457 matches
-
substanță medicamentoasa spre situsul țintă. Cercetări preclinice au relevat faptul că ferofluidele sunt de preferat pentru complexare deoarece prezintă două avantaje: leagă mai usor medicamentele și sunt mai stabile în vivo. Incorporarea mai ușoară a medicamentului se explică prin existența macromoleculelor polare de surfactant cuplate cu nanoparticulele magnetice, acestea alcătuiesc o microrețea filamentară ce favorizează prin existența ei înglobarea moleculelor de medicament. Studiul efectuat a urmărit determinarea capacității unui ferofluid pe baza de magnetita, având ca surfactant oleatul de sodiu, de
EXPERIMENTARI IN VITRO PRIVIND COMPLEXAREA UNUI FEROFLUID CU MEDICAMENTE by STEFANICA CAMARUT () [Corola-journal/Science/84119_a_85444]
-
OFICIAL nr. 372 din 15 mai 2008. (2) În sensul prezentului capitol, materiale plastice înseamnă compușii organici macromoleculari obținuți prin polimerizare, policondensare, poliadiție sau prin orice alt proces similar din molecule cu greutate moleculară redusă sau prin transformare chimică a macromoleculelor naturale. La astfel de compuși macromoleculari pot fi adăugate alte substanțe sau materii. ... ---------- Alin. (2) al art. 10 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 512 din 7 aprilie 2004 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146493_a_147822]
-
lista de monomeri și alte materii prime care pot fi folosite la producerea materialelor și obiectelor din material plastic. Această listă include: a) substanțele care suferă procese de polimerizare, care includ policondensarea, poliadiția sau oricare alt proces similar pentru producerea macromoleculelor; ... b) substanțele macromoleculare naturale sau sintetice folosite la producerea macromoleculelor modificate, daca monomerii sau alte materii prime necesare pentru sintetizarea acestora nu sunt incluse în lista prevăzută în prezența anexă; ... c) substanțele folosite pentru modificarea substanțelor macromoleculare naturale sau sintetice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146493_a_147822]
-
folosite la producerea materialelor și obiectelor din material plastic. Această listă include: a) substanțele care suferă procese de polimerizare, care includ policondensarea, poliadiția sau oricare alt proces similar pentru producerea macromoleculelor; ... b) substanțele macromoleculare naturale sau sintetice folosite la producerea macromoleculelor modificate, daca monomerii sau alte materii prime necesare pentru sintetizarea acestora nu sunt incluse în lista prevăzută în prezența anexă; ... c) substanțele folosite pentru modificarea substanțelor macromoleculare naturale sau sintetice existente. ... 2. Lista nu include următoarele substanțe autorizate, chiar și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146493_a_147822]
-
uita: îți urez succes! Mihai duce telefonul înapoi. Se întinde pe pat și rămîne cu privirea spre fereastră. O analiză de structură a capetelor de la benzile rupte în zona centrală i-ar da informații despre ceea ce se întîmplă la nivelul macromoleculelor. De fapt, poate utiliza tehnologia de la folii... A doua zi, discută cu șeful secției despre părerea sa. Va pleca două zile în București, la un Institut de cercetări. I se spune că n-ar fi rău să meargă și pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
meargă Înainte. VIITORUL VA FI FEMININ.” La telejurnalul de la ora 20, Bruno Masure anunță că o sondă americană detectase urme de viață fosilă pe Marte. Era vorba de forme bacteriene, probabil arheo-bacterii metanice. Așadar, pe o planetă apropiată de Pământ, macromolecule biologice se putuseră organiza, elaborând vagi structuri autoreproductibile formate dintr-un nucleu primitiv și o membrană puțin cunoscută; apoi totul se oprise, probabil din cauza unei schimbări climatice: reproducerea devenise din ce În ce mai dificilă, Înainte de a se Întrerupe de tot. Istoria vieții de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
perspectiva teoriilor electromagnetice clasice și a ecuațiilor lui Maxwell - avea să ducă În final la dezvoltarea mecanicii cuantice, adăugă Desplechin. Biologia, după părerea lui, se afla acum Într-o situație analogă. Existența În tot regnul animal și vegetal a unor macromolecule identice, a unor ultrastructuri celulare invariabile, nu putea să se explice, după el, prin legile chimiei clasice. Într-un fel sau În altul, Încă imposibil de lămurit, nivelul cuantic trebuia să intervină direct În reglementarea fenomenelor biologice. Era aici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea să constituie un moment decisiv În evoluția gândirii sale și că probabil contemplarea Îndelungată a acestei cărți avea să-i permită, printr-un șir de intuiții care retrospectiv ne par miraculoase, să depășească dificultatea calculelor de stabilitate energetică la macromoleculele Întâlnite În biologie. Fără a accepta neapărat toate afirmațiile lui Hubczejak, trebuie să recunoaștem că, de-a lungul veacurilor, Book of Kells le-a inspirat mereu comentatorilor elanuri de admirație aproape extatice. Putem, de pildă, să cităm descrierea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lor este însoțită de scăderea entalpiei libere (adică ∆G < 0), concentrație constantă în timp, formarea spontană, afinitate între componente; în plus, soluțiile de polimeri au și trăsături specifice, care le deosebesc de soluțiile micromoleculare: dizolvarea este precedată de îmbibare; difuzia macromoleculelor este lentă; au vâscozitate mai mare decât soluțiile micromoleculare; macromoleculele nu trec prin membrane semipermeabile. Aceste proprietăți specifice apar din cauza diferențelor dintre dimensiunile moleculelor solventului și solvitului. Dizolvarea polimerilor este precedată de îmbibare. Îmbibarea (sau umflarea) reprezintă pătrunderea moleculelor solventului
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
concentrație constantă în timp, formarea spontană, afinitate între componente; în plus, soluțiile de polimeri au și trăsături specifice, care le deosebesc de soluțiile micromoleculare: dizolvarea este precedată de îmbibare; difuzia macromoleculelor este lentă; au vâscozitate mai mare decât soluțiile micromoleculare; macromoleculele nu trec prin membrane semipermeabile. Aceste proprietăți specifice apar din cauza diferențelor dintre dimensiunile moleculelor solventului și solvitului. Dizolvarea polimerilor este precedată de îmbibare. Îmbibarea (sau umflarea) reprezintă pătrunderea moleculelor solventului în polimer și este însoțită de creșterea masei și volumului
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
îmbibat în care polimerul este în stare sticloasă și stratul de solid înfiltrat în care canalele și porii polimerului sunt umpluți cu solvent. Formarea acestor substraturi se datorează faptului că moleculele de solvent pătrund în polimer mai repede decât difuzează macromoleculele în soluție. Din acest motiv, moleculele de lichid pătrund în corp și se repartizează în acesta cu o viteză mult mai mare decât aceea a moleculelor polimerului, când acesta trece în soluție. Gelurile provin din soluții de coloizi macromoleculari în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de lichid absorbită într-un anumit stadiu de îmbibare t, la o anumită temperatură, de către un gram de substanță care suferă fenomenul de umflare, se numește grad de îmbibare sau umflare și se definește prin relațiile (152): unde: m - masa macromoleculei înainte de umflare (g); m1 - masa macromoleculei după umflare (g); UMFLAREA GELATINEI ÎN APĂ Considerații teoretice Umflarea se petrece cu o viteză măsurabilă în timp. Viteza de umflare (v) reprezintă o mărime numeric egală cu variația umflării în funcție de timp. Totodată, viteza
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
stadiu de îmbibare t, la o anumită temperatură, de către un gram de substanță care suferă fenomenul de umflare, se numește grad de îmbibare sau umflare și se definește prin relațiile (152): unde: m - masa macromoleculei înainte de umflare (g); m1 - masa macromoleculei după umflare (g); UMFLAREA GELATINEI ÎN APĂ Considerații teoretice Umflarea se petrece cu o viteză măsurabilă în timp. Viteza de umflare (v) reprezintă o mărime numeric egală cu variația umflării în funcție de timp. Totodată, viteza de umflare este dată de relația
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
la momentul t, care reprezintă cantitatea de lichid absorbit de 1 g de substanță care se umflă (grame solvent/grame substanță uscată); Qmax - umflarea maximă; d - grosimea plăcii la umflarea maximă; k - constanta vitezei de umflare, care depinde de natura macromoleculei. Ecuația (154) arată că umflarea decurge ca o reacție de ordinul I, deoarece viteza de umflare este determinată de viteza procesului lent al difuziei lichidului în gel. Integrând ecuația (154) și trecând la logaritmi zecimali obținem: Ecuația (155) este ecuația
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
la suprafața particulei coloidale în mișcare) este nulă într-un mediu cu un anumit pH și o anumită tărie ionică, dar aceasta nu se referă neapărat și la sarcina ei netă. Adică, este posibil ca la un anumit moment dat, macromolecula să posede un exces de sarcini pozitive care să fie însă compensate exact de contraionii din soluție, astfel încât să apară neutră din punct de vedere electric. Obiectivul experimentului următor constă în determinarea punctului izoelectric al proteinelor. Proteinele, datorită compoziției chimice
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
omogenitatea pe durata administrării. Determinarea timpului de sedimentare: într-un cilindru gradat de 100 mL se introduce suspensia de cercetat, omogenizată (până la semn). Se determină la intervale de 15 minute înălțimea la care se află depozitul. DETERMINAREA MASEI MOLECULARE A MACROMOLECULELOR (POLIMERILOR) PRIN METODA VÂSCOZIMETRICĂ Considerații teoretice Vâscozitatea este proprietatea lichidelor de a opune rezistență în timpul scurgerii, la alunecarea a două straturi plan paralele învecinate. Vâscozitatea sau frecarea internă se manifestă la curgerea lichidelor și/sau la introducerea unui corp solid
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în funcție de concentrație (figura 41). Determinându-se vâscozitatea intrinsecă [η] se poate afla masa moleculară a unui polimer: Kuhn, Mark Houwink și Sacurada au dat o relație cunoscută sub denumirea de ecuația KMHS care arată legătura dintre masa moleculară (M) a macromoleculei și vâscozitatea intrinsecă [η] prin relația (202): ý · 0$ (202) în care: a și K sunt două constante pentru un anumit sistem polimer - solvent. În tabelul din anexa 14 sunt redate valorile constantelor a și K pentru o serie de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
declanșarea unui puseu acut în SM. Tot temperatura crescută a corpului o incriminăm ca factor favorizant în timpul unor infecții intercurente banale. Experimental a fost demonstrat că în cursul febrelor ridicate se permeabilizează bariera hemato-encefalică și astfel se crează facilitatea pătrunderii macromoleculelor de imunoglobuline în sistemul nervos . Privind incriminarea activității mentale intense în declanșarea SM, suntem de acord că dacă aceasta reprezintă un stres - este o cauză posibilă. Stresul psihic joacă un rol nespecific aproape în toate bolile. S-a demonstrat că
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
anormale ale lipidelor, ceea ce indică prezența demielinizării. După HORSFIELD M. A. și colab., (1998); VAN WAESBERGHE J. H. și colab., (1996), rezonanța magnetică nucleară prin transfer de magnetizație (TM) se bazează pe relaxarea încrucișată între protonii imobili 130 legați de macromolecule și cei din apă. Acest transfer de magnetizație are loc în structuri, cum ar fi suprafața hidrofilă a proteinelor și lipidelor. După autorii de mai sus, TM se poate utiliza în două scopuri: creșterea contrastului între țesuturi și sporirea specificității
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
difuzie (DWI) se bazează pe principiul mișcării browniene și evaluează mobilitatea moleculelor de apă dintr-un țesut. Viteza cu care moleculele de apa se deplasează diferă la nivelul compartimentelor intra si extracelular, fiind influențată de interacțiunea cu membranele celulare și macromolecule - mobilitatea intracelulară este relativ redusă datorită membranelor celulare [15]. ADC (coeficient aparent de difuzie) este expresia cantitativă a difuziei, caracteristică țesuturilor, și depinde de proporția componentelor intra și extracelulare. Valoarea ADC tinde să scadă cu creșterea celularității (caracteristică tumorilor maligne
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92190_a_92685]
-
Din punct de vedere structural pleura este alcătuită dintr-un strat de celule mezoteliale și țesut conjunctiv adiacent. Studii publicate de Antoni și Jaurand, în 1997, demonstrează rolul activ al celulelor mezoteliale implicate în multiple funcții structurale și metabolice: sinteza macromoleculelor necesare țesutului conjunctiv subiacent și a moleculelor biologice active, rol în răspunsul inflamator: cresc expresia enzimelor, eliberare de citochine, factori de creștere și peptide cu rol chemotactic, rol activ în transportul moleculelor la nivelul seroasei, microvilii apicali ai celulelor mezoteliale
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
pe suprafața internă a vaselor sanguine, prezintă variate roluri funcționale. Endoteliul capilar este esențial în schimburile de substanțe dintre sânge și țesuturi. Endoteliul oferă vaselor sanguine o suprafață internă netedă, necesară pentru prevenirea trombozelor. Celulele endoteliale secretă factori de creștere, macromolecule ale matricei extracelulare și sunt implicate în metabolismul lipoproteinelor circulante. Endoteliul influențează tonusul vascular direct prin factorii vasoactivi secretați și indirect, prin preluarea și metabolismul substanțelor vasoactive (catecolamine, nucleotide adeninice, etc.). Celulele endoteliale sunt capabile să secrete factori relaxanți și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbția tubulară, secreția tubulară. 25.1. Filtrarea glomerulară Filtrarea glomerulară implică ultrafiltrarea plasmei. Termenul de ultrafiltrare reflectă faptul că membrana filtrantă este un filtru molecular extrem de fin, ce permite filtrarea apei și a moleculelor mici, dar reduce trecerea macromoleculelor. Membrana glomerulară este o barieră filtrantă cu trei componente: peretele endoteliului capilar, ale cărui fenestrații permit trecerea plasmei, dar rețin elementele figurate, membrana bazală glomerulară, filtru electrostatic, cu pori ce rețin particulele mai mari de 6-8 nm, fantele de filtrare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
disperse și modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse pot fi împărțite în trei clase distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
dispersie și deci implicit rezultă că și echilibrul de sedimentare posedă o astfel de aplicabilitate, alături de faptul că permite și determinarea curbelor de distribuție. Echilibrul de sedimentare atât gravitațional cât și centrifugal, are deci vaste aplicații, în special, la caracterizarea macromoleculelor biologice, proteine și acizi nucleici, precum și la caracterizarea polimerilor sintetici, a sistemelor polimerice reactive. CAPITOLUL III APARATURA UTILIZATĂ ÎN ANALIZA SEDIMENTOMETRICĂ Aparatura utilizată în analiza sedimentometrică este funcție de forța care determină sedimentarea, distingându-se în câmp gravitațional și câmp centrifugal
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]