587 matches
-
deși s-a întîmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit o vreme prin bălării ca să caut un loc potrivit pentru mormântul Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă știam... ― Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. ― Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzîndu-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scară să aștept și căutam cu privirea pe cer Carul Mare, când am auzit o tuse de bărbat în spatele casei. N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide dormind, îmbrățișați, pe un maldăr de iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la bărbat. Însă imediat expresia lui a trecut de la amabilitate la Îmbufnare, iar când a vorbit din nou vocea lui nu mai păstra nici o urmă din tonul acela blând. — Spune-mi ce scrie aici, a zis sergentul arătând spre un maldăr de hârtii pe care le găsise În sertar, toate scrise cu caractere armenești. Hovhannes Stamboulian a recunoscut imediat poemul pe care Îl scrisese Într-un moment În care căzuse la pat cu febră mare. Era prin toamna trecută. Zăcuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi plăcea să răspundă: „Există de toate În Încăperea mea“. Oricare ar fi fost subiectul abordat, el găsea mereu o pagină sau două care tratau despre respectivul subiect Într-una din cărțile adunate. Accesul la cărți devenise aproape imposibil din pricina maldărelor de ziare vechi, de colecții complete pe ani ale unor jurnale de modă și reviste, de cutii cu desene, din cauza sumedeniei de discuri, perechi de pantofi, afișe făcute sul și prinse cu elastice, pungi de plastic pline cu scrisori. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tata Își spune că, avînd copii de hrănit, nu-și va putea oferi două fotolii de orchestră la Operă. A-și privi băiețelul dansînd face pentru el cît o seară de balet: „CÎnd François descoperă păpușile surorii lui sub un maldăr de foste jucării care nu mai pot avea nume În nici o limbă, și țopăie În cinstea lor un dans caraghios, amestecat cu exclamații, plecăciuni și pauze În care se freacă la ochi de timiditate, atunci nu regret nici muzica, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-o bună zi această materie primă Îmi va permite să scriu jurnalul meu inspirat de Gide, propriile mele Memorii de Dincolo-de-Mormînt, propriile mele Confesiuni, asemănătoare acelora ale lui Jean-Jacques Rousseau! Mă văd nu doar față-n față cu un maldăr de documente de toate soiurile, pe care nici măcar Biblioteca Națională n-ar ști unde să le rostuiască, dar și azvîrlit În plină depresie psihogenă, ceea ce este totuși preferabil unei depresii endogene: temele depresive pe care le rumegă deprimatul psihogen sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. „Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicându-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deși s-a întâmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit o vreme prin bălării ca să caut un loc potrivit pentru mormântul Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dacă știam... Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzându-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scară să aștept și căutam cu privirea pe cer Carul Mare, când am auzit o tuse de bărbat în spatele casei. N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide dormind, îmbrățișați, pe un maldăr de iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Între acești oameni. Iau un lift de marmură și alamă pînă la etajul 50, unde jurnalista, Jackie Lopez, Îi așteaptă Într-un birou parcă răvășit de furtună. Este o femeie mărunțică, cu picioarele pe pămînt care se mișcă viguros printre maldăre de cărți În echilibru precar, teancuri de dosare pînă la tavan, un birou acoperit cu o imensă fotografie, pe care tronează două laptop-uri zumzăitoare și ambalaje mototolite ale fostelor prînzuri care nu au ajuns niciodată pe de-a Întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sînt deja În restaurant, răcnind ceva despre NAFTA, șîșÎindu-și copiii să tacă din gură, Închinînd toasturi, rîzÎnd În gura mare. Lui Wakefield Îi este o foame de lup. Manîncă o farfurie mare de chili verde, fasole, orez și un maldăr de trotillas de porumb, pe care le udă cu un Dos Equis. E Însetat, Însetat rău, mai bea o bere rece și lustruiește farfuria cu Încă o tortilla. Sunetul spaniolei și sanglezei se amestecă cu muzica frontierei ce se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
undeva, cineva ar trebui să rămînă la fel, dar niciodată nu se Întîmplă așa. Anton trăiește Într-un soi de baracă de miner, pe cît poate Wakefield să-și dea seama la lumina lămpii cu gaz. Anton arată către un maldăr de saci de iută dintr-un colț și Wakefield, făcut zob, se prăbușește peste ei fără măcar să-și dea seama. Se trezește Într-o lume a durerii ridicată la absolut de lumina strălucitoare și fără pic de umbră care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
van Raes, Artur Segal și cu afișe futuriste. O orchestră rusească de „balalaici” fusese alcătuită ad hoc și botezată sugestiv „Revoluzzer-Chor”. Cei patru „orientali” (cf. Hugo Ball), deveniți între timp cinci (împreună cu Jules Iancu), se înfățișaseră prompt, purtînd cu ei maldăre de dosare și fotografii. Un aport consistent, vădind seriozitatea implicării. Ulterior, Marcel Iancu va deveni unul dintre organizatorii și finanțatorii manifestărilor, participînd cu măști, design de afișe, ilustrații, costume, scenografii ș.a.m.d. la seratele și happening-urile Dada. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-ar cuveni să-l folosesc doar pentru a scăpa de coșmaruri. XXX ― Uitasem cine sunt, și m-am pomenit în fața unei clădiri de care toată lumea se ferea, iar eu nu înțelegeam de ce. Cineva a ieșit de acolo cu un maldăr de lemne pe care mi le-a pus în brațe, spunîndu-mi să le duc într-o piață din apropiere. M-am îndreptat într-acolo, mirat că trecătorii se fereau de mine. Și, când am ajuns, am văzut în mijlocul pieței o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a pus în brațe, spunîndu-mi să le duc într-o piață din apropiere. M-am îndreptat într-acolo, mirat că trecătorii se fereau de mine. Și, când am ajuns, am văzut în mijlocul pieței o statuie la picioarele căreia am depus maldărul de lemne ca pe un buchet de flori. Buzele de piatră au rânjit atunci și un șarpe care ardea ca o lumânare m-a mușcat. În aceeași clipă, mi-am dat seama că statuia înfățișa un inchizitor, tocmai cel care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că, după părerea lui, acum e pregătit, așa c-ar fi bine ca doi să intre în baracă și să-nceapă să scoată de-acolo tot ce poate fi mișcat din loc, iar ceilalți doi să le-adune într-un maldăr, pe urmă o să se uite și el la lucrurile alea, până acum curajul i s-a redus la deschisul ușii și aruncatul unei priviri înăuntru, însă a văzut atâtea lucruri familiare lui, că se și speriase, așa că cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trântit de peretele barăcii, de țăndări s-a făcut, și a strigat că e-n regulă, de plâns, am plâns destul, acum să petrecem, să nu privim în urmă, numai spre viitor, tot înainte, apoi a luat o placă din maldărul de lucruri, a pus-o la gramofon, zicând că ăsta fusese cântecul preferat al lui taică-su, azi nu se mai găsește nimeni pe lume care să știe să cânte așa, apoi a așezat acul pe placă, și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nasul și coada cât vrea ea. — A mai sosit o livrare pentru tine, draga mea, spune. De data asta de la curățătorie. Ți le aduc imediat. — Mersi, spun recunoscătoare, deschizând larg ușa de la apartamentul meu. Pe preșul de la intrare e un maldăr de broșuri publicitare, pe care le mătur cu ușa, spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și dă de rotiță. Încins, pentru bumbac. Aștepți până se încălzește fierul. N-are rost să începi până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se calcă corect o cămașă... Începe să caute încruntată printr-un maldăr cu rufe curate din cămăruță. — Cămăși... cămăși... Nathaniel, dă-ți te rog cămașa jos o clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Știu că nu l-am văzut. Și dacă... O, Doamne. Mă prăbușesc pe lavița de lângă fereastră, cu picioarele ca de gumilastic. Și dacă acel memo mi-a fost pus de cineva pe birou ? Dacă mi-a fost strecurat sub un maldăr de hârtii după expirarea termenului limită ? Inima începe să-mi bubuie tare și apuc draperia, pentru a-mi regăsi echilibrul. Dacă n-am făcut nici o greșeală ? Simt că totul se crapă și se reașază în alte forme în jurul meu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
alături e un număr de telefon. Ia telefonul și se încruntă. Ce variantă să votez ? — Proastă, spune Melissa, înșfăcând telefonul. Hai că sun eu. — Samantha ! Te-ai trezit ! Ridic capul și o văd pe Trish intrând în bucătărie cu un maldăr de ziare la subraț. În clipa în care se uită la mine, văd pe chipul ei aceeași expresie de uimire totală și de admirație pe care a avut-o și ieri, de parcă aș fi o operă de artă neprețuită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a schimba subiectul, și bunicul oftează din rărunchi. — Maică-ta a făcut săptămîna trecută curat În pod. Și m-am apucat să aleg ce e de aruncat și ce e de păstrat. — Pare o idee foarte bună. Mă uit la maldărele de lucruri de pe jos. Astea sînt de aruncat ? — Nu ! Astea le păstrez. Le acoperă cu mîna, protector. — Și unde sînt cele de aruncat ? Urmează cîteva clipe de tăcere. Bunicul Își ferește privirea. — Bunicule ! Nu se poate, trebuie să arunci măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]