6,722 matches
-
când în când pe Pocum: Ce mai faci, mătușă? Răspunsul venea imediat: Pocum, bre, nu rău. Eu nu calculam că răspunsul cel bun trebuia să fie un răspuns de consolare, de mângâiere, de compătimire, îi răspundeam: Las că-i bun mătușă sau las că-i bine ... După ce plecam îi spunea mamei cu o amărăciune în suflet: Uite, m-a întrebat ce mai fac și eu i-am spus că mi-e rău, iar el mi-a spus las că-i bine
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sau las că-i bine ... După ce plecam îi spunea mamei cu o amărăciune în suflet: Uite, m-a întrebat ce mai fac și eu i-am spus că mi-e rău, iar el mi-a spus las că-i bine mătușă, deci îi pare bine că-s bolnavă. E drept că mama îmi ținea partea și îi spunea: Îi tânăr mătușă, nu și-a dat seama, a răspuns la repezeală, că doar nu văd ce motive ar avea ca să se bucure
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai fac și eu i-am spus că mi-e rău, iar el mi-a spus las că-i bine mătușă, deci îi pare bine că-s bolnavă. E drept că mama îmi ținea partea și îi spunea: Îi tânăr mătușă, nu și-a dat seama, a răspuns la repezeală, că doar nu văd ce motive ar avea ca să se bucure de suferința matale. E drept că primeam observațiile de rigoare și povața să mă corectez cu altă ocazie și să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
l-au băgat amândouă. Lucache B....ă Rămas orfan de tată la fragedă vârstă de doar nouă ani, a crescut numai cu mamă și sub protecția unchilor după tată, mai precis a lui Petrache și a lui Sava, ajutat de mătușa lui Maria, zis Cociocoaia. Astfel, Lucache a cunoscut greul de mic copil, fiind obligat să muncească. Ajuns de acum și el flăcău, semăna la statură leit cu tatăl lui, adică cu Dumitru B....ă, bărbat înalt la peste doi metri
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ai săi. Agripina A fost fiica unei văduve. Zamfira, mama Agripinei, pentru a scăpa de o piatră din casă, că o mai avea și pe Cociocoaia, de numai 14 ani, iar Agripina avea 16 ani, s-a sfătuit cu o mătușă a lui Dumitru B....ă, nevasta lui Costache Leuștean să o mărite cu Dumitru și au pregătit următorul scenariu: Zamfira a trimis-o pe Agripina cu niște ouă de schimbat la Leușteanca, ca să le pună cloșcă și să scoată pui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dimineață, o altă babă a brâncit-o pe niște scări pe la spate și Cociocoaia a căzut cu tâmpla de o muchie a scărilor și și-a dat duhul pe acele scări. Imediat a fost chemat Arghiruță, care și-a luat mătușa. Baba, cât a trăit la azil, a fost mustrată de conștiință că i-a făcut de urât lui Nuță, că i-a legat cununia, că i-a făcut să nu aibă spor niciodată. Dar Niță nu s-a dus la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de vreo 18 ani. Făcându-se mare, Dumitru s-a însurat cu Tița lui Mandache, s-a însurat nelegitim, că Tița fusese măritată cu Ghiță al lui Corciu și o lăsase. Și cum Tița avea o casă moștenire de la niște mătuși de ale ei, s-a mutat la ea. Nu a trecut mult timp și Tița l-a născut pe Mitică. Și, cum a început exodul de la sat la oraș, au plecat și Dumitru cu Tița lui la muncă la Iași
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 110 Lucreția cu părinții săi Olga și Constantin Filioreanu LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 111 109 Împreună cu mama și mătușa la Cernăuți La Școală primară Rădăuți (planul ÎI centru) LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 112 110 Lucretia Filioreanu studentă la București LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
mai că nu zboară. Un nebun le ridică subsuoară și le poartă cu fața urâtă și moartă. Țiganii s-au așezat la margine de sat. Eram mică când am plecat, fără cheile de la ușă. Era război, a murit atunci o mătușă tușa, îi spuneam noi, avea ochii albaștri, era primăvara împletită în culori și parfum! Tușa mea de zare încă se clatină după obiceiuri și datină. Azi la mănăstire am pus o lumânare pentru sat, ciudat, am văzut și am visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vocilor ce n-au mai cântat. Bijuterii de familie Prea târziu m-am întors la poezie, nu mai pot spune ca altădată lucrurilor pe nume și sentimentele s-au așezat în trecut; mut a rămas cântecul de nestemate, pentru Cumbria, mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri umbrite și veștejite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
grav, scârțâind din trupul bolnav. Totul e în declin: pereții au pocnit pe alocuri, ca niște ochii amenințați de deochi. Îmi amintesc că în biserica tatălui meu m-au deochiat, am căzut pe podea și vraja m-a lăsat, când mătușa m-a descântat. Cei optsprezece ani mă insultă. Peste portretul de acum, peste ochii mei a trecut vreme prea multă! * * * A mai trecut o vreme, a mai trecut un ceas, tot așteptăm să vină și să ne cheme cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
compun, spovedania se aude ca șoaptele în amurg. Antichitățile, nu doar cele din ciclul nominalizat, ci din toate ciclurile, sunt antichități subiective; reminiscențe autobiografice, unele accentuate istoric, câteva cu tentă specific regional, Vest-ardelean, legate de ambianța familială (părinți, bunici, unchi, mătuși, fiica și nepoata, prietene din copilărie), cu ecouri din lectură, punctate pe alocuri cu nume de scriitori și filozofi (Platon,Eminescu, Blaga, Labiș, Nichita Stănescu, Basarab Nicolescu, Mircea Ciobanul, Emil Brumaru, Marian Papahagi), cu evocări de mobilier vechi, de vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 110 Lucreția cu părinții săi Olga și Constantin Filioreanu LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 111 109 Împreună cu mama și mătușa la Cernăuți La Școală primară Rădăuți (planul ÎI centru) LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 112 110 Lucretia Filioreanu studentă la București LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
în urma căreia n-am putut rămâne din punct de vedere fiziologic însărcinată... sunt sufletește distrusă. Totdeauna când mă reculeg, mă condamn pentru ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 18 ani” (F.E., 42 de ani, juristă, romanocatolică practicantă) . „În 1986, mătușa mea a murit din cauza unui avort provocat. Era mama a doi copii și avea 32 de ani. Nu știu astăzi dacă viața ei putea fi salvată, dacă a ajuns prea târziu la spital sau dacă medicii au intervenit la timp
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Nu! se împotrivi Ilinca. Zău că nu pot azi! Ce ți-a venit, așa, deodată, fără să-mi fi spus mai dinainte? Azi, Ilinco! șopti fierbinte Virgil. Trebuie! Dar nu pot azi, tu nu-nțelegi? Mă trimite mama pînă la mătușa Lisaveta, să-i aduc niște lînă. Virgil crezu că se prăbușește poarta peste el. Toate-i mergeau de-a-ndoaselea). Dacă nici de data asta nu reușea... Întîi mergem după comoară, Ilinca... Și, după ce-o găsim, trecem și pe la mătușa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la mătușa Lisaveta, să-i aduc niște lînă. Virgil crezu că se prăbușește poarta peste el. Toate-i mergeau de-a-ndoaselea). Dacă nici de data asta nu reușea... Întîi mergem după comoară, Ilinca... Și, după ce-o găsim, trecem și pe la mătușa ta și aduc eu lîna. Cum s-o cari tu singură? Hai, Ilinca! Atîta chemare stăruia în ochii lui Virgil, încît Ilinca nu se mai putu opune. Mmmm bine, zise ea mușcîndu-și o unghie. Ce să iau cu mine, cazma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
naști oaie, îi spuse, în concluzie, cu o furie blîndă Vlad. Aveai toate calitățile! S-au despărțit, plecînd fiecare spre casa lui. Numai Virgil n-a uitat că trebuie s-o ajute pe Ilinca să aducă legătura cu lînă de la mătușă-sa Lisaveta. Nu vă mai spun ce explicații au dat acasă, nici ce-au pățit de la mamele lor... Ce rost ar mai avea? Parcă voi nu vă închipuiți? Mai dureros decît orice era însă altceva... Cum a început să înnopteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și de diverse mărimi, atît Nuțu cît și Ilinca tăcură o vreme, de parcă s-ar fi aflat în fața unui mort, apoi tot Ilinca fu cea care sparse gheața spunînd cu destulă îndoială: Mda, îs drăguțe... Uite, asta seamănă puțin cu mătușa Lisaveta. Numai că aici pare mai bătrînă... Iar asta, zise Nuțu arătînd spre alt portret, s-s-seamănă cu bunica. Numai că n-are o-o-ochelari. Bietul Bărzăun!... Mai bine se dărîma casa pe el decît să audă asemenea remarci!... Și cît sperase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de pe vremuri, mare ca o insulă. Mâna ei mângâindu-mă pe frunte, cu arătătorul încordându-i-se suplu ca să nu mă atingă metalul rece al inelului. Sclipirea de cometă a safirului (mi-a spus, atunci, că îl avea de la aceeași mătușă, mătușa ei, care s-a născut și a murit în patul ăsta corabie; mai târziu i l-a dat mamei, care și-l scotea, din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vremuri, mare ca o insulă. Mâna ei mângâindu-mă pe frunte, cu arătătorul încordându-i-se suplu ca să nu mă atingă metalul rece al inelului. Sclipirea de cometă a safirului (mi-a spus, atunci, că îl avea de la aceeași mătușă, mătușa ei, care s-a născut și a murit în patul ăsta corabie; mai târziu i l-a dat mamei, care și-l scotea, din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în întuneric
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să mă fac simpatic. Mai simpatic decât nenea ăla. Râsese cald și plin și ea, Ada, fusese convinsă că e Alex Hriavu. Nu, zicea el și-i povestea o viață incredibilă, cu un frate căruia-i spunea „vitregizat“ și o mătușă suprarealistă și călătorii la Pol și mama lui, care fusese scriitoare, divorțase de tatăl inginer constructor și uite-l pe el, speolog, dar acum în vacanță, recent despărțit de o iubită cam plicti coasă și, da, și el scrie o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mele, cea cu o mie de fețe, în funcție de anotimpuri și de fantezia unei femei cu inele enorme pe degete. E Léa lui Alexandre! Fata cu păr roșu și accent estic! Un ușor accent estic - ea e Lea/Léa/Delia Hriavu, mătușa fantastică, hoașca havishamică, iubita enigmatică, dotată cu abilități botanice peste medie, femeia imposibil de ținut minte, studenta pariziană, stăpâna casei din Intrarea Vâlcului, fata din poză, în rochia pastel! Ești mulțumit de tine. Ai ghicit ce vrea să facă autorul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să creadă c-au visat urât? Rădăcinile coboară adânc, adânc printre ziduri și pavilioane. Inima Sevilliei de sub Sevilla e chiar sub Santa María de la Sede. Sub Patio de los naranjos. Mama e bine mersi, în casa din Intrarea Vâlcului. Casa mătușii ciudate. De unde știi că e bine mersi? — Știu. Trec pe la ea, de două ori pe săptămână. — Poftim? — Poftim ce? Te deranjează că n-ai umblat în toate ser ta rele mele intime? ... — Îmi cer scuze. A fost o grosolănie din partea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
muribund Muribund? Iată un indiciu Aproape romantic Aproape verosimil aproape ești aproape Salut! Eu sunt Alex. Mama a locuit cu Alex aproape până când s-a îmbolnăvit. După care s-a mutat în Intrarea Vâlcului. O paragină de casă, moștenire de la mătușa ei... o știi, ai văzut-o în poza aia alb negru. O femeie tânără, cu o fetiță de mână. Fetița era mama...în sfârșit. Cum spuneam, mama s-a îmbolnăvit. Își programa, întotdeauna, operațiile când Alex era plecat. Să nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la toate numerele din agendele ei de telefon și am luat, de câteva ori, singură, trenul spre orașe în care se ramifica șirul, ce-i drept, restrâns al rubedeniilor ei. Pentru că doar ale ei erau. Delia Hriavu nu a fost mătușa mea de sânge. E un fapt fără importanță, acum. Pe vremea aia lucrurile erau altfel - o fată ca ea, dintr-o familie cu nouă vieți de mâță, în picioare și la mare preț indiferent de epocă, ei bine, o fată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]