414 matches
-
prin ochii mamei de la facere până la desfacere; mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare a liniștii. Șoapta deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de exemplu, nu numai prezența neliniștitoare a unui craniu alb pe spatele acestui fluture acherontia atropos, care, În mod curios, pe lângă moarte, are În numele său numele unui râu din infern, ci și asemănările nu mai puțin neliniștitoare ale rădăcinii de mătrăgună cu corpul omenesc. Nici nu știi ce să crezi În fața atâtor minuni ale naturii, În fața unor miracole atât de sublime. Însă, gândurile morții, care continuă să privească fix peste umărul violoncelistului, luaseră alt drum. Acum e tristă căci se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atât. Măcar o cafea fără lapte. O cafea neagră, oarecare, cafeaua standard, cafea înlocuitor de cafea, din năut, orz, arpacaș, mălai, ce-o fi. Sau un ceai, măcar un ceai. Rusesc, chinezesc, englezesc saude mușețel, de mentă, de tei, de mătrăgună, ce-o fi. Distinsul oaspete nu se ridică, enervat, părăsind falsa cofetărie, în care nici bomboane, nici prăjituri nu erau, ci doar rânduri rânduri de borcane cu gem și aceleași vechi pungi obosite cu biscuiți. Nu cere condica de reclamații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bolnav, auzi! Profesorul Vancea, bolnav?! Ca și cum Aghiuță a făcut guturai și uite, s-a băgat, sărăcuțul, în pat, învelit în folii arzânde de cânepă leproasă, să se mai încălzească și el, orfanul. Sorbind, după prescripție, din găleata cu ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o să mai fie, Tot pe-o coală de hârtie, Că la noi năravu-i mare Chiar în zi de sărbătoare. * Eu i-am dat, a vrut arvuna; El, în schimb mi-a dat minciuna Că așa se poartă unii Cu esența mătrăgunii. * Fala mi-a ieșit în cale Cu un car de osanale; Simțul i-a cerut îndată Altă cale să străbată. * Nu dispare lesne lenea Dacă nu se iau măsuri. De aceea, al de „Nenea”... Ne îngroapă-n multe păsuri. Scris
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
complex hidroenergetic pe Dunăre, în zona Turnu Măgurele-Nikopol. Când pomenea cineva de Andromanda, prozatorul intra într-o stare de tremurici și palpitații pe care nu și-o explica. Nu avusese de-a face cu adevărat vreodată cu această zână a mătrăgunelor și prințesă a ciulinilor . Nu o văzuse și nu se aflase în preajma ei decât o singură dată, prin optzeci și cinci sau optzecișase, când fusese s-o ia din mahalaua Bandrabulenilor (acum, cartierul de vile cu zeci de turnulețe „Adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gemulețul luminat al farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același prezent neatins. Căpcăunu ridică privirea de cărbune stins, scoase încet din buzunar o sticlă pe care scria Mătrăgună, luă o înghițitură și-și aruncă trosnind capul pe spate. O secundă, zece și țâșni răcnind în picioare. Fați mai apucă să vadă băncile goale, podeaua ondulând ca o apă de lemn, mișcare pe care pereții o preluară imediat, valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ofere cadou iubitei sale o simfonie, Hugo deja s-a apucat de treabă. Întâi a pictat cu grebla câteva portative pe care a semănat boabe de durere, grăunțe de speranță, semințe de nu-mă-uita și pudra rezultată din macerare, una bucată mătrăgună, unu plus zece bucăți ochiul boului (numai pistilul), treisprezece fatidice tulpini de santal cu sulf, amestecate în același mojar în care a pisat, bob cu bob, petală cu petală, culoare cu culoare, geamătul tuturor la un loc, strigătul bufniței de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu numai 200 de case, vă imaginați așa ceva, un sat cu numai 200 de case? - muntencele, vă spuneam, sunt puternice. Așa sunt și eu, că am scos capul din flori - din narcise și bulbuci de munte, din ghințură galbenă și mătrăgună, din liliac și strigoaie - și din stâncă. Amestec, asta sunt. Muntencele, vă spuneam, au o putere specială, nu înțeleg de ce, poate datorită pietrei din care au ieșit, nu garantez asta, dar uite că eu sunt puternică, poate și strămoșii contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
minte și Îmi dau seama, de când am Început să-ți citesc din ,,Psalmi,, că nu mai sunt chiar atât de sărac,,. Kawabata Îl ascultă cu atenție și o cută adâncă Îi brăzdează fruntea. E semnul unei maxime concentrări. Prostovan necioplit, mătrăgună ciufută, vântură-lume , nu te părăsesc fii fără grijă, nu mai am vlagă ca să-ți dau un șut În cur. Și la ce mi-ar folosi? Să cerșesc numai pentru mine? Să mănânc singur banane mucegăite și biscuiți râncezi? Să tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
considerată un pericol pentru sănătatea sa; așadar mama avea nemaipomenita șansă de a se lăsa chiuretată pe o masă de spital. Ăsta era un adevărat privilegiu, într-o țară în care singurul mod contraceptiv erau doar cuțitul, bărdița, ceaiul de mătrăgună, ura de sine transformată într-un soi de afecțiune imunodeficitară. Tot felul de legende urbane circulau despre fete mutilate pe viață încercând să pună capăt unor sarcini nedorite. Se pare că unele își provocau avortul aruncându-se de la înălțime, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
zi sau o seară, Un răstimp, dintr-un timp ce nu-l am, Ca un stins epitalam... O apă, ori pământ dăruit să-ncolțească, O plantă încetul să crească... Ori noaptea-n adânc, mușcată de lună, Doar floarea aceea...de mătrăgună... Un suflet rebel cătând adăpost Probabil c-am fost, sau poate...n-am fost...
AM FOST... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83741_a_85066]
-
Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cu cleștele Și cu stropitoarele, Doi foi, două baroase, Cu pilele, Și rupseră legile Și scriseră la Moidit, Mitropolitul cel vestit, Carele ține douăsprezece țări vestite, Adică de la pusta secreată, Că acolo era țara bogată, Și le trimise popă pre Mătrăgună Cel de viță bună, Și pre cinstitul Porgație Făcătoriu de predicație. Dacă-i auziră, țiganii se adunară Și cu popa se sfătuiră, Se strânse pruncii și țiganele Să li facă Paștile, Și-ncepu Porgație A spune predicație: " O dodulare, dodulare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
facă Paștile, Și-ncepu Porgație A spune predicație: " O dodulare, dodulare, O venighe! dodulare mandeosu". Atuncea strigă Bașa fierarilor: " Așune more " Ora more Porgație, " Mai scurta din predicație, Nu o face mare, Că ni-i grabă tare". Atuncea-ncepu popa Mătrăgună, Cel de viță bună, A cuvânta, Pe țigani a-i îmbucura: Voiu să vă spun bucatele Din care vor fi paștele". Țiganii ziseră: " Bucuros " Popa nost". Și începu a zice: - " Mergeți și strângeți Din istălauă prescuri multe " De iepe curte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
strânseră toți de prin sate Cu strânsele bucate, Și le zise unde să sfințească paștile Și unde le va face: Rămâneți pe aici de laturi de sat, " Acolo-i locul mai curat, " Unde toți românii s-au c... " Și începu Mătrăgună, - Cel de viță bună, A sluji paștile Bată-le Vinerile. Dară începu Porgație A spune predicație Despre porunca a zece, Dracul pre țigani îi înnece, Și iară Mătrăgună, Cel de viță bună, Îi întreabă De ispovadă, - Marele Porgație Începu a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i locul mai curat, " Unde toți românii s-au c... " Și începu Mătrăgună, - Cel de viță bună, A sluji paștile Bată-le Vinerile. Dară începu Porgație A spune predicație Despre porunca a zece, Dracul pre țigani îi înnece, Și iară Mătrăgună, Cel de viță bună, Îi întreabă De ispovadă, - Marele Porgație Începu a da predicație: Vedeți voi, țiganilor, Cum ne ocărăsc rumanii, - Ascultați cuvintele, " Bată-vă Duminecele". Și iară strigară: Dați-ne Paștile Că nu pot aștepta pruncii și țiganele". Atuncea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună, Cel de viță bună. Ziseră țiganii: " F... -ți popă ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii pin țară " Să mâncăm paștile cu ocară". Atuncea popa Mătrăgună, Cel de viță bună, Zise către cinstitul Porgație Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună, Cel de viță bună. Ziseră țiganii: " F... -ți popă ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii pin țară " Să mâncăm paștile cu ocară". Atuncea popa Mătrăgună, Cel de viță bună, Zise către cinstitul Porgație Să li mai spun-o predicație, Și -ncepu a spune stihuri zece Ca dracul pe țigani să-i înnece: 1. Să li fie casele desfătate, Cu streșinele-n pământ băgate, Să nu aibă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
proaspătă. Să rumeg deci mai departe. Parcă și cu Liviu nu a fost la fel? O comunicare unică, o iubire unică. Nopțile ypsilantiene din vechiul Pantelimon sau plimbările mute pînă-n zori pe malul Cibinului, acolo pe prispa stînei, În mireasma mătrăgunei cerată de lună, cînd mi-a mărturisit pentru prima dată ura lui Împotriva lui Kafka, Împotriva acelei mutilante mentalități de ghettou care Îi anulează omului accesul la cer, ucigîndu-i disponibilitatea imnică și eroismul. M-am Îngrozit. Am recunoscut În vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai cu foc iubești, / c-așa-i noima omenească, / dor cu dor să se-ntâlnească / în taină să se iubească/ la ceasuri și nopți anume / cât mai pe furiș de lume, / că lumea-i lume nebună / și-i plină de mătrăgună, / oricât i-ai cânta în strună! Tot aici, apare și efectul forței regeneratoare a iubirii: și de mult ce te iubesc / începui să-ntineresc... Dominantă în volumul lui Calistrat Costin, tema iubirii, cu alaiul ei copleșitor de trăiri, este abordată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Gliganu, unde îl chemase ca logofăt arendașul grec, cu contract și cu leafă bună, lăsîndu-și averea în grija tatălui său care, deși bătuse de mult șaptezeci, era încă zdravăn și muncea la sapă mai spornic ca un flăcău. ― Foaie verde mătrăgună, Veselia nu-i a bună! Un băiețandru începuse să chiuie așa, cu ochii închiși, ca un cocoș tânăr și fără pricepere. Pe țiganul cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
1983, 6; Mircea Vaida, Poezia în ipostaze feminine, TR, 1983, 30; Dobrescu, Foiletoane, III, 38-43; Tașcu, Poezia, 262-266; Ulici, Lit. rom., I, 217-218; Liviu Grăsoiu, Poemul creștea încet..., LCF, 1998, 40; Ion Roșioru, „Fantasma greierului”, TMS, 1999, 5; Nicolae Turtureanu, Mătrăguna dulce, Iași, 2001, 124-126; Dicț. scriit. rom., III, 341-342; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 298. N.Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
supoziția că, citit din această perspectivă, ultimul volum al poetei este un sensibil, complex tratat thanatologic de o profunzime cum greu se întâlnește în lirica actuală: floarea de amarylis, Pasărea-Moarte, capul "ca o meduză roșie" al lui Hipolit, Regina-Păianjen, măselarița, mătrăguna și mătasea broaștei, Vârcolacul anonim etc. tematizează aceeași obsesie a alunecării lente în vidul existențial. Nu puține dintre texte meditează pe mai vechiul raport Eros-Thanatos. Dragostea întunecată, care dă naștere și paradoxal ucide, este invocată câteodată, ca un etern Ianus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]