522 matches
-
a parcursului de la simulare la stimulare și, deci, de la un fond chestionabil la unul palpabil. Stabilitatea axiologică o înlocuiește prin revizuiri și autorevizuiri pe axa temporală, în conformitate cu viziunea sa relativistă. În fine, în planul activității și conduitei critice, distanța aulică maioresciană, "răceala" (fie și cu ghilimele) a lui Maiorescu își găsesc, la urmașul său, o perfectă contrapondere. Lovinescu deschide ușa tuturor, chemați și nechemați, face din propria casă un loc de întâlnire și cenaclu, anulează, practic, granița dintre spațiul public și
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
adevărat, și anume însemnările sale zilnice, a rămas cunoscut doar în versiuni parțiale și/ sau deformate. Doi tineri germaniști, Ana-Maria și Bogdan Mihai Dascălu, și-au asumat, cu ceva timp în urmă, misiunea de a relua de la zero editarea jurnalului maiorescian, iar rezultatul este prima ediție critică integrală (și) autentică a acestui text fundamental pentru înțelegerea profilului criticului junimist. Din acest proiect, a apărut deocamdată primul volum - care cuprinde însemnările maioresciene din perioada 1855-1882 -, dar și cel de-al doilea este
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
în urmă, misiunea de a relua de la zero editarea jurnalului maiorescian, iar rezultatul este prima ediție critică integrală (și) autentică a acestui text fundamental pentru înțelegerea profilului criticului junimist. Din acest proiect, a apărut deocamdată primul volum - care cuprinde însemnările maioresciene din perioada 1855-1882 -, dar și cel de-al doilea este deja pregătit să apară, ceea ce ne oferă garanția reconfortantă că, la 97 de ani de la dispariția autorului, jurnalul său ne va fi accesibil într-o ediție demnă de spiritul care
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
versiunea tipărită de Rădulescu-Pogoneanu. Ana-Maria și Bogdan Mihai Dascălu au preluat textul, spre a nu întrerupe cursul însemnărilor zilnice, dar nu și notele editorului interbelic, prea lacunare în raport cu aparatul critic al versiunii de față. Pe lângă refacerea unității cronologice a textului maiorescian, editorii au adoptat o metodă filologică în egală măsură minuțioasă și transparentă de indicare a fluctuațiilor lingvistice. Fiecare trecere de la o limbă la alta este semnalată prompt, în pagină, printr-o notă, astfel încât lectorul este, simultan, în posesia conținutului, dar
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
din urmă (iar nu Criticele) le-a lucrat mai insistent. În fine, prezenta ediție este cu adevărat una critică, întrucât oferă lectorului profesionist, pe lângă traducerea românească a pasajelor scrise în limbi străine, și o a doua secțiune, dedicată exclusiv textului maiorescian, reprodus ca atare după manuscrisul caietelor, așa cum s-au păstrat ele până în zilele noastre. Alături de notele exasperant de detaliate (o singură eroare: Al. Parodi, din care traduce Caragiale, nu este scriitor italian, ci francez), de un masiv glosar, de un
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
voia editorul legal al operei fratelui său, cerînd imperios lui Miorescu lada cu manuscrise; de i-ar fi înapoiat-o s-ar fi pierdut, pe vecie, acest tezaur, militarul fiind în stare să vîndă manuscrisele cu bucata) reia textul ediției maioresciene, adăugînd două poezii din tinerețe (din cele apărute în Familia) și o prefață în care lansează ca dată a nașterii poetului 20 decembrie 1849. A mai avut parte de două ediții, după care s-a risipit în neant. Din 1902
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
lectură. Mai puțin vizibilă în critica sa, această flexibilitate metodologică îi permite istoricului literar să abordeze autori, altminteri, diferiți ca structură și venind din epoci diferite. N-aș insista foarte mult nici asupra „afinității” dintre spiritul lui Streinu și cel maiorescian, în care crede cu tărie Daniela Petroșel (vezi p. 13). Înclin să cred, mai degrabă, că, dincolo de raționalism și de credința în autonomia esteticului, comune în fond tuturor lovinescienilor, convingerea lui Vladimir Streinu că există o unitate de fond între
Vladimir Streinu, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5901_a_7226]
-
cred, mai degrabă, că, dincolo de raționalism și de credința în autonomia esteticului, comune în fond tuturor lovinescienilor, convingerea lui Vladimir Streinu că există o unitate de fond între poezie și critică îl situează într-o paradigmă spirituală diametral opusă celei maioresciene. Mentorul junimist era de părere - în articolul Poeți și critici, publicat în 1886 în Convorbiri literare - că există o diferență de substanță între poezie și critică, între structura sufletească a poetului și cea a criticului, și le cerea poeților să
Vladimir Streinu, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5901_a_7226]
-
precursorul sau, mai cu seamă din pricina capitolului despre Eminescu din Istorie, G. Călinescu n-a băgat de seamă că Aron Densusianu a legat, cu cincizeci de ani înaintea Principiilor de estetică, istoria de critică literară! E drept că toate generațiile maioresciene de critici, acelea care s-au succedat în prima parte a secolului XX, vor gîndi diferit: separînd conștiincios disciplinele cu pricina. Îl las la o parte pe M. Dragomirescu, perfect convins că istoria literară nu poate pretinde să fie o
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
un exemplu interesant care privește concepția literară. Odată apus junimismul, prin anii '90 ai secolului XIX, își face apariția o puternică tendință națională. Ultimii ani ai secolului și primii ai celui de după el abandonează clasicismul (în fond, un antiromantism), „logica" maioresciană în favoarea realismului, naturalismului și a unui neoromantism idealist. Semănătorismul și, în general, țărănismul idilic sunt la modă. În marginea tabloului, se află întâii scriitori premoderni, simboliștii, lirici, urbani și prooccidentali. După Marele Război, lucrurile vor sta exact pe dos. Rolul
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
Tanda, apoi Gura satului și Budulea Taichii și povestea Doi feți cu stea în frunte. (Gane și Negruzzi erau și ei prezenți cu patru și, respectiv, trei bucăți iar Odobescu cu Mihnea vodă cel rău). După prima parte a studiului maiorescian apărut în Convorbiri, Eminescu publică în Timpul (28 martie 1882) o recenzie pătrunzătoare la volumul lui Slavici în care recunoaște, și el, existența unui curent valid, producător de "literatură sănătoasă" pentru că eroii "au fondul sufletesc al poporului, gîndesc la fel." Ioan
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
Aceștia (Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, I. Petrovici, M. Florian, D. Gusti, N. Bagdasar, T. Vianu, P. Andrei, L. Blaga, D.D. Roșca, M. Ralea, Al. Claudian, Traian Brăileanu, Nae Ionescu, N. Crainic, M. Eliade) au fost cei care au asigurat dezvoltarea legatului maiorescian în condițiile unei țări în care mai viețuia moștenirea orientală, ci continuînd - unii (Nae Ionescu, Crainic) făcînd contrariul - să realizeze modernizarea de tip occidental a cugetării românești. Alții ca, repet, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, apoi Const. Noica, M. Vulcănescu (aceștia
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
Eu însumi m-aș fi putut lăuda și critica mult mai argumentat. Cu alte cuvinte, mi s-a părut că recenziile sufereau de o anumită superficialitate. Și, din nou, m-am alarmat: n-o fi cazul și cu ale mele? Maiorescianul din mine m-a împins să nu dau prea mare importanță faptului, normal fiind ca opiniile criticului și ale scriitorului să fie în mod fatal divergente. Așa că m-am concentrat pe ce îmi spunea opera, lăsând cu totul pe dinafară
De ce nu citesc ce se scrie despre cărțile mele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5377_a_6702]
-
orice experiență realistă" (p. 215), o literatură "fantastic-subiectivă" capabilă să realizeze conjuncția dintre Prometeu și Narcis (p. 218). În critică, tinerii scriitori vor o totală independență de opinie, desprinderea de conjuncturile politice și se revendică de la asprul și necruțătorul criticism maiorescian. Numai că, la cronica literară a revistei, Ion Șiugariu și Miron Suru nu s-au putut constitui ca autorități. Antologia literară realizată de Al. Husar redescoperă o secvență multă vreme ocultată în istoria noastră literară, dezvăluind rolul catalizator al tânărului
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
primul rînd prin jurnalul său intim intitulat Note zilnice, prea puțin cunoscut publicului și chiar specialiștilor; a apărut în 1975, într-un tiraj confidențial, aproape clandestin, sub îngrijirea lui Mircea Zaciu. Iată. "Apariția la numai cîțiva ani a însemnărilor zilnice maioresciene (cele trei volume editate între 1937-1939) nu va suscita interesul comentatorului. Credea el într-o lipsă de vocație a literaturii române pentru genul "jurnalului"? Cu excepția lui C. A. Rosetti ( Note intime marchează un cap de serie) și a lui Maiorescu
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
a obligat aproape să scrie un astfel de text (și nu cedase acestei presiuni chiar și autorul "celei mai puternice creațiuni obiective a literaturii române"?). Este sigur, apoi, că autorul Notelor zilnice nu a luat în seamă apariția însemnărilor zilnice maioresciene după ce-și va fi mărturisit entuziasmul pentru Amitirile colonelului Locusteanu? Camil Petrescu nu a comentat jurnalul lui Maiorescu, dar scriitorul (admirator al lui Jules Renard și prieten cu unii dintre contemporanii care scriau jurnale intime) a ținut seamă în
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
care conturau, pentru scriitorul anilor ^30, statutul și evoluția speciei în literatura noastră. Fapt semnificativ, Camil Petrescu "preia" termenii care pot acoperi realitatea jurnalului său intim: Note zilnice pentru că "însemnări" ar fi fost prea mult față de amploarea notațiilor din jurnalul maiorescian, iar "intime" ar fi fost prea angajant pentru un scriitor atît de departe de modelul romanticului "sincer", dispus să nu ascundă nimic "fratelui" său, cititorul. Jurnalul lui Camil Petrescu - o mărturisește el însuși - e "relativ sincer" pentru că, iată, sinceritatea nu
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
național. " Ce are a face politica cu literatura" avea să exclame Maiorescu atunci când Panu a cerut să nu se publice în Convorbiri Literare "Scrisoarea a III-a" a lui Eminescu. Ori de câte ori un interes de partid intervenea în domeniul academic, cenzura maioresciană era implacabilă. Or, aici era principala slăbiciune a lui Dimitrie Sturdza. Activitatea sa academică, atâta vreme cât rămânea academică, s-a bucurat de aprecierile lui Maiorescu; dar când patimile politice ale fruntașului liberal se resimțeau în lucrări cu caracter istoric, criticul reacționează
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
modului în care a fost redactat Tratatul de istorie a României publicat de Academia Română! Or, și acum este "în chestie oficialitatea publicațiunii în numele țării". Parlamentarii actualei puteri își manifestă patriotismul doar în cazul manualelor alternative de istorie? Fără renașterea spiritului maiorescian nu vom putea redeveni europeni. Academia Română, instituția cea mai importantă a țării, care trebuie să dureze opere perene, are obligația să repună în vigoare principiile care au călăuzit Junimea și care au contribuit decisiv la modernizarea într-o perioadă incredibil
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
Când era vorba de demnitatea națională, de prestigiul țării, de respingerea "lingușitorilor cu cădelnița bizantină", de spiritul de adevăr care trebuie să guverneze în cultură, Maiorescu intervenea decisiv, fără milă. Din câte știu Președintele Academiei Române este un adept al principiilor maioresciene!
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
o expresie inspirată de Ion Ianoși, este când emblemă sau fală, când diagnostic, când neajuns istoric pentru o elită a scriitorilor; între care, desigur, și filosofii. În acest plan al limitei obiective, o judecată prezentă frecvent în carte: continuitatea dintre maiorescieni, generația lui Lovinescu și cerchiștii de la Sibiu, reamintirea celor din urmă drept generația înăbușită a unui uriaș potențial care promitea o reașezare a raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
dublează, cu mult umor, vizita metafizica a Luceafărului la Demiurg printr-o scenă în care Eminescu cere sfatul „tătucului” Maiorescu pentru consfințirea căsătoriei cu Veronica. La fel ca în poem, cenzură metafizica își spune cuvântul, însă cu argumentele avocățești-practice specific maioresciene: „Cunoaște artă elocintei și este un expert în rafinarea motivelor de bază ale oratoriei (precizarea unei poziții, afirmarea sau combaterea unei idei și convingerea unui auditor). În discuția cu Eminescu schimba calculat ordinea retoricii discursului. Trece sub tăcere precizarea poziției
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
Eugen Simion ni se înfățișează în ipostaza de moralist al vieții publice și, mai ales, al celei literare, culminînd cu speculațiile biblice despre confruntările apostolilor cu propriile limite morale. De asemenea, paginile cu substrat pedagogic în care criticul se autodefinește, maiorescian și lovinescian, ca un anxios „mîntuit”, în luptă cu sine, atras de modelele „stabilizatoare” („Sunt un mare neliniștit, Andrei Grigor, nu te lăsa păcălit de atitudinea mea echilibrată, de reacțiile mele tîrzii și mai totdeauna temperate. Ele reprezintă fructul voinței
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
alții. Apartenența la Junimea și publicarea în "Convorbiri literare" vor modifica acest statut. Numele lui Eminescu începe să fie cunoscut printre simpatizanții societății ieșene și prinde a se răspîndi, deși încă timid, dincolo de cercul acestora, mai ales după apariția aprecierilor maioresciene din Direcția nouă.... Totodată, apar și primele contestații, provocate mai ales de calitatea de junimist. Junimiștii fiind socotiți de adversarii lor nicidecum "naționali", ci, cum se cunoaște, drept "cosmopoliți". Activitatea de gazetar, prestigiul tot mai consistent dobîndit de Junimea, răspîndirea
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
cusăturile societății și la pliurile psihologiei umane. Obscenitate, da (,nerușinare în politică, nerușinare în publicistică, nerușinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi", vituperează autorul într-o Notă introductivă, pe linia retorică a indignării maioresciene În contra direcției de astăzi în cultura română), însă numirea și circumscrierea ei nu prezintă decât arareori acreală justițiară, aroganță etică, inflexibilitate judecătoare. Lăsând altora modelul profetului național, neobosit în a penaliza rătăcirile de la drumul drept, Andrei Pleșu privește mult mai
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]