1,741 matches
-
lume, stabilindu-se în cele din urmă într-un orășel din Alpii Francezi, Lumière. Aici își vor deschide un restaurant cu specific indian, peste drum de exclusivistul relais al lui Madame Mallory, Le Saule Pleureur. Dar, la scurt timp după ce Madame Mallory declanșează un adevărat război gastronomic, în care își antrenează vecinii, Hassan își descoperă pasiunea pentru haute cuisine europeană, devenind, printr-un complex de împrejurări nu tocmai plăcut, discipolul celebrei chef. Treptat, trecând prin mai multe aventuri și cunoscând în
Lansarea bestsellerului „ Madame Mallory şi micul bucătar indian“ [Corola-blog/BlogPost/93363_a_94655]
-
Morais și-a trăit mare parte din viață în străinătate, întorcându-se în SUA în 2003. Acum locuiește la New York cu soția și fiica sa. A debutat, în 1991, cu biografia neautorizată Pierre Cardin: The Man Who Became a Label. Madame Mallory și micul bucătar indian (The Hundred-Foot Journey) este primul său roman, apărut în 2008 și tradus în peste 30 de țări. În 2013, Morais publică romanul Buddhaland Brooklyn, povestea unui preot budist care, la 40 de ani, primește ordinul
Lansarea bestsellerului „ Madame Mallory şi micul bucătar indian“ [Corola-blog/BlogPost/93363_a_94655]
-
gastronomice ale acestei legume. Sparanghelul alb a început să fie produs în Renaștere odată cu dezvoltarea horticulturii europene (după aducerea în Europa a conceptului de seră din China) - una dintre vedetele pre.modernității cunoscute pentru dependența sa de sparanghel alb era Madame de Pompadour, care considera chiar că datorează plantei chiar frumusețea sa - și deși doar intuitiv nici nu era departe de adevăr. Sparanghelul alb este un produs “european” - Belgia, Olanda, Franța, Spania, Italia, Marea Britanie cultivând aproape exclusiv această variantă. Cultivarea fiind
Leguma cu producţie de 100 tone la ha [Corola-blog/BlogPost/93510_a_94802]
-
trup brocarturi de umezeli trecute,și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalniccînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute.... II. SIMPLA ORDINE A LUCRURILOR, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Domnul Dobrescu și madame Clemance locuiau undeva pe fundul bălții înconjurate de papură și stuf. Cîndva, o țigancă bătrînă le spusese că ar fi trăit odată la Slatina, dar că pe atunci nu se cunoșteau, fiecare se îndeletnicea cu lucruri complet diferite. În vremea
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
vîntul, mai adormeam cu capul pe șolduri de libelule. Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț, domnul Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită, vineție, părul îi albise, curgea în ... Citește mai mult Domnul Dobrescu și madame Clemance locuiau undevape fundul bălții înconjurate de papură și stuf.Cîndva, o țigancă bătrînă le spusese că ar fi trăit odată la Slatina,dar că pe atunci nu se cunoșteau, fiecare se îndeletnicea culucruri complet diferite.În vremea aceea trăiam
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ai răspuns la întrebare. —Ești o femeie dură, Sam Jones. Dacă vrei să știi, nu mi-au plăcut mutrele celor cu care erai. M-am gândit să vin aici să te prind singură, fără să o ai în preajmă pe Madame Fifi și sânii ei falși. De unde știi că erau falși? Se tot prostea cu ei, nu ai văzut? Tot dădea din ei. Și să nu mai zic că aveau o formă ciudată. Remarca asta mi-a amintit ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ai văzut? Tot dădea din ei. Și să nu mai zic că aveau o formă ciudată. Remarca asta mi-a amintit ce mi-a spus Tim. De unde o cunoști pe Baby? am întrebat curioasă. S-a holbat la mine. —Cine? —Madame Fifi. —A, ea? A venit la mine și fiind foarte beată mi-a spus că sunt singura persoană din galerie îndeajuns de înaltă încât să-i apreciez cum se cuvine cerceii sau ceva de genul ăsta. Am fugit cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vrei tu să-i vezi -, să mai iei din luciul de romantism cu care le-ai pictat chipul. Am început să îmi aduc aminte de prima noapte sau dimineață, când Nat a venit în studio. A numit-o pe Baby „Madame Fifi cu sâni falși“. L-am îndrăgit imediat. Apoi a început să se plimbe prin studio în timp ce turnam de băut, și s-a oprit în fața sculpturii mele, spunând că seamănă cu un meteorit căzut din cer... Am încremenit în mijlocul trotuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu gusturi rafinate. De tînăr călătorea la Paris o dată pe lună ca să-și Îmbogățească patrimoniul cultural cu ultimele noutăți literare, să viziteze muzee și, se zvonea, să petreacă o noapte nelucrătoare În brațele unei tinere nimfe pe care o botezase madame Bovary, cu toate că se numea Hortense și avea o anumită propensiune spre puful facial. În excursiile sale culturale, Monsieur Roquefort obișnuia să frecventeze un chioșc de cărți uzate situat În față la Notre Dame și chiar acolo, din Întîmplare, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
încât o clipă n-am răspuns. — E acasă? Băiatul s-a uitat la tabloul cu chei. — Văd că nu și-a lăsat cheia. Mergeți sus să vedeți. Mi s-a părut că s-ar cuveni să mai pun o întrebare. — Madame est là? — Monsieur est seul. În timp ce urcam scările, băiatul mă privea suspicios. Era întuneric și o lipsă cumplită de aer. Un miros greu de mucegai te apăsa. La etajul al treilea o femeie în capot, cu părul zbârlit, a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aveau într-adevăr o înfățișare ciudată. Mi-a apucat mâna în mâinile lui imense și m-a privit cordial, deși în ochii lui se citea o mare viclenie. Când i-a strâns mâna căpitanului Brunot s-a interesat politicos despre madame et les enfants. Câteva minute a urmat un schimb de politețuri și bârfe locale despre insulă, perspectivele recoltei de copra și ale celei de vanilie. Apoi am ajuns și la scopul vizitei mele. Nu vă voi repeta cu propriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ducând-o cu el în mormânt. — Voyons, René, mon ami, se auzi vocea răsunătoare și veselă a dnei Coutras, ce tot faceți acolo? Iată aperitivele. Întreabă-l pe Monsieur dacă nu vrea să bea un păhărel de Dubonnet Quinquina. — Volontiers, Madame, i-am zis, ieșind pe verandă. Vraja se rupsese. LVIII Veni și vremea să plec din Tahiti. Conform datinelor agreabile de pe insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n-au avut parte niciodată,poșirca și palme răsunătoare la fund într-un hotel cu nume caraghios sau pe bancheta din spate a unii mașini. Câte ajung "escorte"cu "carte de munca"si cu acces la sindrofiile mondene?Câte ajung Madame,Jenna sau ...Pretty Woman? Deci legalizata sau nu în hotel de lux sau într-un camion, la o margine de șosea și de oraș,cea mai veche meserie din lume își atrage victimele.Cu promisiuni.Cu pași nesiguri pe tocuri
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
pe avangardiști, deși nu practic avangardismul, este prea permisiv pentru cabotini. Timpul va readuce pe tapet conflicte majore. Omul nu este un animal dresat. Polarizarea socială este contrară naturii umane, omul nu este nici bestie, nici lup. Mă gândesc la Madame Bovary. O sete nebună pentru mărire, înnobilare. Anna Karenina este cu totul altceva. A fost o jertfă a iubirii și a luptei împotriva convențiilor. O luptă inegală. Burghezia iubește convențiile, familia perfectă, discreția perversă, ea este mereu mulțumită cu ce
FARMECUL DISCRET AL BURGHEZIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364048_a_365377]
-
o juma de baghetă de pâine albă din traistă și începe să mănânce. Tot vagonul se umple de miasme pestilențiale... Mirosea a mort! O distinsă doamnă îl întrebă ce mănâncă de emană un asemenea miros... „Pont l'Eveque, fromage morbide, madame...!” De atunci până la Singapore nu am mai simțit un asemenea miros. Fructul durianului cred că eclipsează brânza „Pont l'Eveque”! În fine, mi-am făcut damblaua... Simt o oboseală acută în picioare și pe Moș Ene dând târcoale pe la gene
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
Principalul e că sunt optimistă! Se zice că oamenii veseli și optimiști arată mai tineri... Cine știe! De ziua mea nu am făcut ceea ce mi-aș fi dorit și anume să vizitez Grădina Zoologică din Londra, și London Eye, și Madame Toussaud, și Aquarium și poate să mai și „chefuiesc” puțin seara cu amicii de aici... Dar cum socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din târg, nu mi-am putut permite să fac prea multe din cele propuse inițial
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
Principalul e că sunt optimistă! Se zice că oamenii veseli și optimiști arată mai tineri... Cine știe!De ziua mea nu am făcut ceea ce mi-aș fi dorit și anume să vizitez Grădina Zoologică din Londra, și London Eye, și Madame Toussaud, și Aquarium și poate să mai și „chefuiesc” puțin seara cu amicii de aici... Dar cum socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din târg, nu mi-am putut permite să fac prea multe din cele propuse inițial
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
acum vreo două minute, ai?! Mămicuța era pe canapea și urla că a orbit. Mămicuțo, ce ai? Ce are mămicuța mea? se lamenta zelosul imberb. A luat-o în Mercedes și a dus-o la București. A doua zi apare madama acasă cu ochelari pe nas, cu niște lentilele groase cît degetul, care îi măreau ochii ca în povestea cu Scufița Roșie: “Bunicuțo, da' de ce ai ochii atît de mari?!” Ce-i cu ochelarii ăștia pe nasul tău? Am fost la
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
-o la Elias. A doua zi, nu mai era la Elias. Dispăruse. Mă amuza strădania lui Ionuț de a-mi ascunde locul unde era internată. A stat acolo mămicuța lui Ionuț vreo două săptămîni. Cînd se întoarce de la spital, hopa! madama se declară geniu, o femeie ca ea se naște una la un miliard, trecuse de banala obsesie că are sînge albastru ... sau poate că avea, de la alcoolul metilic pe care îl filtra mă-sa prin pîine ... și mi-a declarat
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
I) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 927 din 15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului A apăsat butonul telecomenzii, ecranul imensei plasme din perete s-a întunecat. - Este persoana potrivită pentru acțiunea noastră. Mâine să o aduci la mine. - Madame! se înclină bărbatul în fața femeii imobilizata într-un cărucior. Ochii albaștri îl priveau fix pe tânăr, evaluându-l, să se convingă că el putea duce la bun sfârșit sarcina încredințată. Părul grizonat și deux -piece-ul negru îi dădeau un aer
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
aer de profesoară severă. Purta mănuși asortate. Pentru fiecare toaletă avea culoarea potrivită. Un reumatism îi deformase mâinile, după cum spusese ea. Nu era o persoană masivă dar impunea respect. Toți cei din jurul ei știau, că nu era de glumit cu Madame. O femeie cu avere considerabilă, nimeni nu stia prea multe despre afacerile sale. Mulți o bănuiau că în tinerețe patronase o casă de toleranță și avea legături cu oameni din cea mai înaltă elită a societății. Unii îi atribuiau acțiuni
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
oferea protecție din umbră. Nu bănuia că avuseseră loc unele tentative la adresa ei. Avea un înger păzitor. Acum, poti să-mi spui despre ce e vorba? Bancă din parc le oferea umbră și răcoare. Jake îi înmâna plicul cu monograma Madamei. Îl privi nedumerita. - Deschide-l! În timp ce citea, se încrunta. - Ce glumă este asta? Cine e țipă? Vrei să fac un reportaj într-un bordel ? N-am auzit de această Madame. - Nu e vorba de nici un bordel, e un subiect care
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
oferea umbră și răcoare. Jake îi înmâna plicul cu monograma Madamei. Îl privi nedumerita. - Deschide-l! În timp ce citea, se încrunta. - Ce glumă este asta? Cine e țipă? Vrei să fac un reportaj într-un bordel ? N-am auzit de această Madame. - Nu e vorba de nici un bordel, e un subiect care te-ar propulsa acolo unde nu va ajunge nimeni, niciodată. Îl privi suspicioasa: - Sper că nu e vreun rahat de curvăsărie cu crime și prostii ... e fumata demult, nu mă
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
e un subiect adorat de tine. Ai mai scris despre asta, cândva. - Te joci cu mine și s-ar putea, să te fac soprana. John râdea: - Ești deosebită - Mie-mi spui. - Mâine dimineață să fii fresh, pusă la patru ace, Madame e foarte exigenta cu lucrurile astea. - Madame să mă pupe. Mă îmbrac în stilul meu. - OK...OK " Va fi un meci pe cinste cu astea două" Au oprit în fața clădirii cu două etaje. Pereții erau acoperiți de vegetație, o casă
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
mai scris despre asta, cândva. - Te joci cu mine și s-ar putea, să te fac soprana. John râdea: - Ești deosebită - Mie-mi spui. - Mâine dimineață să fii fresh, pusă la patru ace, Madame e foarte exigenta cu lucrurile astea. - Madame să mă pupe. Mă îmbrac în stilul meu. - OK...OK " Va fi un meci pe cinste cu astea două" Au oprit în fața clădirii cu două etaje. Pereții erau acoperiți de vegetație, o casă de modă veche din Scoția. Le-a
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]