8,976 matches
-
părinților adevărați sau cu delegație. Și, pe undeva, un sens al vieții, o întregire a ei. Felul, emoționant, al lui Moș Gheorghe, de a trăi nu în slujba Olguței, ci pentru ea, cheltuindu-și leafa ultimilor ani ca să-i adune mătăsuri pentru rochia de mireasă, definește nevoia de împlinire, simplă, totală, a unor destine. Fără pretenții, așa cum nici stilul nu este unul de Bildungsroman. Însă închegând, printre pasaje de romantism minor și nesfârșite inventare de șicane copilărești, o dorință puternică de
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
întoarcă din ușă dacă mama soacră va striga zbuciumându-se în pat. Urmărindu-și mental mișcările repezi și sigure, își trase rochia peste cămașa umezită prin somn, încălță bocanci rămași de la bărbatu-su și potrivindu-și pe cap baticul de mătase, ca un ultim semn de cochetărie, se strecură pe nesimțite deschizând încetișor ușa.. Ajunsă în întunericul și mai greu din tindă, rămase nemișcată, cu obrazul încins, cu ochii înăspriți de ezitare, așteptare și nerăbdare. În cele din urmă respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe spate. Tata știe? L-ai anunțat? Unde să-l anunț? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zi și noapte la Astrid, și mi se pare întruna c-o văd cum iese pe coșul fabricii morții ca un porumbel, ce-a mai rămas din sufletul ei, ca o păpușă îmbrăcată în rochia care-mi plăcea mie, de mătase, de culoarea piersicii crude, cu nasturi de sidef, decoltată, cu brațele și genunchii goi." Zăpăcită și speriată, cum era, bătrâna nici n-o recunoscu în prima clipă. Ce faci? Ce-i cu tine? Mi-a dat Invalidu să-i pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
târgoveți, un bărbat slab, cu-o șapcă soioasă, și-o sacoșă în mână, o femeie corpolentă, într-o rochie decolorată, cu pantofi vechi în picioare, cu o altă sacoșă, și-o fată urâtă, bondoacă și târtoșă, în rochie bălțată de mătase, fluturând o sacoșă goală și ea. Luați-o pe lângă bisericuță, le spuse un soldat. Am auzit că se dă mălai, le informă în șoaptă, gâfâind, femeia corpolentă cu sacoșa, ajungându-le din urmă. Nu pe-acolo. Prin dreapta! le strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le mâinile și spatele. Când ajunseră, fețele le erau negre de sudoare și colb. Rochia ei de mătase, udă în spate. Căută o tufă de măcieș la marginea acelui ogor, care nu era al lor, era al nimănui. Se dezbrăcă, își făcu vânt cu palmele și, ridicându-se, își legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai scapi. Ești a mea și-o să fii a mea pentru totdeauna... Se trezi strânsă în brațe. Sus, undeva în înălțime, se auzea sunetul metalic al avioanelor, zvâcnet continuu, dar jos, pe-aproape, atât de aproape că închise ochii, răbufniră mătăsurile vântului ce i se încolăciră ca niște vrejuri la picioare, înfiorându-i gleznele. Crezu că are să se sfârșească de rușine și indignare, dar nu se întâmplă nimic, trăsnetul și tunetul se mutară în altă parte și, când deschise ochii, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țesătură deasă și groasă din fire de bumbac sau de cânepă. administrator, intendent. timbrare, a lipi marca adezivă sau a imprima mecanic marca pe o scrisoare sau altă trimitere poștală. fir de metal sau șiretăîmpletit sau răsucit) de lână, de mătase, întrebuințat ca ornament la îmbrăcăminte. manta țărănească lungă împodobită cu găitane. construcție mică, ușoară(de lemn). grop, casetă, obiect de mesagerii prin care se expediază monedă metalică, bancnote etc. ștampilă cu care se anulau mărcile aplicate pe scrisori pentru a
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
țesut), dar pot constitui și elemente de construcție sau decorațiuni. Sunt renumite, în acest sens, porțile maramureșene, unde sculptarea măiastră a lemnului duce, uneori, la adevărate capodopere. - țesutul este un meșteșug ce folosește ca materii primă lâna, inul, bumbacul și mătasea și are ca produse finite diferite obiecte de îmbrăcăminte, așternuturi, covoare, ștergare ș.a. Prin această îndeletnicire, se creează portul și specificul interioarelor din casele țărănești, de o mare diversitate și originalitate. - cojocăritul sau prelucrarea pieilor este, de asemenea, o activitate
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
A fost odată cum nu va mai fi... A fost odată o livadă de meri, care în fiecare primăvară devenea o frântură de rai, lăsată de Dumnezeu pe pământ. Și au mai fost și doi tineri frumoși, cu ochii de mătase azurie, doi tineri care se plimbau de mână, pe sub ramurile încărcate de alb și roz. Mă uitam la ei ca la o icoană. Sufletul mi se umplea de fericire, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
individuale."57 Dar personaje ca Înecatul ori Spânzuratul nu vor să aducă ideea morții individuale, ci un soi de retorism exacerbat, persuasiv până la extrem: Înecatul a cuprins marea în brațe, a înfășurat-o în uragan ca-ntr-un șal de mătase și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. Faptul că Înecatul cuprinde marea în brațe sugerează mai curând tentativa de a-și învinge destinul, spațiul interior, agresat de mări și oceane învolburate. Este o mișcare a interiorității. Mișcare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de noapte".63 Văd prin ochean malul și colibele. Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? (...) Înecatul a cuprins marea în brațe, A înfășurat-o în uragan ca într-un șal de mătase Și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. (Jaf) Poezia are o structură biplană: de o parte, retorica întrebărilor, de cealaltă parte, alegoria răspunsurilor. Întrebările nu sunt altceva decât interogații absolute. Când totuși primesc un răspuns, acesta este superfluu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tată la vârsta de șapte ani, Petrache a fost nevoit să muncească de mic. Anii s-au scurs și Petrache a ajuns și el mare și a pus ochii pe o fetișcană frumoasă, cu părul lung și blond, fin ca mătasea, ochii albaștri ca seninul, fața albă, trupul elegant, harnică și gospodină. I-a tot dat el târcoale, dar fata avea și ea părinți, că doar nu era a nimănui. Cât despre Petrache, el era de statură mijlocie, fața de culoare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
după muți ani. Să se sprijine unul pe altul. Este știut că singurătatea este mai greu de suportat decât boala Însăși. Puterea credinței Eram În vara anului 2009 În concediu la Techirghiol. Ocolisem o parte bună, din lacul plin de mătasea broaștei pe la mal și străjuit de niște pietre mari, ce Întăreau probabil malurile. Aleea de plimbare destul de Îngustă, era Încadrată de iarba Înaltă, Încă necosită, de multă cicoare Înflorită și alte flori apărute spontan. Din iarbă a iesit o șopârlă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
trecut demult acea sărbătoare de dor, au apus de tot flăcările de după-amiază, au rămas tulburi în memoria mea. Fantasme și gesturi suspendate își așteaptă împlinirea dincolo; și mintea așteaptă o stare adâncă. Caii albi și negri, brocarturi, haine de mătase, poleite cu aur și argint stau la porțile raiului, cu speranța că vor intra în starea de grație; poate trebuia să trăiesc în alt veac -. Câtă neputință în mușcata de la geam pe care nimeni nu o atinge decât cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în vremea de mucava, nu mai sunt vii, aripile lipsite de voluptate sugrumă credințele ce-au fost în cetate; fără păsări, fără cer, doar un șemineu a rămas în hol să mai vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
îngemăna. În rest, ca la teatru: cu vulturi și râme-n iarbă, cu jocuri de săgeți și de cuvinte spuse de mire; cu salturi și voci amatoare de bătrâni erau cântece străine-n rostire. Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
parcă ar fi primăvară! Ei se duc pe rând noi ne ținem de mână, până vraja ne învăluie fața, așteptând ca buzele să le trezească dimineața. Cântecul Arinnei îmi acoperă fața. Trecea iubirea cu mâinile legate în panglici roz de mătase, împletite dur peste pieptul alb de marmură rece, cu sunetul măsurat și pur. Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Ce mare lucru!?! Pentru o singură seară putem noi găsi ceva prin dulap. Începu căutatul. Una după alta rochiile, fustele și bluzele mamei zburau pe pat sau pe jos. După multă gândire, fiecare alese câte ceva. Lucy luă o rochie de mătase verde cu flori. − Se potrivește pentru serbarea primăverii, zise ea. Atâta doar că e cam largă. Nu-i nimic, o strâmtez eu imediat. − Ce zici, întrebă Shelley, ar fi frumos să mă îmbrac în chimonó? − Splendid, dar cred că încăpem
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
deschise. Era mama. Fața ei se făcu albă, apoi roșie. Cu ochii la fete, cu gura deschisă, ea încerca să spună ceva și nu putea scoate nici un sunet. Văzând-o așa, fetele se speriară. − Ce-ați făcut? Rochia mea de mătase, pentru ocazii speciale! Chimonoul adus din Japonia! Cum ați putut? − Mami, dar avem bal și ne trebuie costume și...... − Și voi nu mergeți la bal! Și toată vacanța sunteți pedepsite! Și nu primiți haine noi de primăvară și de vară
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
acest gest nu este decât expresia simbolică pentru un „moment epocal” din existența umanității. Atenție, însă! Frunza era o rezolvare provizorie: pălește, se vestejește și trebuie înlocuită periodic. Omul ieșise din timpul etern, intrând „sub zodia provizoratului”. Pe firul de mătase al curgerii infinite vor fi înșirate rânduri-rânduri de frunze, de către rânduri-rânduri de oameni, trăind la rândul-le drama de a se trezi descoperiți (la propriu și la figurat!) în fața „destinului implacabil”. Deși îmbrăcați în mantii princiare sau regești, unii inși
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos..."), distilînd esențe din lecturile temeinice, mai ales din Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, de la care "împrumută" dialogul permanent cu cititorul, creînd o acroșantă complicitate cu acesta ("Dar, de, vedeți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos... Și era atîta liniște și atîta farmec, atîta bogăție de culori și lumini feerice, încît nici unul nu se mai gîndea să se miște din locul unde priveliștea îl încremenise... Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]