KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...23 >

562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

În soare de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să calci pe el. Tălpile bătrânei se pare că erau imune la senzația de cald sau frig. În timp ce Mașa făcuse arsuri pe burtă și pe omoplați, pielea nonagenarei rămăsese, ca și mai Înainte, la fel de galbenă ca papirusul uscat. Stând pe plajă, bătrâna se credea Încă destul de atrăgătoare, purtându-se ca o fetișcană de șaisprezece ani. Pe plajă, Mașa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
În timp ce Mașa făcuse arsuri pe burtă și pe omoplați, pielea nonagenarei rămăsese, ca și mai Înainte, la fel de galbenă ca papirusul uscat. Stând pe plajă, bătrâna se credea Încă destul de atrăgătoare, purtându-se ca o fetișcană de șaisprezece ani. Pe plajă, Mașa și bătrâna jucau badmington sau tenis, după care se așezau la o terasă și-și comandau café frapé și juice, pe care-l sorbeau, din pahare mari, cu paiul. Bătrâna se dovedi a fi și o dansatoare Înrăită, astfel, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se așezau la o terasă și-și comandau café frapé și juice, pe care-l sorbeau, din pahare mari, cu paiul. Bătrâna se dovedi a fi și o dansatoare Înrăită, astfel, cum Începea să cânte muzica, se apuca de dans. Mașa trebuia să-i țină isonul, altfel bătrâna intra În isterie. În oraș, ieșea În pantalonași scurți și se tundea după ultima modă. Cheltuia o groază de bani pe toate fleacurile, intrând din magazin În magazin. „E timpul să recuperez, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
toate fleacurile, intrând din magazin În magazin. „E timpul să recuperez, Îi spunea Mașei, tot ce-am pierdut...“ Acasă, seara, se parfuma și se Îmbrăca În rochii vaporoase, făcând zeci de piruete În fața oglinzii din dormitor. De unde avea atâta energie, Mașa nu știa. Trupul ei zbârcit de bătrânețe părea să nu cunoască oboseală. O energie debordantă Îi mișca picioarele de dimineață până seara. Bătrâna părea a fi o Întruchipare a acelui perpetuum mobile pe care visaseră să-l realizeze secole de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mobile pe care visaseră să-l realizeze secole de-a rândul atâția savanți cu capu-n nori. Bătrâna se Învârtea prin casă ca un titirez. Privind-o, te apuca, pur și simplu, amețeala. „Ce părere ai, Petea, o Întreba pe Mașa, nu-i așa că arăt minunat? Dacă vine comisarul, adăuga ea, referindu-se, probabil, la Buharin, o să-l dau gata cu ținuta asta! Totuși, nu crezi că dacă mi-aș pune șalul de cașmir pe umeri aș arăta și mai grozav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
văd mutra asta jalnică În loc s-o văd pe a mea!??“ Reprezentantul firmei Golden Îi spuse Mașei că va avea o slujbă amuzantă. Dacă la Început comportamentul bătrânei o distra Într-o oareșicare măsură, după nici două luni de la angajare, Mașa simțea că a ajuns la epuizare. Veșnica agitație a nonagenarei o dăduse pur și simplu gata. Trebuia Însă să tacă și să-i facă toate hachițele. De fapt, nici la Brodina n-o aștepta nimic bun. Măcar avea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se Întoarcă acasă cu ceva bani, ca să-și repare gardul și să-și ridice În curte o nouă șură, În locul celei vechi, ce se transformase de mult Într-o ruină. Aproape la fiecare sfârșit de săptămână, bătrâna o trimitea pe Mașa să-i cumpere, odată cu lenjeria intimă, și câte o oglindă nouă. Susținea că cea veche Îi deformează fața și o arunca pe geam. Pe măsură ce trecea timpul, crizele de isterie se Întețeau, bătrâna făcea zob totu-n jur. Ferească Dumnezeu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
arunca pe geam. Pe măsură ce trecea timpul, crizele de isterie se Întețeau, bătrâna făcea zob totu-n jur. Ferească Dumnezeu să te fi aflat atunci În preajma ei! Erau apoi momente când nonagenara Bertha uita cum o cheamă și o punea pe Mașa să-i citească toate numele de familie Înscrise În cartea de telefon. Pe zi ce trecea, bătrâna Își pierdea controlul. Te apuca pur și simplu exasperarea când o auzeai spunând, a nu știu câta oară: „Parcă nu mă chemă așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu știu câta oară: „Parcă nu mă chemă așa, ci așa“. Sau: „S-ar putea să mă cheme nu Bertha, ci Iosif...“. De asemenea, bătrânica se plictisea să vadă În apropierea ei mereu aceeași față. De aceea, o punea pe Mașa ba să-și vopsească părul, ba să-și schimbe coafura, ba să se deghizeze În personaje pe care le găsea În cărți. Pentru aceasta, bătrâna Îi pusese la dispoziție o Întreagă garderobă, În care, alături de costume de epocă și rochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cărți. Pentru aceasta, bătrâna Îi pusese la dispoziție o Întreagă garderobă, În care, alături de costume de epocă și rochii de marchiză, se aflau uniforme de husar. La Începutul fiecărei săptămâni, privind-o prin monoclu, Bertha o Întreba: „Tu cine ești?“. Mașa Îi răspundea că o cheamă mereu altfel. „Și cât ai de gând să stai aici?“, se zburlea bătrâna. „Mai stau o zi și plec...“ În ciuda cochetăriei pe care o afișa, Bertha devenise extrem de zgârcită și nu suports să stea cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
să stai aici?“, se zburlea bătrâna. „Mai stau o zi și plec...“ În ciuda cochetăriei pe care o afișa, Bertha devenise extrem de zgârcită și nu suports să stea cineva pe cheltuiala ei. „Și cine te plătește?“, o chestiona. „Firma Golden“, răspundea Mașa. „Cred că nu ai pretenție să-ți dau un ban În plus?“ „Sunt mulțumită cu cât câștig“, zicea Mașa. „Te cred și eu, replica bătrâna. Unde mai găsești o astfel de pleașcă, să stai degeaba și să câștigi și bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
devenise extrem de zgârcită și nu suports să stea cineva pe cheltuiala ei. „Și cine te plătește?“, o chestiona. „Firma Golden“, răspundea Mașa. „Cred că nu ai pretenție să-ți dau un ban În plus?“ „Sunt mulțumită cu cât câștig“, zicea Mașa. „Te cred și eu, replica bătrâna. Unde mai găsești o astfel de pleașcă, să stai degeaba și să câștigi și bani...“ Bătrâna nu se lăsa Însă convinsă cu una, cu două: „Sigur stai pe barba firmei, nu cumva mă duci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
replica bătrâna. Unde mai găsești o astfel de pleașcă, să stai degeaba și să câștigi și bani...“ Bătrâna nu se lăsa Însă convinsă cu una, cu două: „Sigur stai pe barba firmei, nu cumva mă duci cu zăhărelul?“, o chestiona. Mașa răspundea: „Doar știți că mă plătește domnul Rubel...“. „Domnul Rubel e și el o bucățică bună, caută să-și vâre nasul peste tot“, replica pensionara, după careadăuga: „Dragă Petea, să știi că trântorii nu-mi plac. Trebuie să ai bun-simț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Rubel...“. „Domnul Rubel e și el o bucățică bună, caută să-și vâre nasul peste tot“, replica pensionara, după careadăuga: „Dragă Petea, să știi că trântorii nu-mi plac. Trebuie să ai bun-simț și să nu-mi umbli prin frigider...“. Mașa o cunoștea acum foarte bine. Bertha nu suporta să fie contrazisă. Trebuia să faci și să zici mereu ca ea. Altfel, o apucau din nou crizele de isterie. Uneori o punea pe Mașa se Îmbrace În uniformă de licean și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și să nu-mi umbli prin frigider...“. Mașa o cunoștea acum foarte bine. Bertha nu suporta să fie contrazisă. Trebuia să faci și să zici mereu ca ea. Altfel, o apucau din nou crizele de isterie. Uneori o punea pe Mașa se Îmbrace În uniformă de licean și să-i aducă la ușă flori. Apoi o strângea În brațe cu atâta patimă și o săruta cu atâta foc, Încât aproape că o sufoca. Jucau jocuri dintre cele mai ciudate. Interpretau diverse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și să-i aducă la ușă flori. Apoi o strângea În brațe cu atâta patimă și o săruta cu atâta foc, Încât aproape că o sufoca. Jucau jocuri dintre cele mai ciudate. Interpretau diverse arii din opere, bătrâna cânta, iar Mașa Îi ținea isonul. Începeau cu o arie din Boris Godunov, Încheiau cu Romeo și Julieta sau cu Othello. Își schimbau mereu rolurile Între ele. Mașa era când patriarh, când țar, când Dama de pică. Iar bătrânei Îi plăcea să joace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
sufoca. Jucau jocuri dintre cele mai ciudate. Interpretau diverse arii din opere, bătrâna cânta, iar Mașa Îi ținea isonul. Începeau cu o arie din Boris Godunov, Încheiau cu Romeo și Julieta sau cu Othello. Își schimbau mereu rolurile Între ele. Mașa era când patriarh, când țar, când Dama de pică. Iar bătrânei Îi plăcea să joace rolul lui Iago. Scena balconului le dădea o oareșicare bătaie de cap, bătrâna fiind nevoită să se cațere pe o scară, iar Mașa, să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Între ele. Mașa era când patriarh, când țar, când Dama de pică. Iar bătrânei Îi plăcea să joace rolul lui Iago. Scena balconului le dădea o oareșicare bătaie de cap, bătrâna fiind nevoită să se cațere pe o scară, iar Mașa, să stea Îngenuncheată pe parchet, cu un buchet de trandafiri În brațe, sorbind-o din priviri. Când ajungeau la „O, nu-mi vorbi de lună, căci schimbătoarea lună Își schimbă fața În fiecare lună“, bătrâna nu se putea abține să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nici Hamlet, nici Regele Lear, nici Fortuna. Uneori, bătrâna amesteca pasajele din Richard al III-lea cu cele din Visul unei nopți de vară, stârnind o harababură de nedescris. Începea cu: „E vreun călău pe-aici?“. Și o punea pe Mașa să-l caute prin toate ungherele. Apoi continua: „Nu-i nici un călău. Eu sunt. Să fug! De mine? Sunt o nemernică! Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, omorul, cel mai ticălos omor, tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, mă-nvinuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
năzbâtii...“ Într-o zi, Îi căzu Biblia În mână, și bătrâna Începu să interpreteze scene din Vechiul și Noul Testament. Când era Isaac, când Iacov, când Rebeca și când Moise, ridicând toiagul peste Marea Roșie și despicându-i apele În două. Pe Mașa, În schimb, o puse să-l interpreteze pe Iisus, iar ea se mulțumi să fie Maria Magdalena. De multe ori, jocul era Împins spre sacrilegiu. Bătrâna tot insista să-i spele Mașei picioarele și să i le șteargă cu peruca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
moștenitor, sfidase lumea până În ultimele sale clipe, iar din propria bătrânețe făcuse un adevărat spectacol. După dispariția nonagenarei, reprezentantul firmei Golden Weyr tot insistase să-i ofere Mașei o altă slujbă. Dar după cele opt luni petrecute În compania Berthei, Mașa se simțea atât de epuizată, Încât abia aștepta să se Întoarcă În satul ei natal. * * * Aproape se luminase de ziuă. Aerul limpede și răcoros al dimineții pătrundea prin ușa grajdului, aducând de afară miros de baltă și mohor proaspăt cosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la ale ei. Trecuse atâta amar de timp de când se Întorsese din Țara Sfântă, Însă chipul fardat puternic al nonagenarei Îi bântuia și acum prin amintiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de copită În podea o aduseră Înapoi, dar nu pentru mult timp, la realitate. „Hai, Își spuse ea, termină odată de muls și du-te la treburile tale...“ Însă de la Îndemn până la faptă era o cale destul de lungă, astfel că Mașa, după ce-și șterse mâinile de poală, rămase cu ele atârnate În gol; gândurile Îi zburau când la Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de la uși cu vaselină, cu borhot sau chiar excremente, după care se culca la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn, se sculau unul câte unul, mai Întâi babulea, apoi mama ei, Fevronia, și, În sfârșit, Mașa, lipăind cu picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]