1,211 matches
-
cioară sau o vrabie În capul vreunui jucător din acel nenorocit de sat, cum arbitrul acorda penalti de parcă jucătorii noștri se făceau vinovați de micțiunile Înaripatelor. Ținem să-l Încredințăm pe acel limbric corupt că, atunci când ne vom deșerta noi mațele În capul lui - și o vom face, cu siguranță -, nu se va mai ridica În veci din muntele de scârnă și va rămâne acolo, acoperit de disprețul omenirii, În singurul loc de pe planetă care se potrivește firii sale. Însă nedreptățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi striga celui ascuns dincolo de ea că nu e decât un nenorocit de Avogadro, o huilă, un lignit, un antracit, un Mendeelev, un protozoar și o euglenă, un mojar și o retortă, o alveolă pulmonară și un colon Împuțit - adică mațul curului, cum Îi traducea el lui Ghiță, care apucase deja o bâtă noduroasă de sânger, lucioasă de atâta mângâiat În palme, și se pregătea să deschidă ușa și să-l altoiască pe scandalagiu. Așchia de Neamțu nu aștepta Înfruntarea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
măruntă ca un mălai și plină de capace albe de scoici și cochilii răsucite de melci. Vieru se Întreba, cântărindu-le și fărâmițându-le În palme, dacă vreun Urmaș al Întemeietorului le Înșirase cumva - așa cum aflaseră de la profesorul Foiște - pe mațe răsucite și uscate de oaie, dacă făcuse troc cu ele, schimbându-le pe cine știe ce alte prostii, ori dacă Mintoșii le Împodobiseră cu ele pe femeile pe care le comercializau ca să Împrospăteze sângele feluritelor triburi ce-și trimiteau reprezentanții la marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a lui Ectoraș zeci de lipitori și le azvârlise Într-o găleată cu apă limpede, luată din altă știoalnă. Acasă urma să le pună Într-o oală, să toarne peste ele niște vin ca să le Îmbete și să le curețe mațele și apoi, tăvălite prin făină, avea să le arunce În untura Încinsă dintr-o tigaie care, după moartea prematură a lui Gululu, avea să fie folosită ca armă În luptele de gladiatori din fața frizeriei. Ajuns acasă, Ectoraș se pusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
respect sărut mâna, femeia Îl suduise peste gard și-l blestemase ca, pentru toate necurățiile pe care le Îndurase de la el În urmă cu ani buni, să dea peste el o mașină, să-i frângă toate oscioarele, să-i verse mațele, să-i zdrobească boașele și să i le Întindă pe drum, să i le facă una cu țărâna. Amintindu-și toate acestea, Ion Vieru Își pierdu cunoștința. Remorca plină cu stupi alunecase Într-un șanț și stătea aplecată, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și bolnav. Ieșea din acea țesătură deasă și se bălăbănea, roșu și plin de suferință. Dar lucrurile s-au Îndreptat oarece vreme mai târziu, când un chirurg fără chip a atins cu bisturiul bărbăția suferindă a omului, i-a Împins mațele la locul lor În burtă, iar mădularul care atârnase bolnav a reintrat În urzeală, topindu-se În ea. Omul care se arătase vesel-milostiv față de durerea țigăncii a rămas să piară de singurătate și neînțelegere În gogoașa de mătase a acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai fost adus la Văcărești și mai ai bani să cumperi ceva de la cantină, ci ziua când te afli față în față cu cazanul închisorii, tu cu foamea ta neiertătoare, el cu zeama lui, a cărei simplă vedere îți întoarce mațele pe dos. Efectul acestei confesiuni evocatoare este remarcabil. În orice caz, descrierea fiind statică și virtual plicticoasă, bine este să o concentrăm pe spații mici și mai ales să evităm monotonia, prin îndrăzneală, prin alăturări semantice surprinzătoare, jocuri stilistice inedite
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lacrimi izbite în nuduri”; „Pe țărmul de briliant și borangic/ Iubita mea, te-a azvârlit sărmanul,/ Precum la circ, în pauză, un pitic/ Își șterge de pe față sulimanul.// Din al tău pântec galben, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:/ Mațe de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!// Iubita mea, și ești o cantilenă/ topită în grăsime de balenă/ Când soarele se varsă în adânc,// De marmoră și silex și porfire,/ Ca untdelemnurile în tingire./ Iubita mea, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
elixir al vieții. ERNA: O clipă, că nu merge chiar așa. Să faci bine acu' să-ți ții gura, Mariedl. Să nu-și închipuie nimeni că Wottila mai stă încă cu fundul pe latrină că doar nu are nimic la mațe. De cum s-a întors, a spus pe loc că a avut la iuțeală un scaun solid, pentru că el nu-i unul din porcii ăia bolnavi, așa cum sunt ceilalți oameni, care mâzgălesc cuvinte murdare pe pereții closetelor. Cuvintele astea murdare din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
scenă): Țărâna e duhnitul pământului, și pământul e unchiul cel rău care a emigrat în lume. Pe nici un ins nu-l interesează subpământul adevărat. Țărâna are pe ea mereu foamea tatălui și toți tații din lume au o ieșire prin mațul gros. Mașina mea tânjește după o țeavă de eșapament care să eșapeze cu adevărat. Țărâna e piedica dintre lucrurile care ar putea deveni plăcute. Între muieri e țărână, între bodegi e țărână, între toate luminișurile mari stă o mare de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lumea, atunci ochii se dau peste cap și cade al dinăuntru nostru în closet și se înneacă de bună voie în adânc. (se scarpină pe burtă și gâfâie de plăcere) .... Fiecare înfometare nu-i decât înlocuitorul Adjunctului marelui conducător Prin mațul gros și lat, al ultimei încăperi în mațul gros ca socoteală care trebuie dată Și dacă vrei să capeți un loc peste lume Și în cimitirul omenesc Și o muzică de adio care să treacă prin cadavru Atunci trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cade al dinăuntru nostru în closet și se înneacă de bună voie în adânc. (se scarpină pe burtă și gâfâie de plăcere) .... Fiecare înfometare nu-i decât înlocuitorul Adjunctului marelui conducător Prin mațul gros și lat, al ultimei încăperi în mațul gros ca socoteală care trebuie dată Și dacă vrei să capeți un loc peste lume Și în cimitirul omenesc Și o muzică de adio care să treacă prin cadavru Atunci trebuie să crăcănezi picioarele drept Și să orânduiești un loc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lume Și în cimitirul omenesc Și o muzică de adio care să treacă prin cadavru Atunci trebuie să crăcănezi picioarele drept Și să orânduiești un loc pentru cârnatul omenesc Și toată viața, iarăși și iarăși Că trebui să-ți îmbuibi mațul din burdihan Și să mergi cu mațul de mână prin peisaj Și în jurul lumii cât mai des Până când toate turlele bisericilor și partea mai bună a lumii O să încapă într-un singur furtun omenesc Atunci Lumea va fi un Cârnat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
muzică de adio care să treacă prin cadavru Atunci trebuie să crăcănezi picioarele drept Și să orânduiești un loc pentru cârnatul omenesc Și toată viața, iarăși și iarăși Că trebui să-ți îmbuibi mațul din burdihan Și să mergi cu mațul de mână prin peisaj Și în jurul lumii cât mai des Până când toate turlele bisericilor și partea mai bună a lumii O să încapă într-un singur furtun omenesc Atunci Lumea va fi un Cârnat Un cârnat scurt și gros, strâns în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Furca de fân fără fânul de la pământul mamă se înfige cu coada de fag în pământul de argilă rupt Și antipierduta vecinătate zboară cu pântecele înainte în gata pregătitul Semn Cine pierde un tăpșan Și tot îngrăsământul din el Și mațul gros ciuruit, nu mai are parte de nici o buruiană sfântă Un maț gros ca ăsta nu are nevoie de nici o curățenie pentru cazanul de carne care-l așteaptă Că-i gol și curat Ca un maț de om pierdut la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de fag în pământul de argilă rupt Și antipierduta vecinătate zboară cu pântecele înainte în gata pregătitul Semn Cine pierde un tăpșan Și tot îngrăsământul din el Și mațul gros ciuruit, nu mai are parte de nici o buruiană sfântă Un maț gros ca ăsta nu are nevoie de nici o curățenie pentru cazanul de carne care-l așteaptă Că-i gol și curat Ca un maț de om pierdut la birt (gâfâie încă o bucată de drum) Această pădure Fiecare pădure e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îngrăsământul din el Și mațul gros ciuruit, nu mai are parte de nici o buruiană sfântă Un maț gros ca ăsta nu are nevoie de nici o curățenie pentru cazanul de carne care-l așteaptă Că-i gol și curat Ca un maț de om pierdut la birt (gâfâie încă o bucată de drum) Această pădure Fiecare pădure e pădurea mea Un plan cadastral e un câine prost Un câine cu lanțul scurt pentru un câine e oricum prea lung Așa o pădure
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pădurea mea poate să facă totul una cu pământul Chiar și pe președintele meu Regele din măruntaiele mele Pădurea mea o să dea deoparte pe regele președinte ca pe un vechi obicei muieresc Căruia un făt îi apasă din nou pe maț Că trebuie să apese (respiră greu) Așa un om e întotdeauna prost uns Un om trebuie să stea în pădure până se găsesc toate durerile Un om uns e un om curat Afară un om poticnit Ogorul meu a părăsit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în spatele LUI și îi maimuțărește toate mișcările și exagerează totul cu plasa lui de fluturi și o cască colonială.). EL: Noi nu avem nici un grajd. Nu avem nici un fel de animale. Nu avem nici o țară. Trăim într-un grajd fără mațe și cunoaștem fiarele, și suntem propria noastră țară. Aducem ouăle proaspete de găină în frigider ca într-o cămară aromată. Într-o cămară miroase tot timpul plăcut, atunci când cineva nu se găsește în cămară, pentru că posedă o cămară.. adică nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebuit de-adevăratelea să muște din iarbă, dintr-o iarbă uscată. Mi-am văzut urmașii siliți să înfunde căile respirației și ale vorbirii cu fân, să le umple pur și simplu până când de bună voie și-au dat drumul la mațe prin gaura curului. EA: O coincidență fericită, pentru că una din bunicile mele împuțite a trebuit, în timp ce i se storcea laptele, să fie înnecată. Laptele l-au primit, firește, porcii, și sigur că ei numesc acum acest gust ciudat ca fiind
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de firesc poate să se opintească. Tata are dreptate. Sunetele poporului alină slăbiciunile alimentare ale întregii umanități, care nu e în stare să dea la o parte acoperământul. MARIEDL: Da, tata ne aparține. Tata este vântul din digestia noastră și mațele suntem noi, care în numele lui ne-am prăbușit. Și în locul în care sub furca aceluiași nume, trei sau patru trebuie să se adune, acolo totul e bine. Își ridică rochia sus și întinde tatălui cuțitul cu mânerul spre el. Tatăl
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fumători care reușesc să se lase cad din nou în capcană. Deși chinul lipsei de nicotină nu provoacă vreo durere fizică, nu-l subestima. Vorbim de «dureri de foame» dacă nu mâncăm o zi întreagă, e posibil să ne „chiorăie mațele", însă dureri fizice, dacă suntem sănătoși, nu avem. Chiar și așa, foamea e o nevoie puternică și probabil că vom deveni foarte nervoși dacă suntem privați de mâncare. La fel se întâmplă când organismul nostru dorește cu disperare nicotină. Cu
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
suprimat în favoarea descrierii "la rece", semn al unui spirit anesteziat, abulic, incapabil să-și exprime trăirea emoțională. Iată un cadru de acest fel: "Morții adevărați și răniții adevărați umblă fără pansamente, de la dreapta la stânga și invers și în zigzag, cu mațele în brațe, ca să le așeze undeva"147. Alteori, viziunea crepusculară împrumută nuanțele unui lirism pictural, plasticizând în mod simbolic ideea abrutizării: "O sută de instincte vechi care trezesc imaginea flămândă a bestiilor carnivore cresc deodată în sufletul mulțimii, și umbra
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un turbat mă voi arunca și, zgâlțind stâlpii telegrafici și rozând cu măselele din garduri și din zăbrele de fier, mă voi antrena astfel, să-l sfâșii pe el și pe ai lui, de burtă, și să mă înfășor cu mațele lui puturoase, ca să mă zmucesc în ele și să le rup"231. Aici, revoltei explicite i se suprapune o plăcere ludică (infinit mai mare decât revolta) de a violenta simțurile cititorului cu o imagistică a agresivității primitive și animalice. Identitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]