658 matches
-
viață la nivel geofizic, să vedem cum se manifestă ea. Plăcile amintite nu sunt fixe, și nici nu pot fi, atâta vreme cât literalmente plutesc pe manta. Mai precis, la joncțiunea a două plăci, datorită presiunii exercitate asupra mantalei de greutatea lor, magma Își face drum la suprafață și, solidificându-se, Împinge cele două plăci; În acel loc se formează mereu scoarță nouă. Pentru că volumul și, implicit, circumferința planetei, nu se poate modifica, ori prea puțin, capetele opuse ale plăcilor, izbindu se de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plăci; În acel loc se formează mereu scoarță nouă. Pentru că volumul și, implicit, circumferința planetei, nu se poate modifica, ori prea puțin, capetele opuse ale plăcilor, izbindu se de altele Învecinate, se vor strecura pe sub acestea din urmă, pătrunzând În magmă, unde se vor topi; cu alte cuvinte, scoarța veche, să-i spunem degradată, care dispare. Iată viața geofizică a planetei. În magmă, la temperaturi de câteva mii de grade, unde nu există decât atomi, nicidecum molecule, orice ar conține scoarța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
capetele opuse ale plăcilor, izbindu se de altele Învecinate, se vor strecura pe sub acestea din urmă, pătrunzând În magmă, unde se vor topi; cu alte cuvinte, scoarța veche, să-i spunem degradată, care dispare. Iată viața geofizică a planetei. În magmă, la temperaturi de câteva mii de grade, unde nu există decât atomi, nicidecum molecule, orice ar conține scoarța topită se va omogeniza, iar compușii chimici vor apare doar În zona În răcire, pe unde magma țâșnește la suprafață; și iată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viața geofizică a planetei. În magmă, la temperaturi de câteva mii de grade, unde nu există decât atomi, nicidecum molecule, orice ar conține scoarța topită se va omogeniza, iar compușii chimici vor apare doar În zona În răcire, pe unde magma țâșnește la suprafață; și iată și viața geochimică a planetei. Ei bine, acele locuri, de subducție a plăcilor tectonice, sunt sursa principală, poate 95%, a cutremurelor, pentru că e zona de acumulare lentă de tensiuni și eliberare bruscă a energiei acumulate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cele trei miliarde și jumătate de când există viața? Acum 200 de milioane de ani, gimnospermele, ca brazii de exemplu, se aflau În plină expansiune, ca și reptilele; abia apăreau păsările și mamiferele... Că subducția plăcilor tectonice ar putea antrena În magmă și organisme, n’are, pentru Natură, nici o importanță. Pentru ea nu contează valoarea individului, indiferent de specie, ci viața În sine, pe cât posibil superioară. Motiv pentru care și are loc evoluția. În particular, pentru Natură nu contează nici dacă indivizi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
factor, carbonul de exemplu, e anorganic și oxidat În lumea neviului, dar organic și reducător În aceea a viului. Principalul ei rost? Al acestui veritabil sânge al planetei care ca și acela din vinele noastre, circulă? Oricât de incredibil, Între magma de sub noi și spațiul cosmic, ea Închide un vast circuit. E un cărăuș, care cară Înspre bios și de la el orice, ca și sângele În noi. În primul rând substanță, iar aceasta pentru că apa e un solvent aproape universal. Ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zenitul căreia se repezeau, cu precizie matematică, spre creștetele noastre, valurile de săgeți pustiitoare ale astrului clocotind în erupții mânioase și înfricoșătoare. Galbenul terestru al grâului de seceriș se unifica și omogeniza cu galbenul ucigător al astrului solar, într-o magmă unică, atotcuprinzătoare, acoperind planeta întreagă. Unde să te refugiezi? Unde să te ascunzi? Nu era nicio tufă, niciun boschet, nici măcar o groapă unde să te aciuiezi și să-ți rezemi capul înfierbântat. Până la urmă, bordeiul a fost făcut. Am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
explicație pentru prolificitatea sa. Scrisul lui stă sub semnul acestei întoarceri permanente și al propensiunii pentru disecarea minuțioasă, înțesată de detalii, dar și disipată pe mai multe nuclee epice, a cazurilor de conștiință. Autocaracterizarea prozatorului ca structură reflexivă, închisă în magma autobiograficului și orientată psihologic spre investigarea trecutului, explică preferința pentru romanul de analiză, cultivat fie ca atare, fie disimulat sub formula mai laxă a prozei de medii și a romanului de familie. Și evoluția lui Ș. este sinuoasă: scriitorul abordează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
cadavrele îmbălsămate în galeriile ei, ci și cu "lopata de țărână" de la temelia ei. Eminescu a fost atent la această simbolistică a constructorilor de-a așeza o "lopată de pământ 7 la baza piramidei. Nici stînca nu are durabilitate fără magma pământului: "Cum sub stânci, în întuneric, măruntaiele de-aramă A pământului..." (Memento mori) Scenă tăcută a faptei umane, pământul ("Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna"Ecclesistul) este spațiul desfășurării "drumului pulberii". Fără a fi un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un "zugrav de neguri" (vezi Tenebrele): adâncul, "tiparul" sufletului iubitei este o negură, "întunecime", o "noapte dulce" de care nu te saturi. "Neînțelesul" acelei neguri este lumina pe care-o caută Eminescu în celălalt: "izvoarele uimirii". Eminescu identifică în acea magmă voința de-a trăi (latura ei dionisiacă, nietzscheană) mai puternică decât orice ființă. Nu e de mirare când deasupra întregii lumi el simte raza unui ochi mai mare ("sâmburele vieții"?), guvernator, prototipul Ochiului Divin: "Ce plan adânc!... ce minte! ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este Arhipelagul Indonezian (peste 13.000 de insule). ARIDITATE însușire a climei care constă în insuficiența precipitațiilor pentru dezvoltarea și menținerea vegetației. ASANARE transformarea unei mlaștini într-un loc uscat, prin îndepărtarea apei. ASTENOSFERĂ partea superioară a mantalei, alcătuită din magmă; pe ea plutesc, practic, plăcile tectonice ce intră în alcătuirea continentelor și a oceanelor. ASTRAHAN pielicică de miel din rasa karakul, cu lână mătăsoasă și buclată. ASTRONOMIE știința care studiază corpurile cerești din Univers. ATLAS colecție de hărți, plante, schițe
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
substanță lichidă vâscoasă, cu aspect lăptos, secre tată de unele specii vegetale (arborele de cauciuc, păpădia, ș.a.). LATITUDINE distanța de la Ecuator la paralela locului considerat, măsurată în grade pe arcul de meridian; este de două feluri: nordică și sudică. LAVĂ magma care iese la suprafață în timpul erupției, revărsându-se peste marginile craterului vulcanic sub formă de șuvoaie, torenți sau pânze, ce se extind pe mari suprafețe. LEMURIAN maimuță primitivă ce trăiește în pădurile din Insula Madagascar (Africa). LIGNIT cărbune de pământ
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
sau spre vest până la meridianul locului, măsurată pe paralel în grade. LUNCĂ vezi ALBIE MAJORĂ. MAMMOTH CAVE cea mai lungă peșteră din lume: 560 km (situată în S.U.A. - America de Nord); MACAC specie de maimuță cu coadă scurtă, ce trăiește în Asia de Sud-Est. MAGMĂ masă de roci topită, fluidă sau vâscoasă, formată în astenosferă (partea superioară a mantalei). MAGNITUDINE expresie numerică a energiei degajate de un cutremur (seism), măsurată după scara Richter (9 grade) sau scara Mercalli (12 grade). MAGOT singura specie de maimuțe
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
deopotrivă, al binelui și răului din noi, „strop de veșnicie”, dar și sfâșietor „cântec” strigăt al tenebrelor. Lectura volumului Cântecul lebedei (2011) ne îndreptățește Vă credem că una dintre dorințele majore ale poetului ni se revelă ca o răscolire înspre magma originară, „pe plaiul sfânt de la izvoarele Ozanei” pentru a vedea „în jocuri de cristale / șuvoiul limpede-al copilăriei...” sau „+ăOăuca împânzită cu turme multe de mioare”, în spațiul divin, acolo unde a cunoscut compania atâtor gingașe necuvântătoare, în ceasuri de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
par adevărate lecții de înșcolire în sodomism. Asistăm la derularea (mini-secvențe cinematografice desprinse de atmosfera „Moulin Rouge”?!) unor dorințe (spontane, firești), învăluitor, lascive. Par lipsite de vulgaritate, și totuși sunt nocive, amintindu-ne de picturalele lupanarelor din Pompei, în Dșteptarea magmei incandescentului Vezuviu. învăluitoare sunt discretele sonorități ale descripticului care însoțesc scenele erotice. în viziunea lui Radu Țuculescu, dragostea se dorește „caliguleană”, proiectată „în limbile de foc ale iadului”. Interesant este că tot ceea ce înseamnă diabolicus, nu declanșează susceptibilul. „Ziua își
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Zidurile care nconjoară cetatea eternă îmbrățLșeazăși sfințesc în tăcerea lor supremă istoria evreilor, a musulmanilor și-a creștinilor martirizați. Zidurile de piatră, în tăcerea lor, eternizeazăși visurile neîmplinite ale bătrânului tată care, la vârsta de 82 de ani, revenise-n magma străbună singur și trist. Acum fiul are prilejul de a reflecta și de a privi doar în fața pietrei care amintește că odată, cândva, a trăit un om: „în fața pietrei / care a fost, cândva, om”. De aceea, în amintirea „omului” însingurat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nimic de la viață. Existența noastră se poate încheia în această apoteoză...” (Scaunele) Copacul este vizualizat în mai multe ipostaze, precum un catarg al răului (desenul de la pagina 54), „care-și împrăștie Iăpturile”, apoi (în desenul de la pagina 58), însăgetat înspre magma străbună, înspre origini, prin câteva schematizări, pentru unele ramuri. Incitantă este viziunea copacului (de la paginile 64-65) cu ramuri-tușe îngroșate îndreptate învolt înspre huma care l-a/ne-a creat, amintindu-ne și de finalul sonetului lui Ion Barbu: „în toamna
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în trei limbi de către neobosita Sorana Georgescu-Gorjan. în acest volum, cugetările brâncușiene îmbrățLșează o paletă impresionantă de teme și motive artistice, simfonii de dor de viațăși de creație, reflecții despre artăși artiști, înțelegând că el este copacul care, dezrăGăcinat de magma străbună, nu va avea șansă de-a crește decât avântându-se spre sferele senine ale cunoașterii, „creând ca un zeu, poruncind ca un rege și muncind precum un sclav”. și pentru a învinge (merită să reținem), artistul și-a respectat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de sânge, și nimeni nu se atingea de hainele lor. „Păziți-vă! Un necurat!” striga lumea după ei. „Fugiți, la o parte, nu-i atingeți!” Cine oare dacă nu mustrările conștiinței ne-a învățat să înăbușim prin sofisticate tehnici exegetice magma fierbinte a unei atât de vulcanice disperări? Suntem chiar atât de pricepuți în a contextualiza istoric și cultural aceste texte-dinamită ale Scripturii? Mai suntem oare fideli, într-un asemenea acces de scepticism, acelui Dumnezeu care i-a inspirat pe proroci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
le stabilește circumferința sau constelarea și diferențiază patru categorii intratextuale determinate pe două direcții de generare intratextuală: 1. "pe orizontală" corespondență și 2. "pe verticală" filiație. Exegezele operei lui Mihai Eminescu ce și-au dorit decelarea mitului personal eminescian din magma sensurilor poetice (de esență arhetipală) s-au distanțat de psihocritică și de cele patru etape ale avansării spre mit. Psihocritica este utilă, dacă știi când să te oprești. Trebuie căutat visul profund, sub elaborarea care îl ascunde privirii celei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Bloomwood te învață cum să ai grijă de banii tăi, ale cărui drepturi de proprietate intelectuală îi sunt cedate prin prezentul document. (d) Încredințez și las moștenire prietenului meu DANNY KOVITZ toate exemplarele mele ale VOGUE-lui britanic, ++lampa mea cu magmă, jacheta mea de blugi făcută la comandă și storcătorul meu de fructe. (e) Încredințez și las moștenire prietenei mele ERIN GAYLER puloverul meu de cașmir Tse, rochia mea de seară Donna Karan, toate rochiile mele Betsy Johnson și elasticele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Smulgerea, izbucnirea, mișcarea schismatică reprezintă actele prin care tot ce începe să ființeze încearcă să iasă din ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
netedă un sens. Poezia (se) eliberează tocmai în relieful accidentat al imaginilor juxtapuse, în tectonica vălurită, măcinată, a unei dinamici. Arborii de foc, pădurile de cer, vântul demonic, mâinile de sunet sunt toate protofenomene, imagini în formare, scântei desprinse din magma incandescentă a informului. Efervescența imaginală se dovedește însă rodnică; clocotul mistuitor din adâncuri se încheagă în lumina sensului. Magma poetică nu se răcește, nu împietrește, ci irumpe fluidă, împinsă de extraordinara presiune acumulată, răzbate în afară: "Și-n zidul de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dinamici. Arborii de foc, pădurile de cer, vântul demonic, mâinile de sunet sunt toate protofenomene, imagini în formare, scântei desprinse din magma incandescentă a informului. Efervescența imaginală se dovedește însă rodnică; clocotul mistuitor din adâncuri se încheagă în lumina sensului. Magma poetică nu se răcește, nu împietrește, ci irumpe fluidă, împinsă de extraordinara presiune acumulată, răzbate în afară: "Și-n zidul de granit cu lancea transparentă/ Deschide o răscruce". Ceea ce răzbate e răscrucea unei transparențe, imaginea inaparentului care se deschide, creează
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumea plăpândă a unui luminiș. Ceea ce luminează în miezul diafan al creației se rostește în prezența de absență a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi cuvântat, ci doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului. Dar ceea ce se desprinde și luminează, rostindu-și temeiul, e însăși ființa, zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un inocent spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]