KorAP: Find »[drukola/base=mamaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...33 >

808 matches

Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403

Cel mai mult îmi plăceau ștergarele de pe pereți, făcute de mamaie din pânză albă țesută la “război”, pe care cosea fel de fel de flori sau desene geometrice. Nu știu dacă așa era moda sau dacă erau culorile preferate de mamaie, dar toate ștergarele erau cusute cu ață portocalie, albastră și cu puțin verde pe alocuri. Erau așa de albe și de bine scrobite pe pereții proaspeți văruiți în toamnă, că le asemuiam fluturilor dispăruți la sfârșitul verii. Din camera asta

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
era o ușă care dădea în celar, o cămară mică din care ne urcam în pod și unde se găsea butoiul cu vin. Acesta avea un cep, pe care tataie îl deschidea vesel de câteva ori pe zi spre nemulțumirea mamaiei. Fericită, îi săream în cârcă aunci când stătea aplecat să umple cana din lut, după care mă repezeam să sorb și eu. Vinul era rece și poate puțin acrișor, pentru că de fiecare dată mă scuturam înainte să-mi bag “boticul

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
ales când?! Îmi plăcea să cotrobăiesc prin toate colțurile și de fiecare dată descopeream câte un nimic uitat de mult și îngălbenit de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele din față, “de la drum”, nu aveam

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
de cuiele bătute în grinda de la tavan. În interior, pe una dintre uși era lipită o oglindă. Nu era netedă, dar oricum era oglindă mare în casă, în fața căreia, în ascuns, câmd găseam ușa deschisă, încercam să o imit pe mamaie sau cel mai adesea pe tataie. Nu am înțeles niciodată rostul camerelor “din față”, nu le locuia nimeni. Ne înghesuiam toți în camera cu soba, fie că era iarna, fie că era vara. Cele mai frumoase, în afara ștergarelor de pe pereți

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
cina, după care ne continuam ospățul în casă, în fața luminii galbene și palide a lămpii cu gaz, fie cu floricele coapte din porumbul rămas cu un an în urmă, fie cu câte o cană cu lapte cald. În fiecare seară, mamaie mă spăla și mă îmbrăca în pijama, mă culca învelindu-mă de teamă să nu răcesc sau să nu mă ciupească țânțarii în timpul verii, neuitând niciodată să-l înjure pe tata cu neamul lui, pentru că ieșisem mai mult “buzoiancă” decât

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
dacă nu ar fi murit de mult și mai ales, dacă eu nu l-aș fi întrecut cu toate năzdrăvăniile posibile de care eram capabilă. De fiecare dată, înainte de deznodământ, eram plecată cu moș Ene în paradisul viselor spre fericirea mamaiei, care, mulțumită, mă lua în brațe și mă săruta pe frunte sau pe obraz cu vârful buzelor să nu mă trezească, adormind și ea, nu fără oarecare griji pentru a doua zi. Capitolul II URSUL ȚIGANILOR La șase ani mă

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
obișnuise să privească mereu cu unul mai închis decât celălalt. Tataie fusese un bărbat frumos la tinerețe, era tot timpul grăbit și îngrijorat, de teamă că nu-și va termina printre primii treburile din câmp. Era iute la mânie cu mamaie și cu fetele lui, dar nouă, nepoților, ne tolera toate prostiile la care nici nu ar fi îndrăznit să viseze vreuna dintre fete în copilărie. Farmecul lui era cînd ne povestea fie o înâmplare, fie vreo nenorocire care dăduse peste

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
era mai tristă decât de obicei, ne privea cu un aer mizerabil, că pur și simplu ni se făcea milă de el și ca să ne justificăm, îi argumentam: „felul tău de a povesti ne stârnește mai mult râsul decât compasiunea.” Mamaie era tăcută, calmă și frumoasă, cum o văd și acum după atâția ani. Era micuță de statură, subțire și purta tot timpul rochiile de culori închise, cu un șorț alb pe deasupra. Avea ochii de un albastru- cenușiu, care, cu pielea

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
de un albastru- cenușiu, care, cu pielea ei albă și cu ovalul perfect al feței, îi dădea o distincție de părea coborâtă dintr-o icoană bizantină. Pe cât era tataie de gălăgios, căci vorbea și singur prin curte, pe atât era mamaie de tăcută. Pe unde trecea tataie, auzeai în urma lui: „măicuța ta, măicuța mea” și alte înjurături nevinovate...Între calmul ei și gălăgia comică a lui, tataie ne-a atras precum „sacul cu povești”. La șase ani mă plictiseam și mă

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
Pe unde trecea tataie, auzeai în urma lui: „măicuța ta, măicuța mea” și alte înjurături nevinovate...Între calmul ei și gălăgia comică a lui, tataie ne-a atras precum „sacul cu povești”. La șase ani mă plictiseam și mă uitam după mamaie cu răutate; nu avea timp să stea lângă mine și să-mi povestească unul dintre basmele ei așa de frumoase, pe care în mod sigur și le amintea de când era copil. Adesea mă așezam sub corcodușul de lângă gardul de la drum

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
copil. Adesea mă așezam sub corcodușul de lângă gardul de la drum și priveam printre uluci la copiii care se jucau pe drum, nestingheriți decât de o căruță, care trecând, lăsa în urma ei un praf greu de respirat. Din când în când, mamaie mă striga, să se asigure de prezența mea, după care, liniștită, își vedea de treburile ei. Într-o zi, fetele din fața casei noastre mi-au făcut semn pe furiș să intru la ele în curte. Fără să aștept să mă

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
după care, liniștită, își vedea de treburile ei. Într-o zi, fetele din fața casei noastre mi-au făcut semn pe furiș să intru la ele în curte. Fără să aștept să mă cheme a doua oară, am pândit-o pe mamaie când a intrat în casă și cum pe drum era multă gălăgie, m-am strecurat la ele. Fetele lui „Gafton” m-au împins în casă cu un aer conspirator. Stăteam toate ascunse după perdeaua din camera de „tinere” de la drum

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
la ele. Fetele lui „Gafton” m-au împins în casă cu un aer conspirator. Stăteam toate ascunse după perdeaua din camera de „tinere” de la drum, pline de importanță, dar cu frica în sân ce-i drept, așteptâmd clipa în care mamaie îmi va observa lipsa. Nenorocirea a fost că, în același timp, pe drum trecea un taraf de țigani, care țopăia în ritmul muzicii cu o căciulă în gură în care trecătorii aruncau bani. După el, la mică distanță, mergeau copiii

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
țigani, care țopăia în ritmul muzicii cu o căciulă în gură în care trecătorii aruncau bani. După el, la mică distanță, mergeau copiii din sat, cu gurile căscate și nu-și credeau ochilor cum ursul nu obosise de atâta țopăială. Mamaie știa că îmi era frică să ies din curte când treceau țiganii, așa că și-a continuat liniștită treaba în casă. Ursul trecuse de mult și noi nu văzuserăm încă nimic ieșit din comun în curtea noastră. Eram supărată, mă simțeam

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
frică să ies din curte când treceau țiganii, așa că și-a continuat liniștită treaba în casă. Ursul trecuse de mult și noi nu văzuserăm încă nimic ieșit din comun în curtea noastră. Eram supărată, mă simțeam lipsită de importanță pentru că mamaie nu-mi observase lipsa și cu un aer mizerabil, am lăsat să cadă colțul perdelei, uitând-o și eu, jucându-mă cu cele două fete, care erau mai mari decât mine cu câțiva ani. Eu eram copilul, una mama, alta

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
fost fa, fată, o să te omoare măta-mare, dacă nu a murit până acum?! după care a râs mulțumită. Numai după golul din stomac mi-am dat seama că am stat prea mult la fetele lui „Gafton” și în mod sigur, mamaia îmi observase lipsa. Fără să-mi întorc capul am fugit direct în grădină după o glugă de coceni și tremurând de frică, am început să privesc speriată spre drum. O uram pe vecina indiscretă mai ales că de aici o

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
să privesc speriată spre drum. O uram pe vecina indiscretă mai ales că de aici o auzeam țipând către altă țărancă: -Vezi fa! Se vede Susana sau Gogu? Nebuna lui Maria a fost la astea a lui Gafton. Știam că mamaie nu vorbea cu ai lui Gafton, în plus întârziasem prea mult. Începusem să tremur de frică și să plâng. Trebuia să fac ceva să o impresionez, să nu mă bată. Atunci mi-am amintit de mami și de tăticu, și

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
mult. Începusem să tremur de frică și să plâng. Trebuia să fac ceva să o impresionez, să nu mă bată. Atunci mi-am amintit de mami și de tăticu, și necăjită, am început să mă jelesc cu așa foc că mamaie cu tataie înștiințați de prezența mea acasă, auzindu-mă plângând s-au speriat și mai mult. Când au intrat în curte, mamaie își ținea basmaua în mână; cum alergase îi alunecase de pe cap, iar tataie, roșu la față și transpirat

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
am amintit de mami și de tăticu, și necăjită, am început să mă jelesc cu așa foc că mamaie cu tataie înștiințați de prezența mea acasă, auzindu-mă plângând s-au speriat și mai mult. Când au intrat în curte, mamaie își ținea basmaua în mână; cum alergase îi alunecase de pe cap, iar tataie, roșu la față și transpirat, își pierduse vocea de câte ori a trebuit să spună: „Aoleu, măicuța mea ce nenorocire pe noi, ne-au furat țiganii fata!” Mamaia s-

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
fa, Susano! Bine că nu am pierdut-o, că nu ne rămânea decât să ne aruncăm în gârlă! îi striga tataie cu vocea sufocată de emoție și oboseală. Profitând de slăbiciunea lui, am început să țip și mai tare. Deodată mamaie s-a oprit, oprindu-mă în fața ei fără nicio posibilitate de fugă. Imediat m-a prins de gulerul rochiei și aruncându-și basmaua din mână, mi-a tras câteva palme în același loc în care încasasem și de la fetele lui

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
în fața ei fără nicio posibilitate de fugă. Imediat m-a prins de gulerul rochiei și aruncându-și basmaua din mână, mi-a tras câteva palme în același loc în care încasasem și de la fetele lui Gafton, cu puțin timp înainte. Mamaie mă ocăra, iar tataie se văieta, gândindu-se că Dumnezeu îi ocrotise în ziua aceea. Numai eu, cu ochii măriți de frică priveam când la unul când la altul. Înțelesesem că mamaie îmi observase lipsa după ce trecuseră țiganii și speriată

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
de la fetele lui Gafton, cu puțin timp înainte. Mamaie mă ocăra, iar tataie se văieta, gândindu-se că Dumnezeu îi ocrotise în ziua aceea. Numai eu, cu ochii măriți de frică priveam când la unul când la altul. Înțelesesem că mamaie îmi observase lipsa după ce trecuseră țiganii și speriată alergase în urma lor, să vadă dacă nu cumva mă țineam după ei cu restul copiilor din sat. S-a întâmplat să vină și tataie de la câmp și amândoi, înnebuniți de lipsa mea

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
să mă apropii de poartă. Trebuia să mă joc în mijlocul curții, „la vedere”, cum spunea tataie. După mai bine de o oră, plictisită, dar totuși mulțumită că ar fi putut fi și mai rău, m-am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
în mijlocul curții, „la vedere”, cum spunea tataie. După mai bine de o oră, plictisită, dar totuși mulțumită că ar fi putut fi și mai rău, m-am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer porția de lapte proaspăt. Mamaie mă privea cu coada

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer porția de lapte proaspăt. Mamaie mă privea cu coada ochiului. Într-un târziu m-a întrebat: -Ce prostie ai mai făcut de stai așa cuminte? Am ridicat din umeri, ceea ce ar fi putut însemna “Eu știu ce înseamnă prostie pentru tine?” și la fel de cuminte, am

GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]