătrânul?... întrebă Corneliu Caraiani, după ce sfârși de inspectat încăperea. Desfăcându-și rucsacul, începu să scoată din el niște lucruri, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aparat vechi de radio, cu baterii, în stare de funcționare. Crezi că putem avea încredere în bătrânul?... întrebă Corneliu Caraiani, după ce sfârși de inspectat încăperea. Desfăcându-și rucsacul, începu să scoată din el niște lucruri, pe care le puse pe măsuță. Fănel Trifu îl privi și zâmbi: Pentru bătrân sunt gata să pun mâna-n foc, zise. E un om de absolută încredere. Nu e cazul să ne facem griji din cauza asta... Camaradul său mormăi ceva cu o mină încă sceptică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o cămăruță din spatele clădirii sfatului popular, care până atunci servise drept arhivă, și îi spuse că acela era biroul în care avea să lucreze de atunci înainte. Stelian se uită cu oarecare mirare la pereții nevăruiți de mulți ani, la măsuța prăfuită de lângă fereastra cu geamuri murdare și la rafturile rudimentare pe care zăceau teancuri de dosare așezate alandala, fiindcă sfatul popular nu avea prevăzut în statul de funcțiuni un post de arhivar, și se limită să observe că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră, Dora își dă seama cât este de obosită. Patul, de dimensiuni adaptate la cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cum îți spuneam, emoțiile nu lipsesc. La masa dorului Flacără lămpii de petrol răspândește o lumină care mângâie blând chipurile și obiectele. Penumbra delicată în care sunt scufundate puținele mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia loc în fața ei pe un taburet pitic, pe măsura mesei ce i se păruse o jucărie de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să o întâlnești. Poți veni ?" Dora percepe un parfum intens, un parfum de liliac și mai apucă să gândească: "Liliac ? Suntem în plină iarnă !" O lumină difuză scaldă dintr-o dată încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune profundă în fața imaginii mâinilor Teodorei, după care Dora are senzația că alături de ea s-a mai așezat cineva. Într-adevăr, contururile luminoase a trei perechi de mâini strânse între ele plutesc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ta și știu tot ce a pătimit aici, pe pământ. Pătimit... Și ea ca și mama ei." "Nu te chinui cu gândul ăsta, spirit drag, acum toate s-au așezat la locurile lor...", intervine gândul transmis de Teodora. Dintr-o dată măsuța vibrează cu violență. În stânga ei, între degetele mâinii ei stângi și cele ale dreptei Teodorei intervine încă o prezență, o invizibilă prezență nechemată: Cine ești, spirite neliniștit ? Ești cumva Minodora ?", întreabă Teodora. Masa mai vibrează de câteva ori cu impetuozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ar putea să fie supărată. Ți-am spus despre înstrăinarea fără motiv de care mă simt vinovată. O mamă iartă. Mamele iartă orice. Repetabila greșeală... Din nou la masa dorului Cele două femei sunt iarăși așezate una în fața celeilalte, la măsuța joasă din lemn cafeniu. Chipul Teodorei a devenit din nou ca un medalion care concentrează lumină. La simpla atingere a degetelor, cântecul pornește ca un murmur a cărui forță crește, crește , devine învolburat, pentru a se opri dintr-o dată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te cheamă, prin mine, fiica ta, Dora..." Nici un răspuns, măsuța rămâne nemișcată. Plină de umilință, Teodora reia chemarea: "Spirit al Isidorei, te rog să mă ierți că am cutezat să îl împart pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îl împart pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să îi răspunzi ?" O urmă de abur ușor albăstriu se fofilează în dreapta Teodorei. Un parfum delicat de lăcrămioare plutește în aer. Măsuța se înclină ușor în fața Dorei care simte în stânga ei o mângâiere abia perceptibilă. Ea recunoaște în această atingere mângâierea mamei și percepe gândul ei: "Mi-e dor de tine... mi-e dor de tine... Te aștept..." Și apoi nimic. Aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Și apoi nimic. Aburul albăstriu s-a disipat cu discreția cu care venise, dar parfumul de lăcrămioare continuă să persiste. Sub efectul emoției fără seamăn a acestei scurte întâlniri, Dora se scufundă în detașarea totală de cele lumești. Dintr-o dată, măsuța pare scuturată de un vânt puternic și un nor violet își face loc între cele două femei. Dora simte în degetele atinse de acest nou venit niște ușoare înțepături ca niște descărcări electrice. Emoția Teodorei este perceptibilă atunci când Dora mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sau din cauza emoției, inima îi joacă vreun renghi. Mintea nu mai este în stare să formuleze mesaje către sora ei. Neantul din ea devine ca un vârtej care o absoarbe cu voluptate. Un nor de culoare violet se ridică deasupra măsuței atrăgând după el, ca un magnet, un abia perceptibil abur argintiu. În zori, sania lui Atanasie face drumul de întoarcere fără nici un călător. SCURT POPAS În locul în care Dora nu s-a mai întors. La ora prânzului, Victor intră grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dar a meritat! Ai jucat ireproșabil rolul de portdrapel al chintesenței nobilei simțiri! Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pereții subțiri, cu geamurile împărțite în trei ochiuri înguste și lunguțe , cu o curte mică în fața sa, fără nici o bancă, numai cu flori și cu o curte în spatele său ceva de vis. Bănci albe, scrânciob alb, fântânița albă și două măsuțe mici, albe. Țin minte că, mică de tot, mă jucam cu Angi stând eu la o masă, el la cealaltă și făcându-ne semn. Toată viața mea Angi a făcut parte din lumea mea. El îmi spunea povești când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un semibăruleț. Tot în partea sa avea o baie cu duș, bideu,. chiuvetă, rafturi și chiar o mașină de spălat, o bucătărie cu colfar, masă, rafturi, aragaz, frigider. Chiar și holul era cu gust ornat, cuprindea o canapea extensibilă, o măsuță elegantă. Ajuns în dormitor, fără haina sa lungă și neagră, se dezbrăcă de costumul său bleu și îmbrăcă pantaloni scurți și tricoul său preferat. Se pregătea să asculte știrile și auzi soneria. Primul reflex fu să ridice receptorul de la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
florărie și a cumpărat iarăși un buchet de trandafiri pentru Cecilia. A încercat ușa de la camera ei foarte încet, că dacă doarme să n-o trezească. Nu era încuiată. S a strecurat în cameră, a pus trandafirii în apă, pe măsuța din mijlocul camerei și-a pus geaca în cuier, s-a așezat pe un scăunel lângă patul ei privind-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
încuiată, ceea ce n-am făcut acum. Știam că tu mă aperi de toate relele. Vezi? De aceea te iubesc. Ridicându-se din pat și luându-și capoțelul ca să nu rămână în pijama în fața lui Matei, observă trandafirii în vaza de pe măsuță. —Ioai! Ce splendizi sunt! Se duce și miroase.Tu i-ai adus? — Ca să începi dimineața frumos. — Și tu ești frumos, îi mângâie fața, apoi își lipește obrazul ei de al lui alintându-l. Atât de mult îmi place un obraz
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]