1,303 matches
-
dintre cele mai importante centre economice și culturale ale Romîniei, fostă capitală a Moldovei (înainte de unirea din 1859), astăzi reședința județului cu același nume. Mai există: un Iași, nume de sat (județul Brașov), IașiGorj (sat din acest județ), Iașu (în maghiară Jászfalva, sat din județul Harghita), Podișul Iașilor (pădure din Subcarpații Gorjului), Valea Iașului (pîrîu, afluent de stînga al Argeșului), Vîrful Iașului (din Muscelele Argeșului), Dealu Ieșului (din Dealurile Tîrnavei). Au mai fost toponime similare, astăzi dispărute, în județele Harghita și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diminutiv *Alutela, de la Aluta, așadar un derivat străvechi al rîului-mamă Alutus > Olt); sl. lotr, „hoț“ (metaforă posibilă pentru un rîu de munte iute și violent; apelativul este cunoscut în sîrbă, croată, cehă, poloneză, slovacă etc.); aceeași rădăcină slavă, transmisă prin maghiară (magh. lator, „hoț“); got. hlutrs (= germ. Lotter, „haimana, călător“, poate prin intermediar slav, care ar explica fonetic evoluția); numele de persoană Lotru, format ca poreclă (comparabil cu slava Lotrica, ung. Latorca, provenite din același german Lotter; călugărul care a scris
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atestat într-un document din 1603 și derivat de la tema Log (vezi antroponimele Log, Logul) cu sufixul -oj (ca în *Cartoju > *Cartojan, *Moroj > Morojana, *Poroj > Porojan). Forma Lugoj contaminează rostirea populară locală (cu -j) și pe cea oficială, influențată de maghiară (cu -u), varianta populară fiind accentuată pe ultima silabă, iar cea literar oficială pe prima silabă. Alte ipoteze etimologice nu au întrunit consensul specialiștilor: lat. locus, „loc, localitate, ținut“; sl. luh, „pădurice, dumbravă“, pronunțat lug, + sufixul maghiar -os (formație hibridă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mehedko, reflexul slav al lui Methodius). N-ar fi exclusă o soluție combinată, adică un nume de persoană, de fapt un supranume, Méhed (< meh, „albină“), și sufixul de grup antroponimic inți, formația fiind, evident, romînească, iar baza antroponimică provenind din maghiară (indiferent de etnia purtătorului numelui). Nu trebuie uitat că emblema ținutului (și apoi a județului) Mehedinți are, ca simbol, o albină. Moldova Toponimul a desemnat, pînă în 1859, unul dintre principatele (voievodatele) romînești, apoi o provincie a Romîniei unite și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Localni cii accentuează numele pe al doilea ă, nu pe ultima silabă, ca vorbitorii care nu sunt din partea locului. Atestările, începînd din secolul al XIII-lea, consemnează variantele: Nazwod, Nazowd, Nazod, Nazad, Naszod, Nszo, Naszeud, Neszeud, Năsăud, Nuszendorf, Nuszdorf. În maghiară i se zice Naszód, iar sașii îl numesc Nassendraf, Nosndref, Nîessndorf, Nuszendorf, Nussdorf. Locuitorii își spun năsăudeni și nosodeni. În opera lui Ptolemeu este atestat, la depărtare de teritoriile noastre, un Nasaudum de origine pelasgă, pe care unii au crezut
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
caracteristica geografică a locului, cîteva mai importante sociografic (care au dobîndit o anumită notorietate în timp): Crasna (< sl. kras, „frumusețe“), Drajna (< sl. draga, „vale“), Lăpușna (<sl. lopuh, „brusture“), Leamna (< sl. chlevú, „grajd“), Rodna (< sl. rud, „metal“, cu u >o în maghiară), Moșna (< sl. múchú, „mușchi plantă“), Slivna (< sliva, „prună“), Zlatna (< zlatî, „aur“). Unul dintre aceste toponime a beneficiat de o atenție specială din partea lingviștilor, o parte dintre aceștia apropiindu-l de apelativul romînesc moș, iar alții derivîndu-l, pe bună dreptate, din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu pot proveni direct din slavă, evoluția u > o fiind imposibilă în corespon dențele fonetice dintre aceste limbi (dovadă că toponimele romînești cu același etimon final, venite direct din slavă, au u: Ruda, Rudabaia, Rudăria). Transformarea este posibilă însă în maghiară (čudo > csoda, krupa > korpa, sluga > szolga etc.), așa cum se poate observa în atestările vechi din documentele maghiare. Se pare că romînii au folosit inițial forma cu u (ca în formele cele mai vechi: Rudana, Rudna etc.) pe care au părăsit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ren„rîu“, „a curge“, cu epenteza lui -t-, obișnuită la traci, slavi și germani. Cronologic, prima dintre formele moderne este cea romînească, ea fiind cea mai simplă și cea care face posibilă evoluția spre celelalte, în primul rînd spre cea maghiară (Sztrigy). Din forma ungu rească nu se poate ajunge prin evoluție normală la cea romînească. Întrucît documentele latino-maghiare nu menționează nici o formă cu -l sau -ly, numele german Strehl ar putea fi o reconstrucție eronată, prin analogie cu situația unor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Spinoasa, Schinetea, Spinul, Valea Spinului, Spinuș, Spineni, Schineni, Spinești, Scaia, Scaioși, Scaiul, Scăiasa, Scăioși, Scăiuș, Scăianca, Scăieni, Scăiești ș.a., presărate în toate regiunile teritoriului romînesc. E drept că răspîndite sunt și toponimele din aceeași familie semantică formate (sau traduse?) în maghiară (Bogaciu = Bogács < magh. bogács, „spin“; Cuchi nișul ș.a. < magh. kökényes, „măceș“), slavă (Glogova, Glovavaț, Glovoveț etc. < sl. glog, „păducel“, Cîmpina < kopina „rug de mure“), sîrbă (Dracea < srb. drača, „mărăciniș“), ucraineană (Bodoc < ucr. bodak, „scai“). E greu de dovedit care dintre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponim (așa cum s-a întîmplat cu alte două hidronime bănă țene, Cerna și Bîrzava, continuatoare ale unor antice Dierna, Tierna, Zierna, respectiv Berzovia, Berzobis) Numele maghiar este Temes (adaptare fonetică a formei romînești), cel german Temesch (preluat din romînă sau maghiară), iar cel sîrbesc Tamis (preluat din romînă). S-a propus și un etimon slav Tŭmiș (< sl. tŭma „întuneric“), greu de acceptat, date fiind atestările anterioare venirii slavilor. Așa cum au presupus N. Drăganu și, după el, alții, unele dintre nume (în afară de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Timișul). Baza toponimului a fost considerată pe rînd: traco-dacă (comp. zendicul peretu și i.e. pate, „a se așterne, a se lărgi“; scitică ori celtică, (radicalul parth din Parthona, Parteno, Parthanum); germanică (Tiza, trecut în bulgaro turcică și din aceasta în maghiară). De la unguri ar fi luat-o slavii (sub forma slov. Tisa, Cisa, pol Cyssa, ceh Tisa, srb. Tisa, cr. Tisa, bg. Tisa) romînii (Tisa, Tisă) și germanii (Teiss, Teisse, Theysse < Têse). Forma „longobardă“ Tiza, de la care pornește toată această ipoteză
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Tîrnavelor și a unui sat din județul Tulcea. Corelate etimologic pot fi Turdanu (deal din Podișul Huedinului), Turdaș (sate din județele Alba și Hunedoara), Valea Turdașului (vîlcea, afluent de stînga al pîrîului Fărău), Turdeni (sat din județul Harghita, numit în maghiară Tordátfalva). Turda este folosit și ca antroponim (sub formele Turd, Turda, Turdea și diminutivat Turdaș). Derivarea propusă a formei Turdaș din ceh Turdiș, Turdișa sau din srb. Tvrdoș este în acest caz superfluă. Cîteva etimologii sunt inacceptabile din motive lingvistice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu aceste nume sunt și toponimele: Vîrcioroagele (poiană din Munții Bihorului), Vîrciorog (o vîlcea, afluent de stînga al rîului Topa și un sat din județul Bihor) și Cascada Vîrciorog (rezervație geologică din Munții Bihor). Toponimul din județul Caraș-Severin are în maghiară forma Vercserova. Atestările, începînd cu secolul al XV-lea, au, în pe nul tima silabă, cînd o, cînd e, cînd a (Worchorova, Verchiorova, Varcziorova, Varcharowa). Formele Worchorova, Varcharo va și altele cu aceeași vocală în primele silabe sunt urmarea armoniei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de origine slavă este răspândit pe întregul teritoriu dacoromân, provine mai degrabă din vechea slavă decât din una dintre limbile slave moderne. Criteriul geografic poate fi folosit și ca indice negativ: un cuvânt din dialectele sud-dunărene nu poate proveni din maghiară, fiindcă nu au existat contacte directe între aceste dialecte și maghiară. Criteriul funcțional ține seama de faptul că vocabularul cuprinde cuvinte de valoare inegală - cuvinte care se grupează într-un set de bază, numit fondul principal lexical sau vocabular fundamental
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și de origini variate. Cel mai vechi este ștergar, cuvânt creat în română de la verbul a șterge (apare în Noul Testament de la Bălgrad, 1648). Tot derivate românești sunt ștergătoare și ștergură. Un compus românesc este mâneștergură. Alte împrumuturi sunt chindeu din maghiară (kendő) (care înseamnă și „batistă“), peșchir din turcă, senic probabil din bulgară. Un sinonim rar (numai în Oltenia) este profes, de origine necunoscută. Cuvinte din germană Din limba germană, au pătruns multe cuvinte în celelalte limbi europene. Nu este vorba
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Acesta a fost împrumutat în turcă, unde çarșaf înseamnă „manta; cearșaf“. Din turcă l-au luat toate limbile balcanice, inclusiv româna, unde este atestat la 1579. În Moldova și Transilvania, se folosesc sinonimele prostire, luat din ucraineană, respectiv lepedeu, din maghiară. Precizez că în română există și ceadâr, termen învechit pentru „cort“, venit din tc. çadır. Același cuvânt persan čadir, trecut printr-o limbă turcică, a ajuns în maghiară în forma sátor „șatră“, de unde l-a luat româna pe șatră. Este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și Transilvania, se folosesc sinonimele prostire, luat din ucraineană, respectiv lepedeu, din maghiară. Precizez că în română există și ceadâr, termen învechit pentru „cort“, venit din tc. çadır. Același cuvânt persan čadir, trecut printr-o limbă turcică, a ajuns în maghiară în forma sátor „șatră“, de unde l-a luat româna pe șatră. Este posibil ca traseul să fi fost și altul: cuvântul persan, trecut prin turcă, să fi ajuns la noi printr-o limbă slavă de sud: cf. bg., cr. šator
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
peszmét) sau turcească (peksimet). Termenul acesta are și dubletul paximat, luat de română din mediogreacă. Mai interesant este derivatul pesmețar „ofițer de aprovizionare, de intendență“. Pișcot, care apare la 1777, are la originea îndepărtată it. biscotto, pătruns la noi prin maghiară (piskóta) sau sârbă (piskot). Și mai recent este cuvântul regional biscfit, luat din rusă (la origine, are însă tot un cuvânt romanic). chateaubriand, savarină, beșamel Toate aceste trei cuvinte, împrumutate de română din franceză, au la bază, în limba de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
găsește același etimon. Chiflă „pâinișoară, croasant“, atestat prima dată la V. Alecsandri, este din germ. Kipfel. Într-un document de la 1770 publicat de N. Iorga, apare însă una dintre variantele acestui cuvânt: chipel. Termenul este răspândit și în alte limbi: maghiară, bulgară și italiană. La origine, în germană, însemna „cornet“ și provenea din lat. cippum, cuvânt care s-a transmis și în română: cep. Germ. Glasur, care înseamnă „strat subțire de zahăr ars“, dar și „email, smalț“ a fost împrumutat în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fel de pâine, în formă de inel, împletită din mai multe straturi de aluat“ este un cuvânt de origine slavă, derivat de la kolo „roată“. Noi l-am luat de la slavii din sud (bg., sb. kolač), la fel ca albaneza, turca, maghiara, friulana și germana austriacă. Rezultatul normal, la singular, a fost colaci, cu pluralul tot colaci, ceea ce a dus la formarea unui singular analogic colac, după modelul lui sac-saci etc. (la fel s-a întâmplat și în cazul lui copaci, a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mâncarea clasică este drobul de miel. Cuvântul drob circulă în română și cu sensul de „bucată“ (vezi drobul de sare din povestea lui I. Creangă), care provine de la verbul slav sdrobiti „a face fărâme“. Slavul drob a pătruns și în maghiară (darab „bucată“), iar din maghiară, cu înțelesul de acolo, a fost împrumutat de graiurile românești din Transilvania (dărab). Cu sensul de „mâncare de miel preparată din organele interne tocate, amestecate cu verdeață și învelite în prapur“, cuvântul drob a fost
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
miel. Cuvântul drob circulă în română și cu sensul de „bucată“ (vezi drobul de sare din povestea lui I. Creangă), care provine de la verbul slav sdrobiti „a face fărâme“. Slavul drob a pătruns și în maghiară (darab „bucată“), iar din maghiară, cu înțelesul de acolo, a fost împrumutat de graiurile românești din Transilvania (dărab). Cu sensul de „mâncare de miel preparată din organele interne tocate, amestecate cu verdeață și învelite în prapur“, cuvântul drob a fost împrumutat în română din bulgară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și pol. czobot, rus. čobot), iar în limbile romanice occidentale (it. ciabatta, fr. savate, sp. zapata) a intrat, probabil, prin arabă. Cuvântul tc. çizme a intrat în limbile balcanice, devenind în română cizmă. Același cuvânt turcesc a pătruns și în maghiară: csizma. Cuvântul tc. papuç (și acesta provenit în turcă din persană, unde avea forma păpūš: format din pa „picior“ și pūš„a acoperi“) este la baza cuvântului papuc din română. Rezultatul normal, la singular, ar fi trebuit să fie *papuci
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
botuș, împrumutat din magh. botos, are la origine tot fr. botte. Termenul cipic „papuc“ are origine controversată: după unii, ar fi din bg. čepik (DA), iar după alții din magh. cipőke. Varianta țipic ar fi un indiciu că este din maghiară. jartieră și jaretieră Aceste două cuvinte românești sunt paronime (cuvinte care au o formă foarte asemănătoare, dar sensuri diferite și, de aceea, nu trebuie să fie confundate); ele constituie un dublet etimologic: provin din același cuvânt, care a intrat în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care a existat și în vechea spaniolă, înainte de a pătrunde sastre. Retoromana l-a împrumutat pe schneder din germană, la fel ca dialectul bănățean, unde îl găsim pe șnaidăr. În Transilvania (mai ales în Crișana) se folosește sabău, împrumutat din maghiară. În acest context romanic, nu trebuie să ne surprindă termenul rom. croitor, format de la a croi, împrumut slav, cu sufixul -(i)tor, moștenit din latină. Termenul este atestat târziu, în secolul 17, în Lexiconul lui Mardarie. Mai interesant este faptul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]