477 matches
-
maman pe care o bănuiam foarte aproape de tine, mereu în spatele vorbelor tale, a gesturilor tale, eram obsedată de faptul că tu erai trimisă de mama ca să mă spionezi, știu, e fără doar și poate o prostie, o manifestare de om maniac, daca așa stau lucrurile. Acum sper să reluăm firul vechii noastre amiciții, nimic nu ne mai stingherește, eu cel puțin sunt gata să reintru în joc cu tot sufletul. Din nou se temu să afle dacă dorea Carmina s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o încăpere de morgă. Dușumeaua și ferestrele nu aveau nici o pată, aeriseam așternutul o dată pe săptămână, creioanele erau la locul lor în suporturi, perdelele erau spălate o dată pe lună, și asta deoarece colegul meu de cameră era de-a dreptul maniac când era vorba de curățenie. Nimeni nu mă credea când povesteam că spală și perdelele. Cred că nimănui nu-i dăduse prin cap că perdelele se pot spăla și ele. Toată lumea se gândea, probabil, că aparțin ferestrelor și atât. — Individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se proiecteze în cine știe ce personaj istoric și să vadă în halba de bere un sceptru ori un buzdugan numai bun pentru a-și pedepsi supușii care nu-i prea înghit discursul patriotic. Am rememorat momentul oridecâteori am analizat cazul unor maniaci mult mai cunoscuți decât sărmanul Hudiță din Târgu Ocna. Aceștia s-au identificat cu personaje istorice sau ființe mitice și, declarându-și cu emfază patriotismul, au declanșat războaie, masacre „revoluționare”, pogromuri, asasinate în masă. Marele „patriot” Adolf Hitler declara că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Mare, ci în fața unui biet nebun care simțea că are pe umeri hlamida domnitorului! Iar concluzia nu poate fi decât una: se impune o stare de veghe permanentă, pentru a putea trata rațional, fără teama și fără milă, crizele oricărui maniac al puterii. P. S. Se pare că viața ne oferă mereu spectacolul identificării ori al asocierii prin abuz cu umbra legendarului voivod moldovean. Nu mai departe, în satul meu natal, o învățătoare pensionară autointitulată „învățătorctitor” (pentru că în tinerețe a fost prezentă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se proiecteze în cine știe ce personaj istoric și să vadă în halba de bere un sceptru ori un buzdugan numai bun pentru a-și pedepsi supușii care nu-i prea înghit discursul patriotic. Am rememorat momentul oridecâteori am analizat cazul unor maniaci mult mai cunoscuți decât sărmanul Hudiță din Târgu Ocna. Aceștia s-au identificat cu personaje istorice sau ființe mitice și, declarându-și cu emfază patriotismul, au declanșat războaie, masacre „revoluționare”, pogromuri, asasinate în masă. Marele „patriot” Adolf Hitler declara că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Mare, ci în fața unui biet nebun care simțea că are pe umeri hlamida domnitorului! Iar concluzia nu poate fi decât una: se impune o stare de veghe permanentă, pentru a putea trata rațional, fără teama și fără milă, crizele oricărui maniac al puterii. P. S. Se pare că viața ne oferă mereu spectacolul identificării ori al asocierii prin abuz cu umbra legendarului voivod moldovean. Nu mai departe, în satul meu natal, o învățătoare pensionară autointitulată „învățătorctitor” (pentru că în tinerețe a fost prezentă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dumneavoastră vă așteaptă mai proaspătă ca oricînd, Bernard. Infinite mulțumiri, doamnă Warnotte. mi-era dor de ea. — micul dejun îl luați ca de obicei, Bernard ? adică veți coborî la 6 și 37 de minute fix ? — absolut, doamnă Warnotte... — sunteți un maniac perfect, Bernard. nu vom mai avea niciodată un client ca dumneavoastră. Dialogul acesta se repeta de 41 de ani și Bernard avea o nevoie fizică de el. De la bun început relațiile dintre el și doamna Warnotte fuseseră puse sub semnul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală ce ești ! îmi dau creierul pe mîna justiției. îl judec în sala mare a tribunalului. aduc dovezi. Domnilor judecători, creierul meu este un asasin. Un asasin periculos, un asasin maniac, un asasin cinic, un asasin înnăscut care nici nu își dă seama că acționează ca un asasin deoarece crima face parte din normalitatea sa, din funcțiile sale. Domnilor judecători, cer pedeapsa capitală pentru creierul meu. Imposibil, în orașul nostru pedeapsa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
decât de stilul lui Borges. Între cei doi scriitori prieteni, atât de diferiți ca temperament, vârstă și stil, se naște o adevărată simbioză literară. Borges Îl consideră pe Bioy mai rațional și mai precis. Pe sine, mai extravagant și mai maniac. Oricare ar fi adevărul, azi trebuie să fim conștienți doar de faptul că, datorită colaborării lor, Borges a putut redacta o parte a operei sale căreia, fără ea, cu siguranță că i-am fi simțit lipsa. Cei doi editează Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a consolat, n-a mai plâns, a născut o fetiță, Ana, pe care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrînit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Toate cele trei crime mai aveau însă un element comun: după comiterea lor, faptuitorul nu luase nici cea mai rudimentară măsura de disimulare a cadavrelor, pentru a întîrzia descoperirea lor. Această constatare a permis concluzia că ne confruntam cu un maniac sexual cu discernămănt limitat. S-a trecut la „inventarierea” persoanelor stabile sau temporar aflate în zonă în al căror comportament s-ar fi putut regăsi cele doua tare. După o muncă de sisif, s-a ajuns la un anume Moise
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
o formulă simplă și clară, ea își dezvăluie coapsa de aur (desigur, fără talentul geometric al lui Pitagora) atunci când îi sunt privite cât se poate de detașat metamorfozele. Unul dintre cei mai admirați nebuni din istorie, despre care un alt maniac (același care avea să-i îndemne pe universitarii germani, în a sa Rektoratsrede, să îmbrățișeze doctrina lui Hitler) scria că întrupează esența poeziei, se mira, într-o dezlânată, dar sfâșietor de frumoasă elegie, de rostul poeților în vremuri de restriște
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tipic al culturii europene, eram sigură că tabloul ce mi se oferea se încadra perfect în acea dihotomie din chingile căreia Japonia nu voia să mă elibereze, nici după atâta timp, "noi și ei, ciudații niponi de la marginea lumii, freaks, maniaci și așa mai departe". Dintr-o dată, piesele separate ale puzzle-ului cădeau în locurile lor. Prietenii mei pensionari, domnul și doamna Norihiko Irie, plecând cu o altă doamnă pensionară în vacanță, în Canada, pentru patru zile, plătind numai pe avion
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
plină de Înțelesuri, pe care Logan le rată În totalitate. — Bine, spuse Insch izgonindu-l către ușă. Ești liber. Încă Întrebându-se despre ce era vorba, Logan părăsi sala de ședințe. Inspectorul Insch rămăsese așezat pe birou, rânjind ca un maniac. Nu va trece prea mult până să-i pice fisa. Agentul Steve, arătând din cale afară de Îngrijorat, aștepta pe coridor. Chipul lui Își mai recăpătase puțin din culoare și era acum mai degrabă vânăt decât cenușiu; dar arăta oricum groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Când omul acesta, îmbrăcat în uniforma străinului, trecea pe străzi, îți trecea pe dinaintea ochilor trecutul. Dar Bucureștii aveau și nota lor veselă. Un om al zilei era și poetul State Prudănescu. Acest poet (?) era de origine bulgar, un fel de maniac, nu departe de a fi cretin, dar om cu trecere printre mahalagiii lui. Este destul să spun că State Prudănescu era ctitor la biserica Sfinților. Activitatea lui poetică nu era mică: tipărise cărți cu poezii și cărți de filozofie pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
gros, asigură întotdeauna medierea. Printre rândurile primelor fraze ale capitolului dedicat lui Alexandru Paleologu, de pildă, se poate urmări demonstrația existenței unei asemenea vocații convergente: "Alexandru Paleologu declară din capul locului că nu se socotește critic literar, ci doar un maniac al lecturii, nepretinzând la cărturăria științifică ori la exhaustivitatea bibliografică. Sigur, mărturisirile lui trebuie luate cum grano salis, dată fiindu-i plăcerea paradoxului niciodată dezmințită. Recunoaște că n-a citit o groază de lucruri, ba chiar își dă cu părerea
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
are obligația să compare mereu ceva cu altceva. El aplică procedeul în mod mecanic, de zeci de ori, până la exasperarea cititorilor. Din cauza lui, inofensivul adverb „ca“ devine cel mai enervant cuvânt din limba română. Volumul de versuri publicat de acest maniac al comparației (Avatarurile faraonului Hada, Proema, Baia Mare, 2001) epuizează rezerva națională de „ca“ pentru o sută de ani de acum înainte. Practic aproape fiecare poem are înfipt, în mijlocul său, cuvântul de două litere (pe care îl voi transcrie în cele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fi sunat! Sub o grindinA de neologisme Pentru un poet nu există restricții în ceea ce privește folosirea lexicului unei limbi. Argoul și terminologia științifică, arhaismele și neologismele îi stau deopotrivă la dispoziție. Cu condiția să facă poezie din ele... ‹ Florin țupu, un maniac al neologismelor, nu ajunge însă niciodată la poezie. Volumul său de versuri Jertfa eutimică (Fides, Iași, 2001) este, încă de la titlu, doar o enumerare răsunătoare de cuvinte de dată recentă (unele preluate abuziv din alte limbi sau create prin analogii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aia lucitoare pe care o folosește, chiar arătam terminat. Era ca și cum nu-mi ajungea o moarte, ci trebuia să am o moarte dublă. Ei, lasă să vină. Intuiția lui dementă despre New York s-ar putea să fie corectă. E un maniac vesel. Zilele astea atâția oameni cu pretenții au descoperit că demența e cunoaștere de ordin Înalt. Dacă i-ar picta pe Lyndon Johnson, pe generalul Westmoreland, pe Rusk, Nixon sau pe domnul Laird În stilul acela ar putea deveni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dă oamenilor putere. Eu merg la doctori de cap de ani de zile și m-au vindecat de ceva? Nu. Au pus etichete pe problemele mele, totuși, ceea ce sună a cunoaștere. E o mare mângâiere și face banii. Spui „sunt maniac“. Sau spui „sunt reactiv-depresiv“. Spui despre o problemă socială „E colonialism“. Apoi și cel mai tânt creier are parte de focuri de artificii interne, iar scânteile te scot din minți. E divin. Crezi că ești un om nou. Ei, calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cel puțin, era observația lui. Probabil că Elya era furios pe ea, iar ea Încerca să-i distragă atenția. Vizitatori. Evident ăsta era motivul pentru care Îl condusese pe Eisen drept Înăuntru. Dar Eisen nu era amuzant. Era genul de maniac posomorât cu zâmbetul pe buze. Foarte posomorât, Într-adevăr. Un tip deprimant. Costumul elegant de mătase pe care Îl purtase În urmă cu zece ani În Haifa când el și socrul său ieșiseră În oraș, la o cafenea, ca să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aminte că a spus asta. Wallace chiar are vreo idee despre fotografia aeriană? — Știe atât de multe lucruri. Ce părere ai despre ideea lui de afaceri? — Wallace nu are idei - are iluzii, momente de inspirație. Totuși, nu ar fi primul maniac care să facă bani. Iar planul lui are farmec, să se ocupe de numele plantelor... ei bine, unele plante chiar au nume frumoase. De exemplu, Gazania Pavonia. — Gazania Pavonia sună tare drăguț. Ei, hai afară la soare să te bucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gros - și cât de Îngrozitoare erau acele bucăți de metal aspre și spinoase! Iar Eisen? Trecea drept o victimă a războiului, chiar dacă era posibil să fi fost oricum nebun. Dar locul lui era Într-o casă de nebuni. Un ucigaș maniac. De-ar fi fost mai puțin nebuni, și Eisen, și Shula, Își zise Sammler. Numai puțin. Ar fi continuat să se joace de-a casinoul În Haifa, țicniții aștia doi, În cușca lor mediteraneană văruită. Căci obișnuiau să scoată cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de început. Oricât ar fi de incitant să mături cojile de ouă din care au ieșit, în incubator, propriii tăi copii, în făraș se găsesc de regulă numai rămășițe de origine îndoielnică: încăpățânărea de a avea întotdeauna dreptate a unui maniac al detaliilor, idei dispărute, ce așteaptă să fie resuscitate, de pildă zvonul că, imediat după ce părăsisem firma Göbel cu binecuvântarea meșterului Singer, capra Genoveva, în căutarea hranei de prânz, s-a smuls cu funie cu tot de una dintre calfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]