KorAP: Find »[drukola/base=mamaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...33 >

803 matches

Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418

mai puțin la vedere. Am răsuflat ușurată și am ieșit din casă, nu fără oarecare regret că îmi pierdusem și a doua ocazie să fiu frumoasă duminică, în biserică. Tataie mesteca de zor în ceaunul cu mămăligă și îi povestea mamaiei scena petrecută la prima oră cu Orfana. Și mulțumit că “Dumnezeu îl ferise de o mare nenorocire în ziua aceea” își ridica din când în când privirea în sus, ca și cum în tavanul bucătăriei ar fi existat salvarea lui. -Tataie, să

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
salvarea lui. -Tataie, să nu fii supărată pentru rochie! Am să-i dau Mariei un pol să-ți cumpere material să-ți coasă alta! mi-a spus fericit când m-a văzut că intram așa de calmă. -Gogule, a început mamaie, după ce m-a privit cu coada ochiului, cred că are nevoie de doi poli, dacă a îndrăznit să intre singură în odaia de la drum și... Mamaie nu a mai avut timp să-și termine fraza, pentru că tataie a sărit ca

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
spus fericit când m-a văzut că intram așa de calmă. -Gogule, a început mamaie, după ce m-a privit cu coada ochiului, cred că are nevoie de doi poli, dacă a îndrăznit să intre singură în odaia de la drum și... Mamaie nu a mai avut timp să-și termine fraza, pentru că tataie a sărit ca ars: -Taci, Susano, cu doi poli, ce eu îi găsesc pe drum?! -Pe al doilea o să-l plătească tăticu! le-am spus cu un aer ușurat

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
fraza, pentru că tataie a sărit ca ars: -Taci, Susano, cu doi poli, ce eu îi găsesc pe drum?! -Pe al doilea o să-l plătească tăticu! le-am spus cu un aer ușurat. În mai puți de cinci minute tataie și mamaie erau la current de istoaria din prun. Abia acum li se luminară mintea de ce Mia nu se oprise la ei, ci trecuse val vârtej prin fața casei? Numai mami, când a venit să mă ia acasă, a râs mulțumită că nu

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
un aer nu prea convingător. -Ce îți mai trebuie rochie de vară, că doar o să te duci la școală? Eu i-am pregătit să-ți cumpere Maria altceva pentru frig. -Hai, tataie, nu mă păcăli, că dacă nu-ți amintea mamaia, nu mi-ai fi dat pentru iarnă și nici pentru vara! i-am spus cu reproș. -Aoleu, ce gură are buzoianca, face omul de rușine! mi-a spus tataie, după care m-a luat în brațe și m-a pupat

GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404

drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncam hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, îi spuneam: -Și acum, între noi tataie, spune-mi ce făceam eu când eram mică?! Tataie își trecea mâna noduroasă prin părul meu mătăsos, fără să aștepte să-i spun de două ori și după ce își

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
Maria noastră: să facă ea o fată și asta urâtă?! Era pentru prima dată când tataie mă enerva; îl vedea pe tăticu urât și mai ales îi trecuse prin minte că Maria putea să facă o fată și asta urâtă? Mamaie mă incrimina cu neamul lui tăticu din Buzău, dar niciodată nu a îndrăznit să spună că tăticu nu era frumos. Cum de îndrăznea el?! Pentru problema asta tataie era notat cu un punct negru în inima mea. -Și pe urmă

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
amândouă sunteți la noi și din „nebuna Marii” nu te scotea nimeni. Când ai mai crescut nu ai mai vrut pe cal; te urcai în faiton și te plimba amărâtu’de tac-tu toată ziua prin curte. -Mă mai bătea mamaie? -De ce să te bată?! mă întreba mirat. Dacă așa voia tac-tu asta era problema lui. Eram fericită, știam că tăticu niciodată nu m-ar bate. În schimb tataie reușea să-mi umbrească pentru câteva minute bucuria de a

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
regret că, în primăvara viitoare aveam să fiu la școală, iar tataie o să muncească singur. Cu o undă de tristețe în voce l-am întrebat, la ce s-ar fi așteptat cel mai puțin: -Tataie, aud mereu ceva despre înțărcat. Mamaie spune că „Leana vrea să înțarce vițelul la vacă”. Cum m-a înțărcat pe mine? Ce înseamnă asta? S-a uitat la mine pe sub borurile pălăriei lui, îngălbenite de soare, și-a îndreptat spatele și cu un zâmbet care nu

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
în liniște, sub vântul cald de primăvată. La prânz ne-am așezat pe pământul care mirosea a proaspăt și după ce am respirat ușurată, pentru că tataie părea mulțumit de munca mea, am început să-l ajut să întindă mâncarea pusă de mamaie în coșul de paie. -Trebuie pus ștergarul, mi-a spus tataie cu un aer important. Mi-am strâmbat nasul iarăși; erau atâtea lucruri pe care le știam, dar nu mă gândeam la ele și ca să-mi dau importanță, l-am

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
pe care le știam, dar nu mă gândeam la ele și ca să-mi dau importanță, l-am lăsat pe el să mă servească și pe mine și pe el. Tataie a întins ștergarul alb cu flori pe margini, lucrat de mamaie cu un an în urmă. A scos pâinea, din care a tăiat câteva felii groase, iar în cele două farfurii de tablă a pus ouăle fierte de cu seară și cașul. Îmi era foame, dar așteptam, pentru că îmi plăcea cel

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
Eram nemulțumită. Stăteam mereu cu buzele strânse și cu nasul strâmb, gândindu-mă că mami nu ar fi uitat. Nici ouăle și nici cașul nu-mi plăceau, dar din cauza golului din stomac, trebuia să mănânc ceva. Mă gândeam deja la mamaia cu pică. Am început să-mi curăț un ou fără poftă; l-am pus în farfurie și am acceptat bucata de caș, la fel de mare ca a lui tataie. Muncisem și încă nu ne terminasem treaba, mai aveam câteva ore bune

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
la tăticu. Nu auzeam decât frânturi, moțăiam lângă el și din când în când îi simțeam degetele noduroase, care se înfigeau în mâneca pulovărului meu, punându-mă în pozițiee dreaptă. Numai când am ajuns în curte, am auzit-o pe mamaie bodogănindu-l pe tataie pentru că mă ținuse toată ziua în câmp. Am stat cu ochii închiși până m-au așezat în pat și au început să mă dezbrace. Am respirat ușurată, simțeam dragostea mamaiei, sărutările și mângâierile ei, când mă

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
în curte, am auzit-o pe mamaie bodogănindu-l pe tataie pentru că mă ținuse toată ziua în câmp. Am stat cu ochii închiși până m-au așezat în pat și au început să mă dezbrace. Am respirat ușurată, simțeam dragostea mamaiei, sărutările și mângâierile ei, când mă îngânam cu somnul și erau pentru mine cea mai mare bucurie. Capitolul IV GALOȘUL DIN VIE Într-o dimineață ne-am trezit mai târziu decât aveam obiceiul. Tataie plecase cu noaptea în cap la

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
cu somnul și erau pentru mine cea mai mare bucurie. Capitolul IV GALOȘUL DIN VIE Într-o dimineață ne-am trezit mai târziu decât aveam obiceiul. Tataie plecase cu noaptea în cap la vie. Îl auzisem seara când îi spunea mamaiei că era timpul să înceapă „legatul”. Nu înțelesesem prea bine ce însemna „legatul”, dar nu avea nicio importanță, știam că via nu era departe de casă și mă puteam duce la el singură printre grădini. După ce m-am plimbat prin

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
m-a văzut el primul și m-a fluierat, fără să-l vadă ai lui. M-am apropiat de gard; știam că îmi va da ceva. Dintr-o dată mi-am căpătat buna dispoziție. Ca un hoț am urmărit-o pe mamaie și tiptil, m-am strecurat în spatele casei. În mai puțin de cinci minute și-a făcut apariția și Nicu cu o căciulă, pe care o ținea strâns la piept. -Ce ai în ea? l-am întrebat curioasă. -Am pui, mi-

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
teniși. Într-o secundă am tras un țipăt că, de data aceasta Nicu, speriat, mi-a întors spatele și a fugit de îi scăpărau picioarele. Din ce el se îndepărta, eu urlam și mai tare, când am auzit-o pe mamaia ocărându-l pe Nicu, după care, fără să clipesc, m-am lăsat dusă pe sus, de mâinile ei. -Dar-ar boala în sămânța ta și a lui! Cine o să te spele acum, crezi că eu am timp de prostiile tale? Nu

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
Cine o să te spele acum, crezi că eu am timp de prostiile tale? Nu ai văzut proasto că râde de tine? Astea sunt ouă uitate de păsări. Dacă te mai prind la gard, să știi că te trimit la București! Mamaie vorbea și smulgea hainele de pe mine, care miroseau a ouă clocite. Nu o auzeam, mă gândeam la ziua când Nicu îmi dăduse un singur ou și găsisem în el un pui. Într-adevăr era mort, dar fusese un pui. Poate

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
deasupra unui lighean, spălând hainele mele. M-am dus de două ori până la poartă, m-am învârtit prin fața grajdurilor și m-am întors agale, fără zgomot. Deodată m-am gândit că, nu ar fi rău să-i fac o glumă mamaiei, care nu zâmbea decât foarte rar. Când am ajuns în spatele ei, ocolind bucătăria pe din dos, mi-am oprit respirația cât am putut, lăsându-mi papucii la distanță și, în vârful picioarelor, am început să pășesc încet, încet, până când m-

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
papucii la distanță și, în vârful picioarelor, am început să pășesc încet, încet, până când m-am apropiat de ea, care freca de zor la hainele mele. Când am considerat că era momentul potrivit, m-am aruncat în spatele ei țipând puternic. Mamaie a țipat la fel de tare ca și mine, că de data aceasta am înțepenit și eu, speriată. Când și-a dar seama cine îi căzuse în spate, și-a scuipat în sân de mai multe ori, făcându-și semnul crucii și

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
cinci minute, eram în capătul viei noastre, uitându-mă după tataie. Alergasem ca vântul printre grădini, cu ochii plini de lacrimi de bătaia luată, mai mult pe nedrept, după părerea mea. Mă gândeam la Nicu. Poate mă văzuse scuturându-mă mamaia. Tataie nu se vedea. M-am urcat repede în prunul în care aveam patul de unde păzeam via când se cocea și l-am zărit tocmai în celălalt capăt al locului. Nu era nimeni prin jur și mi s-a făcut

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
M-am oprit și am trecut tiptil pe alt rând. Am început să-l urmăresc cu respirația oprită din cauza emoției. Tataie era foarte atent cum lega vița. Nu se uita în nicio parte. Uitasem bătaia pe care o încasasem de la mamaia. Un nou plan mi se contura clar în minte. Știam ce aveam de făcut. Cu aceeași abilitate cu care îi sărisem mamaiei în spate, m-am apropiat de tataie, ascunzându-mă după tufe, lăsându-mi iarăși papucii la distanță. Când

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
foarte atent cum lega vița. Nu se uita în nicio parte. Uitasem bătaia pe care o încasasem de la mamaia. Un nou plan mi se contura clar în minte. Știam ce aveam de făcut. Cu aceeași abilitate cu care îi sărisem mamaiei în spate, m-am apropiat de tataie, ascunzându-mă după tufe, lăsându-mi iarăși papucii la distanță. Când tataie s-a aplecat să ia papura, cu un țipăt haiducesc de a răsunat câmpul, i-am sărit în spate. Dacă mamaie

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
mamaiei în spate, m-am apropiat de tataie, ascunzându-mă după tufe, lăsându-mi iarăși papucii la distanță. Când tataie s-a aplecat să ia papura, cu un țipăt haiducesc de a răsunat câmpul, i-am sărit în spate. Dacă mamaie își revenise în câteva secunde, pe tartaie, în primele minute am crezut că l-am omorât. Nu avea nici voce și nici forță să se miște. Stătea căzut într-o rână. Fericită că nu sărise să mă bată, am început

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
l-am omorât. Nu avea nici voce și nici forță să se miște. Stătea căzut într-o rână. Fericită că nu sărise să mă bată, am început să râd ca o nebună. Tataie nu-și scuipase în sân, cum făcuse mamaie și abia într-un târziu, amintindu-și de „măiculița lui”, a început să o cheme, să-l ajute să se ridice de jos. -Tataie mor! mi-a spus. M-am oprit din râs și m-am repezit să-i dau

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]