5,805 matches
-
desenului animat“, am ales a doua variantă. Desigur, ai mei au trebuit să găsească unele scuze legată de o maladie bizară care îi afectează pe câte unii fix sâmbăta după-amiază când se difuzează unica emisiune normală pentru copilul care eram. Maladiile astea ciudate au continuat când am intrat în ciclul gimnazial și trebuia să învăț după-masa fix într-o perioadă în care Steaua și Dinamo erau în formă maximă, adică spre sfârșitul anilor ’80. Din nou făceam ceea ce popular se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o dimensiune deprimantă, dacă ne gândim că, de fapt, era o formă de disperare. Aceasta era singura chestie agreabilă, singura concesie pe care o primești „de la ei“. De fapt, asta era diferența. Dacă în Rain man era vorba despre o maladie suportată individual, în ce am trăit în anii ’80 se poate vorbi despre un fel de comportament deviant constituit în normă și extins la scara întregii societăți. Eram, în temenii lui Benedict Anderson, o comunitate imaginată pe niște simptome comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în spatele tău, suntem roșii ca niște raci abia scoși dintr-o apă clocotită. Putem fi suspectați că avem icter rusesc! - Ai dreptate, dar se pare că boala aceasta este curabilă. Cei doi bolnavi se veseliră că nu erau purtătorii unei maladii contagioase. Când simți că Jan era pe punctul de a-și încheia vizita, Ina veni din bucătărie, se instală la masa lor și intră în discuție. - Jane, dragule, dacă nu veneai tu la noi, veneam noi la tine. Suntem complet
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mea, pe individul ăsta. E înțepenit într-o invariabilă atitudine. Un fular jegos în jurul gâtului; poartă o aba de lână de cămilă și părul alb de pe piept i se întrevede prin gulerul descheiat. Pleoapele-I sunt arse, roase de o maladie tenace și insolentă. De braț are legată o amuletă. În fiecare joi seara, spune versete din Coran printre dinții săi galbeni și rari , s-ar crede că așa își câștigă existența, căci n-am văzut nicicând pe nimeni cumpărând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
el, Îl puneam pe celebrul olandez să-și construiască o cazemată din cărți! Ce comparații ciudate-i mai trec ludicului, prin minte! Într-o seară, m-am gîndit că eroina titulară a Caprei cu trei iezi este surată de caracter & maladie cu Anca din Năpasta și Nastasia din drama lui G.M.Zamfirescu! Ce-nseamnă să nu te documentezi! Într-o revistă (supliment tv) se afirmă că Andrei Șerban a regizat, În timpul facultății, o versiune prea Îndrăzneață a piesei Iulius Cezar și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ori cei cu surplus de timp liber, se așează la coadă la Fisc sau la RCS (firma de cablu). Mda... În Noua Guinee există un trib numit Foru. Membrii lui suferă de cea mai rară boală din lume : boala rîsului. Maladie nevindecabilă. Vă dați seama că ei nu au deloc umor și sunt printre cei mai triști oameni din lume. Seara, În Paralia (Grecia), un amic ungur povestește o fabulă. Povestește prost. Singurul lucru amuzant e că nu poate zice Vulpoiul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lucruri : sănătate, sănă tate și sănătate. Corect! Dar cerința poate fi valabilă și-n cazul dramaturgilor, actorilor, scenografilor, maeștrilor de mișcare etc. Și totuși, pe vremuri se pomenea des zicala cu scoica bolnavă care face perle. Fiindcă, pe termen scurt, maladia poate căpăta sclipirea geniului. Ce frumos spune Ioana Pârvulescu Într-o revistă :”... Vedem mai des decît s-ar crede zîmbete fără omul aferent”. Cunosc și eu din ăștia - și nu puțini. Unii se ascund În spatele scuzei zîmbet profesional. Să ne
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ajunge la teatru...Una dintre poezii se intitulează chiar Decor. Versurile, pe alocuri, par didascalii ( indicații de regie) la un spectacol nenumit: „ Doi plopi, În fund, apar În siluete” ; iar figurația este definită, În cîteva cuvinte („o lume leneșă, cochetă”). Maladia per sonajelor teatrului nedeclarat scris ( doar văzut?) de poet, este un histrionism...melancolizat. Poză de tipul „și gem și rîd și plîng În hî, În ha!”. Actrițele nu-s machiate și azi, chiar sînul lor e mai lăsat! Baletistele albe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jucau. După fiecare pre mieră jura să nu mai scrie teatru, dar după o perioadă, În curajat de faptul că spectacolele cu piesele lui Începeau să aibă ecou, revenea la scrisul destinat scenei. Chinului fizic la care-l supunea incurabila maladie, supliciului provocat de bolnavii pe care trebuia să-i Îngrijească aproape fără bani, chinului de-a trebui să cîștige banii necesari Întregii fa milii, chinului de-a nu putea iubi așa și atît cum Își dorea, li se adăuga, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
comenteze presupunerile unora, care vedea În capodoperă fie o critică a doctrinei tolstoiene (de neîmpotrivire la rău), fie un pamflet Împotriva regimului - reprezentat În proză de Salonul nr.6. Părerea mea e că ambele interpretări Primul mesaj Îngrijorător, din partea cumplitei maladii de care avea să moară (boală de familie, se zice!), a apărut devreme, pe 7 decembrie 1884 - cînd dramaturgul avea numai 24 de ani : o tuse seacă, urmată de cheaguri de sînge. Se va repeta, din ce În ce mai des, timp de... douăzeci
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cheaguri de sînge. Se va repeta, din ce În ce mai des, timp de... douăzeci de ani!...Soartă ciudată, pentru un doctor. Chiar dacă aici e vorba despre unul imprudent... Și ca tacîmul să fie complet, doctorul-bolnav mai suferea, cam din aceeași perioadă, de alte maladii neelegante, precum diareea, bronșita, flebita și hemoroizii. Bolile, pesemne, Îl făceau să simtă bătrînețea mult prea devreme :” În ianuarie Împlinesc 30 de ani...Te salut, bătrînețe singuratecă! Stinge-te, viață inutilă!”(scrisoare din decembrie 1889). Deși grav bolnav, Cehov avea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sine. Eliberare pe care autorul dramatic știe să le-o împrumute, pe rând, mai întâi personajului și mai apoi actorului care va concretiza toate sentimentele. Să nu vă speriați că Dionysos era supranumit și zeul delirului și al maniei ca maladie. Fără el, Apollo n-ar fi putut trăi. Cine o spune? Parcă Nietzsche, dacă nu mă înșel. Fără el, lumea nu putea fi văzută ca o curgere irațională, așa cum era văzut de același filozof german, și dansul grecesc. Aproape că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată pe asfalt, era clar că nu toanele fiecărui automobil purtau vina, ci o maladie de origine necunoscută, care trecea de la injector la injector, de la supapă la supapă, care poate, cine știe?, se lua prin intermediul gazului de eșapament, al petelor de ulei Întinse pe caldarâm sau al lichidului de parbriz pulverizat În atmosferă. Guido, omulețul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deasupra corolei de asfalt nu se auzea bătaie de aripă sau de elitră mecanică, pentru că tot ceea ce mâna și mintea omenească Înălțaseră În văzduh era imersat, asemenea suratelor terestre și a celor care se scurg pe sub pământ, În acea stranie maladie a nemișcării. Dacă unul dintre porumbei și-ar fi părăsit totuși formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce din Înaltul cerului părea diafan de aproape devenea grotesc, irizațiile petalelor erau de fapt vene prin care circula otrava
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eram redus la câteva vertebre cervicale și la o privire devenită de-o precizie incredibilă, de parcă toate angrenajele din carne și oase și-ar fi donat Întreaga vlagă ochiului suveran. În acest port ai cărui locuitori fuseseră doborâți de o maladie teribilă, numai paznicul farului rămăsese viu, continuându-și zilnica trudă a luminării, descoperirii și ghidării. Dintr-un mizantrop, mă transformasem Într-un curios, Însă oare nu aceeași dorință de-a ști Împinge miniaturala cameră video prin ungherele trupului și azvârle
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
repede, după o mică Întindere. Un timp, bolile au venit o dată pe an, ca anotimpurile sau ca zilele de naștere; ciclul era larg și generos, asemenea unui duel purtat Între domni, cu un număr stabilit de pași, respect și eleganță. Maladia și laboratorul stăteau la distanța cuvenită și, la semnal, Începeau lupta. Germenul trăgea primul, răpind câteva mii de suflete dintr-un foc, apoi companiile farmaceutice dezlănțuiau milioane de salve de vaccin, până când suferința fugea schelălăind. Apoi au Început să apară
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hemoragice Ebola și Marburg, sindromul sever acut respirator, virusul Nilului de Vest, gripa aviară și cea porcină, ori temutul Acinetobacter baumannii. Acelea au fost niște banale răceli față de ce-a urmat: gripa cârtiței sașii, hepatita F, boala viermilor de mătase, maladia schnauzerilor pitici, pandemia de ataraxie, alergia la oxigen, la asfalt și la dulceața de vișine, gripa furnicilor, sindromul pârșului singuratic, beteșuguri având simptome atât de ciudate, Încât păreau deja a avea propria personalitate. De pildă, pesta lalelelor, a cărei primă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parcă și o geopolitică a microorganismelor, ca și cum acestea nu și-ar fi disputat doar oameni și populații, ci stăpânirea asupra Întregii lumi. Unele virusuri evoluaseră În așa măsură, prin mutații, Încrucișări și alianțe, Încât sufereau deja de propriile boli. Erau maladii care, În fața leacurilor, se retrăgeau În munți pentru a reveni după câteva săptămâni, cu tulpinile modificate, convingând antibioticele să Întoarcă armele, ca și cum tratamentul la care fuseseră supuse n-ar fi făcut altceva decât să le zgândărească orgoliul. Uneori, bolile Își
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-o Întoarcere istorică a sorții, omul ar fi fost pus acum sub lamelă și supus experimentelor de tot felul; alteori, o molimă de mici dimensiuni, dar cu o aprigă dorință de dominație, ataca pandemia care bântuia un ținut, iar maladia Învingătoare nu stingea doar neamul de prin partea locului, ci și germenii Înainte stăpânitori. „Dar oamenii ce-au făcut?“ veți Întreba, referindu-vă la măsurile sociale, medicale, chiar militare. Au existat și acestea, dar până la urmă s-au dovedit inutile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
efortul generos al laboratoarelor de-a găsi leacuri, În multe companii weekendul a fost dedicat studiilor de piață, focus-grupurilor, product-placement-urilor, business-planurilor și studiilor de awareness, iar luni dimineață deja toate agențiile de presă anunțau că denumirea oficială a bolii era Maladia Portofino Beach, după numele unui cunoscut constructor de mingi pentru plajă. Mulți dintre cei supuși atacului bacteriologic au căutat, iar asta ar putea părea ceva ironic, dacă n-am folosi modul figurat de exprimare, atât de necesar În astfel de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atît de continuu, de-a lungul unei evoluții ce nu a fost întreruptă decît de jerbele publice ale unor scandaluri de proporții. Dar scandalurile, oricît de intense și paroxistice vor fi fost, n-au reprezentat decît accesele acute ale aceleiași maladii cronice. Precum țîșnirile sporadice ale unui gheizer subteran, boala acestea a recidivat periodic, iar istoria recidivelor cărora le-au căzut victime intelectualii o găsim în cartea lui Sévillia: "În 1945, susțineau că URSS e un paradis și compuneau poeme în
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
în literatură, Don Quijote, proza lui Cervantes, lucrând în aceeași direcție, pe linia distorsionată a handicapului mental. Ficțiunea, ca dereglare, a naturii, tot umane... De unde, prin acuitatea viziunilor, geniul. * Estetica urâtului! Hm. Mulți confundă lucrurile, mai ales în literatură... E o maladie curentă, nu numai lexicală. E greu de tot; și îți trebuie mult talent, cum a fost cu Arghezi la noi... care... din bube și gunoi să iște frumuseți noi,... plus apostrofările acelea care rămaseră în istoria literară: "O fi fost
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
asistat, după 1990, la europenizarea sărăciei și a exploatării sexuale, prin generoasa contribuție a unei societăți românești dezechilibrate, din care au ieșit la iveală cu prioritate tocmai aspectele ce au fost reprimate. Societatea românească și-a arătat mai întâi Europei maladiile, complexele, conflictele interne, eșecurile, inaptitudinile - tot răul ce nu fusese vindecat și nu putea fi vindecat prea repede. Radu Aldulescu își propune să arate, cu mijloacele prozei, tocmai acest lucru în romanul Proorocii Ierusalimului (ed. I, 2004; ed. II, 2006
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Așadar, pretinzînd că s-a Întors de pe o insulă din Pacific, nu mințea propriu-zis - tocmai din acest motiv era atît de convingător, iar relatarea lui avea o aparentă coerență -, ci reactualiza inconștient memoria falsă, deplia ficțiunile și halucinațiile produse de maladia lui psihică. Toate suspiciunile mele (pe care de altfel i le Împărtășisem) nu aveau Însă nici o importanță pentru Pablo. Din punctul lui de vedere, cine se Îngrijește să spună adevărul, nu trebuie să se mai Îngrijească dacă e crezut sau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de pământul înghețat bocnă, îmi știrbesc un dinte din față și îmi trosnesc protuberanța tibiei. Timp de șase săptămâni stau cu piciorul drept vârât în ghips de la gleznă până-n șold. Sufăr de-o treabă pe care doctorul a numit-o Maladia lui Osgood Shlatterer. După scoaterea ghipsului, îmi trag piciorul după mine ca un invalid de război - iar taică-meu strigă între timp: — Îndoaie-l! Vrei să mergi așa toată viața? Îndoaie-l! Calcă normal, ce naiba! Pune odată la treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]