1,337 matches
-
din Budapesta (Ungaria), vizavi de Galeria de Artă. El a fost construit după planurile lui Albert Schickedanz și Fülöp Herzog într-un stil eclectic-neoclasic, între 1900 și 1906. Colecția muzeului este formată din opere de artă internaționale (alta decât cea maghiară) provenind din toate perioadele artei europene și cuprinde mai mult de 100.000 de piese. Colecția este alcătuită din colecții mai vechi cum ar fi cele de la Castelul Buda, Esterházy și moșia Zichy, precum și donații de la colecționari individuali. Colecția muzeului
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
Foieni (în maghiară: "Mezőfény", în germană: "Fienen") este o comună în județul Satu Mare, Transilvania, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Foieni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Foieni, Satu Mare () [Corola-website/Science/310727_a_312056]
-
personal al lui Lauer, călătorind în Ungaria pentru a reprezenta interesele de afaceri ale lui Lauer și pentru a avea grijă de membrii familiei extinse a lui Lauer care mai rămăseseră în Budapesta. În scurt timp, a învățat să vorbească maghiara, iar din 1941 a călătorit din ce în ce mai des la Budapesta. După un an, Wallenberg era coacționar și director internațional al companiei. În acest rol, Wallenberg a făcut și câteva călătorii de afaceri în Germania și în în primii ani ai celui
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
(n. 9 mai, 1892, Tărlungeni, Brașov - d. 1946, București; pseudonim: Marius) a fost un activist și jurnalist comunist de origine maghiara din România și Ungaria. În perioada 1940-1944, Foriș a fost secretarul general al PCR. Părinții săi au fost István Fóris și Anna Kocsis. Familia era înstărită și poseda o fabrică de cărămizi și țigle. Școala elementară a absolvit-o în
Ștefan Foriș () [Corola-website/Science/306158_a_307487]
-
Băgaciu (în maghiară: "Szászbogács", în germană: "Bogeschdorf") este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Băgaciu (reședința) și Deleni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Băgaciu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când
Comuna Băgaciu, Mureș () [Corola-website/Science/310650_a_311979]
-
parte din victimele holocaustului și puținii evrei rămași în sat. Cimitirul a rămas în posesia comunității evreiești a României, însă în prezent nu locuiește niciun evreu în sat. Nimigea de jos este atestată documentar în anul 1367 cu numele în maghiară Nemige acesta s-a schimbat în : "Nemege Inferior" în 1392 datorită scrierii în limba latină, "Nemegye" în 1468 (făcându-se referire și la Nimigea Românească), "Zaaznemege" în 1505 deși nu locuiau sași, "Magyarnemegye" în 1530, "Nimigea Ungurească" în 1918 și
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]
-
Molde, Molda și Mulda. Orașul a fost populat de sașii transilvăneni care au trecut în Moldova înainte și după marea invazie mongolă din 1241. O inscripție latină din 1209 atestă întemeierea săsească a localității. De la această comunitate, precum și de la cea maghiară, au rămas două biserici catolice (Biserica Sf. Petru și Pavel, Catedrala Catolică din Baia), astăzi prima fiind neidentificabilă topografic, iar a doua fiind în ruină. De la Baia, reședința țării se crede că s-a mutat temporar la Siret, apoi a
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
se crede că s-a mutat temporar la Siret, apoi a fost atestată la Suceava și apoi la Iași. Pentru sensul vechi al toponimului Baia, cea mai sugestivă denumire e cea din documentele maghiare, Moldvabánya, tradusă „Mina Moldovei”, fiindcă în maghiară "bánya" înseamnă „mină” dar și "bănie" centrul administrativ al unui șef local sau ban. Traducerea nu se referă strict la activitatea de minerit subteran, ci și la obținerea metalelor prețioase prin decantare, adică „spălarea” aurului de către „băieși”. Vestigii din epoca
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
sat în comuna Hodod din județul Satu Mare, Transilvania, România. Giurtelecu Hododului este situat in Țara Codrului, la 6 km de orașul Cehu Silvaniei și la 44 km de Satu Mare. Este situat in județul Satu Mare, la limita cu județul Sălaj. In maghiara, "Giurtelecu" inseamna proprietatea lui Gheorghe (Györgyi). Chiar relativele frecvente schimbări administrative între hotarele județelor cărora localitatea ar fi putut să le aparțină, sugerează poziționarea localității pe linia care, în direcție vest-nord-vestică, marchează marginea zonei Codru. Deja poziționarea la orizontală a
Giurtelecu Hododului, Satu Mare () [Corola-website/Science/301764_a_303093]
-
Tașca (în maghiară "Táska") este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Hamzoaia, Neagra, Tașca (reședința) și Ticoș-Floarea. Comuna Tașca este așezată în partea de vest a județului Neamț, pe malurile râului Bicaz. Este străbătută de șoseaua națională DN12C, care
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
Ileni (în maghiară "Illény" ) este un sat în comuna Mândra din județul Brașov, Transilvania, România. În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma (greco-catolic) Inocențiu Micu-Klein decide organizarea unei conscripțiuni în Ardeal, în localitatea românească Ileni au fost recenzate 66 de familii
Ileni, Brașov () [Corola-website/Science/300948_a_302277]
-
anul 1754 era deja în folosință. Între anii 1848-1849 s-au produs baionete și cazmale militare, în 1872 s-a dezafectat. Atelierul de la Plosca în 1700 era deja în funcțiune însă a fost dezafectat în 1815. La Baia Plosca "(în maghiară: Ploszkabánya, în germană Plotzka)" s-a exploatat minereu de fier încă din perioada romanilor. Exploatarea de minereu a fost reluată în 1858 de către asociația minieră de la Brașov, și în 1890 a fost preluat de Societatea pe acțiuni al uzinelor de
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
i (pe turcește: "Berendi", pl. "Berendiler", ukraineană: Берендеї, Берендичі, "Berendeyi", "Berendychi", pe maghiară: "berendek", în poloneză "Berendejowie") au fost un trib turcic medieval, cel mai probabil de origine kîpceacă-oguză. Ei erau parte a confederației tribale a "căciulilor de caracul" sau "calpacelor negre" (pe turcește "karakalpak"). i erau seminomazi și au fost consemnați ca
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
Marin (în maghiară: "Máron") este un sat în comuna Crasna din județul Sălaj, Transilvania, România. "Marin" este un sat din comuna Crasna, județul Sălaj. Din punct de vedere geografic este situat în depresiunea Silvaniei, la distanțe aproximativ egale de Măgura Șimleului, Munții Meseșului
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Ciumeghiu (în maghiară: "Illye") este o comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Boiu, Ciumeghiu (reședința) și Ghiorac. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ciumeghiu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Ciumeghiu, Bihor () [Corola-website/Science/310200_a_311529]
-
autonom Hantî-Mansi din Rusia. Se presupune că grupul ugric s-a desprins din ramura fino-ugrică prin anii 3000-2500 î.e.n., vorbitorii respectivi rămânând la est de munții Urali, pe când cei din celălalt grup al ramurii, cel fino-permic, au migrat din regiune. Maghiara s-ar fi despărțit de restul grupului prin anii 1000-500 î.e.n., vorbitorii ei migrând spre sud-vest, iar ceilalți rămânând în regiune. Vorbitorii limbii maghiare au ajuns în zona carpatică spre sfârșitul secolului al IX-lea. În prezent limba maghiară este
Limbi ugrice () [Corola-website/Science/304423_a_305752]
-
de preoțimea ruteană susținută de autoritățile maghiare. Preotul rutean E. Bacsinski de la Hajdu-Dorogh a tradus cărțile de rugăciune ale rutenilor în limba maghiară. După ce a fost ales episcop de Muncaci (1772-1809), a însărcinat pe preotul S. Szabo să traducă în maghiară "Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur" și să o introducă în biserică. Încercându-se apoi să fie introduse inovațiile acestea și în parohia din Macău, a întâlnit opoziția episcopului român din Oradea, I. Pop, contra căruia naționaliștii maghiari au pornit
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
Sâniob este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. Satul Sâniob (în maghiară "Szentjobb," latină "Sancta Dextra") se află la circa 40 km de Oradea spre nord-vest, pe malul drept al râului Bârcău și împreună cu satele Ciuhoi, Cenaloș și Sfârnaș, face parte din comuna cu reședința în Ciuhoi. Numele și istoria acestei așezări
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
Szent Istvan (Ștefan Cel Sfânt) iar cu aceasta ocazie a fost deschis și mormântul regal. Spre surprinderea tuturor Alteței Sale îi lipsea mâna dreaptă. Abia în timpul domniei lui Ladislau I-ul la 30 mai 1084 a fost găsită Sfânta-Mână (în maghiară "Szent-Jobb"). Dovedind o aleasă diplomație, regele Ladislau nu l-a pedepsit pe Mercurius și nici nu a mutat relicva înapoi în capitala statului. Dimpotrivă, în cinstea Sfântului Ștefan a inițiat o abație în proaspăta numită "Szent-Jobb falu" (în maghiară "falu
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
în maghiară "Szent-Jobb"). Dovedind o aleasă diplomație, regele Ladislau nu l-a pedepsit pe Mercurius și nici nu a mutat relicva înapoi în capitala statului. Dimpotrivă, în cinstea Sfântului Ștefan a inițiat o abație în proaspăta numită "Szent-Jobb falu" (în maghiară "falu" = sat) și a dat ordin pentru construirea unei mănăstiri mai mari din lemn. Aceasta mănăstire a fost sfințită în cinstea Sf. Marii. Enigma că a fost trecută sub hramul Sf. Marii și nu a Sf. Ștefan se explică prin
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
mai degrabă laice cum ar fi : ofereau ospitalitate călătorilor, îngrijeau bolnavii și schilozii, învățau copiii din zonă carte în școala din mănăstire. Alții au scris, copiat sau pictat Kodexe. Au rămas fideli vechii lor devize ""cu crucea și plugul"" (în maghiară "keresztel es ekevel") devenind harnici gospodari lucrând pământul, cultivând pomi fructiferi și viță de vie pe dealurile din împrejurimi. Au crescut animale, cu precădere cai de rasă renumiți, apoi au înființat o balta de pește vizibilă și în ziua de
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
unele drepturi (ex. regele Kalman) alții i-au repus în drepturi (Geza al II-lea). Apogeul a fost atins undeva pe la mijlocul sec. al XIII-lea când mănăstirea avea în stăpânire 25 de sate printre care era și satul Urziceni (în maghiară "Csanálos"). În anul 1239 abația a primit dreptul de adeverire (legalizare) a unor acte. Dar în timpul domniei lui Ludovic Cel Mare în jurul anului 1350 a pierdut acest drept. Mai mult decât atât în anul 1351 partea brațului de la încheietura palmei
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
bisericii se ridică o cruce mare de piatră cu vedere splendidă spre întreaga vale a Barcăului și spre bisericile catolice și reformate înălțate pe locul unde cândva trona vechea cetate a Sâniobului. În anul 1994 pe zidul micuței biserici (în maghiară "kapolna"), din cimitirul romano-catolic, a fost pusă o placa comemorativă în cinstea Sfintei Mâini (SZENT-JOBB) la ordinul și sub directa îndrumare a episcopului Tempfli Jozef. Dacă peste cetatea și mănăstirea Sâniobului se așterne încet uitarea, cultul Sf. Istvan și o dată cu
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
Livezeni (în maghiară: "Jedd") este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Ivănești, Livezeni (reședința), Poienița și Sânișor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Livezeni se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Livezeni, Mureș () [Corola-website/Science/310658_a_311987]
-
sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile sunt unul din mijloacele de a exprima complementele. Acestea sunt: Observații: Sufixele care formează complemente, dar nu sunt considerate desinențe, sunt următoarele: Există mari diferențe între modurile de exprimare a posesiei în maghiară față de cele din română. În limba maghiară nu există adjective posesive. Substantivul care exprimă obiectul posedat primește sufixe specifice. Cele care conțin vocale au variante în funcție de regulile armoniei vocalice: Exemple: Variantele de sufixe cu "j" se folosesc pentru rădăcinile cu
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]