553 matches
-
dădusem cu piciorul unei comenzi. Fără să bănuiască iritarea mea, sau fără să-i pese, Emilia stătea nemișcată, cu o pălărie mare de pai înfundată pe cap până la sprâncene, în rest îmbrăcată în negru, semănând cu o călugăriță obosită de mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: Sînt un gunoi, Doamne, un gunoi" și se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu să-l ierte, bătea mătănii, apoi în disperarea pocăinței se îmbăta iar. Nimeni nu știa cum făcea rost de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătîndu-se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-au dat târcoale și i-au bătut seara la poartă în speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am scăpat pentru un timp de domnișoara Annie. Acum probabil am să pot cânta la lăută, fără să mai fiu asaltat de invectivele ei enervante de dincolo de alee. — M-am oprit la Lenny și i-am cumpărat o pereche de mătănii cu apă sfințită, de Lourdes. — Vai de capul meu! La Lenny! Niciodată în viața mea nu am văzut un alt magazin atât de plin cu vrăjitorii religioase. Presupun că magazinul acela de bijuterii va fi în curând scena unui miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un alt magazin atât de plin cu vrăjitorii religioase. Presupun că magazinul acela de bijuterii va fi în curând scena unui miracol. S-ar putea ca Lenny însuși să se înalțe la cer. — Lu’ domnișoara Annie i-au plăcut mult mătăniile. A început pe loc să spună un rozariu. — Fără îndoială, e mai plăcut decât să stea la discuții cu tine. Ia un scaun, copile, ș-am să-ți pregătesc ceva de mâncare. — În confuzia produsă de leșinul domnișoarei Annie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce-ți spun, Gus. Du-te și consultă psihanalistul ăla de la Centrul Artelor Medicale, cel care l-a ajutat pe Lenny să-și aducă magazinul de bijuterii pe linia de plutire. L-a vindecat pe Lenny de complexul în legătură cu vânzarea mătăniilor. Lenny îi este total devotat. Acum are un fel de contract exclusiv cu un grup de călugărițe care vând mătănii în vreo patruzeci de școli catolice din oraș. Face bani cu găleata! Lenny e fericit. Călugărițele sunt fericite. Copiii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Lenny să-și aducă magazinul de bijuterii pe linia de plutire. L-a vindecat pe Lenny de complexul în legătură cu vânzarea mătăniilor. Lenny îi este total devotat. Acum are un fel de contract exclusiv cu un grup de călugărițe care vând mătănii în vreo patruzeci de școli catolice din oraș. Face bani cu găleata! Lenny e fericit. Călugărițele sunt fericite. Copiii sunt fericiți. Sună grozav. — Lenny a introdus spre vânzare și o serie de statui frumoase și alte accesorii religioase. — Pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vedea. Te așteptam. Prietena mea, doamna Reilly, se întreba pe unde umbli. Vino-năuntru la căldură. — Da doamnă Battaglia, îmi pare rău c-am întârziat puțin, dar a trebuit să merg cu nepoții prin cartier. Au scos la licitație niște mătănii de-ale maicilor. Știu, spuse Santa. Am cumpărat și eu un șirag chiar ieri de la un puști. Au mătănii frumoase. O doamnă pe care o cunosc a câștigat motorul de barcă pe care l-au avut maicile la loterie anu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îmi pare rău c-am întârziat puțin, dar a trebuit să merg cu nepoții prin cartier. Au scos la licitație niște mătănii de-ale maicilor. Știu, spuse Santa. Am cumpărat și eu un șirag chiar ieri de la un puști. Au mătănii frumoase. O doamnă pe care o cunosc a câștigat motorul de barcă pe care l-au avut maicile la loterie anu’ trecut. Doamna Reilly stătea țeapănă pe sofa, privind lung în paharul din mână, de parcă tocmai descoperise plutind în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele două felinare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma a rămas pur și simplu acolo, cu fața spre Qibla, lipită de covoraș, cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce situație se afla și a ridicat-o. — Cum era mai departe? a Întrebat alarmată Petite-Ma după ce au convins-o să se Întindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui - la fel de frumoasă ca a mea - și mi-a spus: „Tații noștri nu aveau gusturi proaste“. După Assisi, viitorii mei părinți s-au dus la Verona, unde se oprise Sfîntul Francisc la Întoarcerea de la Veneția. Au urmat o procesiune, ținînd mătănii În mîini, cu ochii ațintiți asupra flamurilor și stindardelor pestrițe care te făceau să te gîndești la țesăturile orientale și care le aminteau că sfîntul voise să-l convertească pe sultanul Egiptului. Era mai puțin stingheritor să te gîndești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din amintirile lui de la Roma. Totul pentru domeniul spiritual, nimic penru cel carnal! Totul pentru creștin, nimic pentru viitoarea și scumpa mea mamă! Citindu-l, ai spune că tata era singur la Roma și că a vizitat Capela Sixtină prefirîndu-și mătăniile, cînd sîntem totuși cîțiva care știm bine că, de fapt, el strîngea cu ardoare mîna mamei. Am așteptat să fac a zecea sau a douăsprezecea călătorie la Roma pentru a mă duce eu Însumi la Vatican. Am avut norocul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cumva cînd ejaculezi?“. Întrebarea m-a lăsat mască. Trebuia oare să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai mătăniile În pumn, În fundul buzunarului de la palton, te agățai de ancora aceea“. Un alt tip de ancoră căută Virginia În pantalonii mei și, pentru Întîia oară În viață, o mînă de femeie luă locul mîinii mele și reuși să facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cel mai mic zgomot: „Tina, dacă e tata care vine să bată la ușă? Dacă cere să-i deschidem?“. Tata, care știa că eram În cameră și care ne Încredința mental În mîinile lui Dumnezeu... Poate că spunea rugăciuni prefirîndu-și mătăniile? Spusese deja rugăciuni pentru mai puțin de atît. O recunoaște Într-una din cărțile lui: „CÎnd voi vă cățărați prin copaci, eu mă Îndepărtam ca să nu tremur și mergeam rugîndu-mă. Asta nu mă face să roșesc. Trebuia să vă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-au ivit din clădirea principală și m-au ridicat de parcă nu cîntăream mai mult decît un creion. Aici bolnavii nu erau tratați cu mănuși. Mantra lui Vișnu nu avea să-mi fie de mare ajutor. Aveam În buzunar niște mătănii budiste, fiecare boabă Înfățișînd un cap de mort cioplit din femure ale unor călugări, dar dacă le-aș fi scos, ar fi fost În stare să mi le confiște. Or, Împreună cu un exemplar jerpelit din Fundamentele misticii tibetane al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înfățișînd un cap de mort cioplit din femure ale unor călugări, dar dacă le-aș fi scos, ar fi fost În stare să mi le confiște. Or, Împreună cu un exemplar jerpelit din Fundamentele misticii tibetane al lui lama Anagarika Govinda, mătăniile astea erau marele meu atu și eram foarte convins că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
făcut de un tînăr sadic: exact genul de copaci pe care Îi desenam și eu cînd eram mic. I-am spus psihiatrului, după ce am desenat o casă cu un coș care fumegă: „E Crăciunul, bradul e Înăuntru“. Mi-am scos mătăniile și am Început să frămînt Între degete capetele de mort. Eram sigur că va voi să-i arăt mătăniile. A Întins mîna, iar eu m-am tras Înapoi cu un aer Îngrozit, psalmodiind de zor Om namo Nârâyana. Era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am spus psihiatrului, după ce am desenat o casă cu un coș care fumegă: „E Crăciunul, bradul e Înăuntru“. Mi-am scos mătăniile și am Început să frămînt Între degete capetele de mort. Eram sigur că va voi să-i arăt mătăniile. A Întins mîna, iar eu m-am tras Înapoi cu un aer Îngrozit, psalmodiind de zor Om namo Nârâyana. Era convins că are de-a face cu un mare țicnit. Nu eram prea departe de a crede la fel. „Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poziția lotusului. L-am implorat să mă scoată de acolo: „Ați văzut dosarul meu medical. Tahicardie, agorafobie, psihanaliză.... CÎnd sună telefonul, tresar. Ar fi criminal să mi se lase pe mînă o armă de foc“. Am pus la Îndoială puterile mătăniilor mele și ale mantrei lui Vișnu cînd l-am auzit răspunzîndu-mi: „Nu e nici o grabă“. Forțasem nota! Tipul voia să mă vindece! Mi-a Întins două foi albe și m-a rugat să-mi exercit din nou talentele: „Desenează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și ale cărui mîini erau niște cuțite cu lamă zimțată. Pentru femeie, am desenat un pat și am comentat: „E așteptată aici. Încă n-a venit“. Psihiatrul părea contrariat. Mi-a așezat desenele În geanta lui, În timp ce eu Îmi prefiram mătăniile. Avea cu siguranță să-mi prescrie medicamente care nu mi se vor potrivi. Unul din Frankensteinii care aveau În grijă dormitorul va fi Însărcinat să-mi injecteze un lichid psihostimulator și mă voi trezi cu un torticolis spasmodic sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am Îndreptat aidoma marinarului care vede ivindu-se farul salvator. Dar nu-l pusesem la socoteală pe sergentul care m-a prins din urmă: „Ei, Misticule, Încotro Îți iei zborul?“. Misticul era porecla pe care mi-o atrăsese manevra cu mătăniile. Am fost conduși Într-o sală de cinema unde se aflau și alți recruți care tropăiau cerînd să Înceapă proiecția. Aș fi revăzut cu plăcere În seara aia un film de Hitchcock, dar mă așteptam mai curînd la un documentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vîrstei de treizeci de ani, o profeție care mă făcuse să-i răspund: „De-ați fi un Nostradamus pentru mine!“. CÎnd vagi angoase mă cuprindeau iarăși pe stradă, strîngeam tubul de Valium din buzunar așa cum tata și-ar fi strîns mătăniile. Uneori nu era suficient și eram silit să Înghit o pastilă. În 1972, cel de-al doilea lung metraj al meu a fost solicitat pentru festivalul de la Veneția. În anul acela, În urma diverselor contestații, nu s-a decernat nici un premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dădusem cu piciorul unei comenzi. Fără să bănuiască iritarea mea, sau fără să-i pese, Emilia stătea nemișcată, cu o pălărie mare de pai înfundată pe cap până la sprâncene, în rest îmbrăcată în negru, semănând cu o călugăriță obosită de mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: „Sunt un gunoi, Doamne, un gunoi” și se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu să-l ierte, bătea mătănii, apoi în disperarea pocăinței se îmbăta iar. Nimeni nu știa cum făcea rost de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]