691 matches
-
Era) și deci ce altceva poate face persona lirică decât să înregistreze întâmplările mai sus pomenite? Obiectivitatea acestei înregistrări e însă doar o mască, asumată conștient (oricum postmodernismul desfide aperspectivismul). Sau, dacă obiectivitatea e autentică, atunci lumea descrisă e una maladivă. Deja obiectele aveau simptome animiste într-un mod patologic în poezia pre-2000 a lui Vișniec: "lucrurile își veneau încet în fire/ după îndârjirea cu care mă gândisem la ele/ își cercetau rănile și se numărau/ unele pe altele" " Eu tot
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
ținut aproape în toți acei ani un discurs echivoc, din care accentele naționaliste n-au lipsit. în ce-l privește pe Mareșal, el avea în ochii guvernanților din prima jumătate a deceniului zece avantajul de a fi mort: în teama maladivă de o eventuală restaurație monarhică, Regele Mihai avea, în schimb, dezavantajul de a fi viu. Abia schimbarea recentă de atitudine a domnului Iliescu față de Rege a permis reconsiderarea poziției față de Mareșal. Declarația premierului are, firește, originalitatea ei așa-zicînd personală, dar
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
Dimov. Profetismul și ocultismul impun o confruntare mai stăruitoare cu esteticul atunci când e vorba de literatură. Caracterul elaborat al viziunii estetice vine oare în contradicție cu caracterul spontan, natural, atât de des subliniat de exeget, al viziunii profetice, religioase, onirice, maladive sau narcotice? Nu este oare dicteul - transcendent-religios, spiritist sau poetic -, considerat natural și spontan, fără nici cea mai mică suspiciune, una dintre cele mai mari farse din istoria psihologiei și a literaturii? Se câștigă oare dimensiunea estetică a unui text
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
departe de o descriere veridică a clasei burgheze, cum se afirmase, ci se conformează "ideii pe care și-o face despre ea", în fond "o lume a demimondenelor". Ca atare, "i-am putea ierta Soranei Gurian - spune criticul - un exhibiționism maladiv, corolar al unui complex de inferioritate propriu infirmilor. Nu-i putem însă ierta stridența acestei lumi." Ce înseamnă acest lucru este tradus mai departe: În ultimă analiză, d-na Sorana Gurian face oficii de a servi cu abilitate fotografii obscene
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
neputincioase, iar epoca anilor '80 ai României pare a fi, cel puțin pînă acum, una dintre cele care se încăpățînează să reziste examenului analitic. Să fie pentru că într-adevăr a fost o epocă în care dimensiunea politică fusese subordonată celei maladive? Pentru că România era o țară cu un sistem totalitar condusă de un dictator intrat într-o lungă, progresivă și iremediabilă criză de mesianism ideologic și logoreic? Fapt este că elementele de eventuală “actualitate” cele mai pregnante din romanul lui Augustin
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
din jur. Evaluările ei sînt mai curînd rezervate, de nu și un pic mizantropice. Dezechilibrul ei are altă sursă decît Ťbovarismulť și se manifestă diferit. După datele din roman, Ioana Olaru este mai curînd o ființă dedublată, poate chiar una maladiv dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu se consumă nici măcar pe
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
cu mine, printre bătrâne edificii timișorene Jugendstil (!), am dat cu ochii de-o fereastră de la etajul II sau III, în preajma Primăriei Vechi, în care lâncezea un veșted elev, ca la vreo 14 ani, ce, fără să fie exoftalmic, ci numai maladiv și palid, în strai albastru, "era" Rilke! Dar, fie și dacă, liebe Ioana, "... schrecklich ist jeder Engel", ca unul care ține, în principiu, de ceea ce se cheamă numinos, - mansuetutinea care le e, adesea, proprie poemelor lui Rilke, ca și "feciornicia
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
nu-și dau seama ce-ar fi putut câștiga din restabilirea adevărului. Nici acum, când dezastrul s-a cronicizat, n-au renunțat la vechile metehne. Recentul exemplu al lui Petre Roman — personaj ce-a sucombat sub greutatea trufiei și impertinenței maladive — e tipic pentru sindromul amintit mai sus. Rănit de moarte, fostul Caudillo de Dâmbovița, încearcă să tragă după sine, în mormânt, o pradă cât mai mare. Nu-l cred atât de prost încât să nu știe ce face. Mai precis
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]
-
O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca ouăle, e scris în cărți. În cărțile bune, e scris că Nordul e maladiv, exhală molime din luturi și pietre. Și-n cărțile rele stă scris că sunt pietre pe care crește cucuta, șerpii îi coc veninul încălzind-o cu solzii lor. Sunt oamenii care nu pot trăi fără cucută. Plătesc bine, ucid pentru
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
triumf al adevărului personal în fața devărului stupid, ipocrit al celorlalți. În 1953, la începutul primăverii, m-am căsătorit cu Chiara. Stalin tocmai încetase din viață, de câteva săptămâni, din pricina unei hemoragii cerebrale. Mai ales în ultima perioadă mefiența lui ajunsese maladivă, paroxistică, peste tot vedea comploturi și își distrugea dușmanii, reali sau închipuiți. Cu toate păcatele lui însă, îl admiram pe georgian și nu pot să spun că moartea lui nu m-a afectat. Probabil a fost moartea care m-a
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
fleurs du mal, volumul avea o sensibilă dedicație adresată lui Théophile Gautier: „Poetului impecabil, magicianului perfect al literelor franceze, maestrului și prietenului meu foarte drag și foarte venerat Théophile Gautier, cu sentimentul celei mai profunde umilințe îi dedic aceste flori maladive.” Promotor al „artei pentru artă”, Théophile Gautier va deschide calea Parnasului și a simbolismului, într-un moment în care arta angajată era opțiunea prioritară a lumii literare și artistice. Adepții orientărilor fourieriste sau saintsimoniene insistau asupra responsabilității creatorilor, ca mesageri
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
M. Sebastian nu era de felul lui un luptător, un protestatar extrovertit, un om al acțiunii directe. Războaiele acestui estet retractil, cultivat și elitist, lipsit de intransigență (,prea suplu", cum singur se caracterizează undeva), de o sensibilitate și discreție aproape maladive, incapabil să apuce pe cineva de guler pentru a-i urla în față niște adevăruri bine meritate, dar izbutind, cu privirea-i lucidă, receptivă la toate nuanțele, să ia perfect pulsul lumii înconjurătoare și să-i pună de cele mai multe ori
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
de riguroase, ele conțin la fel de multe metafore ca orice operă de ficțiune. În plus, ele denotă o anumită defecțiune a aparatului narativ - astfel, oricît ar părea de ciudat, incapacitatea de a povesti este o formă disimulată de nevroză, un simptom maladiv care conduce la strategii ilicite de eludare a poveștii. Totuși, dintr-un motiv de neînțeles, autorii unor asemenea ficțiuni (s-o spunem pe șleau: necinstite!) se socotesc superiori autorilor de ficțiuni cinstite. Chiar săptămîna trecută am auzit la radio un
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
azi dispariția acestuia. Un asemenea accident te discredita pentru multă vreme, stigmatul suprem ce-ți era hărăzit fiind acela de "element": element mic-burghez, element retrograd, element dușmănos etc., etc. Aidoma tensiunii sau temperaturii, a căror simplă invocare anunță o stare maladivă, rostirea cuvîntului "element", chiar în absența oricărui adjectiv, deschidea frisonant poarta neagră a incriminării: "- Tovarăși, acest coleg al nostru... adică, pardon, coleg nu-i mai putem spune, acest..." "- Element!", a strigat Cazimir din bancă, stîrnind rîsul întregului amfiteatru. Dar asta
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
căsătorit niciodată și pe singura lui iubită a văzut-o în total de cinci ori. Béezina a debutat în 1895, deci în anul în care se năștea Blaga, cu volumul Depărtări tainice, volum în care pesimismul adânc al unei firi maladive era exprimat într-o savantă estetică parnasiană. A continuat cu volumele Zori la apus, Vânturi de la poli, Constructorii templului și Mâinile, în total 5 volume de versuri, dintre care ultimul apărut în 1901. Blaga, după cum se știe, a debutat în
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
lasă să înțelegem că n-ar fi colaborat cu Securitatea, deși multă lume, desigur, nu atât de informată, crede contrarul! în aceeași linie, a atitudinii politice explicite poate fi socotită și pleiada de adjective puse după cuvîntul anticomunism: visceral, primitiv, maladiv etc. Probabil că domnul Pelin se aștepta ca toți exilații să practice un anticomunism decent sau deloc. Din rândul inadvertențelor aș mai semnala două. Cînd vorbește despre Dinu Flămând și Matei Vișniec, autorul consemnează că aceștia ar fi lucrat și
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus și distructiv. Nu se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia dostoievskiană de a imagina o culme în diabolizarea unei feminități maladive, ce-și caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se află tot scandalul acestui roman. Ecaterina e mai întâi o schizofrenică. E numai fondul pe care se constituie dezastrul
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
văzut dezintegrarea ființei umane" (p. 158). Abisul devorează într-un mod respingător umanul. Și cum poate fi acest peisaj decât înspăimântător și dezgustător? Romanul lui Dan Stanca ne îndeamnă să speculăm pe marginea acestei figurări a abisului ca sex feminin maladiv. Imaginea nu e totuși atât de scandaloasă și de terifiantă ca episoadele de misticism trivial, imposibil de justificat din orice punct de vedere am privi. Dar poate că literatura, ca spațiu al libertății, este o justificare suficientă pentru a etala
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
că femeile claustrate aici să nu alcătuiască cumva un conclav de paciențe schizofrenice. Dar nici vorbă de așa ceva: ele nu voiau decât să asculte povești de dragoste, chiar dacă pentru această pofta epica a lor ne luaseră prizonieri, cu o naturalețe maladiva. Prin urmare, ne-am așezat pe fotoliile în stil baroc din salonul principal. Voiți să ascultați anumite povești de dragoste? le chestiona Cobră. Orice fel de povești de dragoste, răspunseră ele în cor, fără vreun iz nimfoman în voce. Ne-
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
Televiziunile patronate de cei doi domni au intensificat campania de defăimare și de calomniere a președintelui și a PDL", a spus Voinescu, citat de Mediafax El a arătat că opinia publică trebuie să afle care sunt motivele reale "ale dorinței maladive ale celor doi", menționând că "adevăratele motive țin de situația financiară și judiciară a celor doi domni sau a celor foarte apropiați lor". "După un drum lung și anevoios, dosare de toate felurile care-i vizează direct sau le vizează
PDL îi atacă dur pe Voiculescu şi pe Vântu () [Corola-journal/Journalistic/49748_a_51073]
-
o mai ținem așa, nu e departe clipa în care Ceaușescu va fi „rebranduit” ca singur exponent al democrației, liberalismului și economiei de piață de pe întreaga planetă... I-am urmărit (cu o curiozitate pe care mi-o calificam singur drept maladivă) suficiente discursuri pentru a-mi consolida convingerea că monstrul ideologic din Scornicești era cât se poate de bine informat despre tot ce mișca în țară. Iar măsurile sale erau reacția unui individ înrăit, a unui sadic care acumula energie din
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
religioase (urmărită cu acribie de critic) din substratul sistemului propagandistic. Peisajul e bizar, „ar fi necesare alte ustensile", spune autorul, căci avem de-a face cu o adevărată morfopatologie literară care a creat mentalitate: „nu se putea să nu înrâurească maladiv progenitura, să nu provoace modificări bizare gândirii producătoare zămislirea în trei, de conivență cu cenzura (pervertit, poftind adevărul, fie el în fărâme sau cu înlocuitori)." (p. 14) Acest prim capitol dă și tonul cărții. E. Negrici reușește acolo unde probabil
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
condiția umană, despre filosofia germană, despre identitatea și cultura iudaică etc., s-a perpetuat și a devenit de uz curent o singură expresie: „banalitatea răului". I s-a reproșat, la vremea aceea că, neprivind răul maxim ca pe o aberație maladivă și excepțională, descriin-du-l ca pe o vinovăție difuză, depersonalizată, i-a deculpabilizat, practic, pe marii criminali de război. Și, de asemenea, că dezavuarea de către ea a unor aspecte ale politicii guvernului israelian de la începutul anilor '60 ar fi echivalat cu
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
mai mișcătoare poezie. Delicate poeme în proză, cărțile interbelice ale lui Bonciu sau Fântâneru fac din proprietăreasa de altădată, cu maniile și cu firea ei cicălitoare "suportul" unor destăinuiri dezordonate despre chiriași niciodată grăbiți, trăind într-un soi de noctambulism maladiv. Aceeași linie o continuă, în volumul publicat în 2003 la Editura Muzeului Literaturii Române, Scrisoarea lui Lavoisier, Iolanda Malamen. Altfel poetă (cu excepția, în formă, nu în fond, a (micro) romanului Felipe și Margherita, despre întîmplări dintr-un ev mediu fantastic
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
gout la proza pe care apoi n-a mai scris-o. E drept că a avut o viață scurtă și agitată, că ftizia i-a întunecat ultimii ani, dar acestea nu constituie explicații suficiente; înclin să atribui totul unei timidități maladive, caracterului introspectiv împins la extrem, ce i-a paralizat voința. Atunci cînd tinerii romantici debutau adolescenți și încercau să impună cît mai repede publicului produsele unui ego hipertrofiat, Russo a ales calea opusă; puținele pagini pe care le-a publicat
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]