632 matches
-
o deliberare din adâncime, o estetică ce se manifestă implicit prin elogiul meșteșugului (virtuozității), inspirației luciferiene (condeiul arde "ca fosforul lui Mefistofel"): "Azi suflu meșteșugește / În spuma grea diafană, / Și strofa adesea plesnește/Ca sticla venețiană". Suntem pe calea alexandrinismului, manierismului călinescian. Ce este Enigma Otiliei (1938), dacă nu un roman comic? Dîndu-ți impresia unei jucării perfecte, de șuruburi și arcuri, care de la prima declanșare a mecanismului merge ca un ceasornic, epicul apare aici prea pur, prea tehnic, fără altă motivație
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
raționamentelor oricît de seci. Dar noutatea, interesul lor nu sînt prin nimic diminuate. Aceste calități se pierd însă. Astăzi ele par inutile, pentru că discipolii se adresează inițiaților. Ei nu încearcă decît să confirme certitudinile unui public dinainte convins. Strălucirea limbajului, manierismul gîndirii, exotismul situațiilor alese pentru studiu vizează seducerea celor deja convinși. Clipirile complice, formulele esoterice, subînțelesurile veșnic prezente supraîncarcă lucrările psihanaliștilor, lucrări scrise exclusiv pentru psihanaliști și filosofi care le citesc unul peste umărul celuilalt. Va trebui să mă întorc
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Andrew Louth este mai ales un verb și o voce. Pentru cei care îl citesc însă, teologul britanic rămâne autorul unei scriituri senine, eliberată de capriciile polemicilor de tip confesional, critică dar mai ales aluzivă, articulată în stil britanic, cenzurând manierismul și estompând auctorialitatea. O astfel de scriitură (self-effacing) nu-și trădează de la bun început textura metafizică. Discursul se etalează în mișcări învăluite și progresive, recapitulate la fiecare pas. Argumentația nu cedează ambițiilor retorice, dar nici nu decade în silogistica elementară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
observase Încă G. Călinescu În Istoria sa. Dar dacă cititorul de astăzi se arată mai puțin șocat de aceste realități ale operei, integrîndu-le firesc unor experiențe poetice omologate de pe acum unei tradiții a modernității, cu filoane ce se prelungesc dinspre manierism și baroc, destule observații și judecăți emise În contemporaneitatea poetului rămîn totuși valabile. Și nu e neapărat nevoie să credem, Împreună cu Șerban Cioculescu, În efectele terapeutice ale versului alexandrin, cu rigorile sale formale, recomandat odată autorului Brățării nopților, pentru a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
bine decât oricine. — Nu crezi că în ultima vreme ai devenit cam necuviincios ? Vocea râse hârâit, ca atunci când tai cu un cuțit știrb filele unei cărți. — E drept că, uneori, când ne amintim că trebuie să fim patrioți, cădem în manierisme. Vin de fiecare dată când mă chemi... Îți răspund la orice întrebare. Te las să-ți iei peticul de hârtie înapoi. Nu e destul ? — Când să am încredere în tine ? — Nu trebuie să ai încredere în mine... Atunci nu ți-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
larg caleidoscop al mediilor lumii românești de dinainte, din timpul și de după cel de al doilea război mondial. Se înfăptuiește cu mijloace principial clasice, complicate însă, în bună parte modificate de felurite alte tehnici, de la cele ultramoderne până la cele proprii "manierismului" și barocului... Dumitru MICU, Scurtă istorie a literaturii române, vol. II, București, Ed. Iriana, 1995, p. 143-144.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
varietatea frumuseții și criteriul adevărului ca factor al plăcerii estetice. Arta romană, prin extensie, este considerată o formă de exprimare a artei ele-nismului. Renașterea reprezenta o redescoperire a lumii și a omului. Știința nudului a fost o disciplină specific italiană. Manierismul este mișcarea artistică prin care se încheie Renașterea. A urmat barocul, perioadă caracterizată prin grandoare, bogăție, vitalitate. Secolele al XVIII-lea al XIX-lea transformă nudul în motiv erotic. Astăzi, trăim epopeea corpului liber, poate prea liber. Nudul este frumos
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
catatonie, autism). Bleuler, Janet, și apoi Baruk și Hoch au insistat asupra acestor forme de trecere schizonevrotice sau pseudonevrotice. Forma isterică cu prevalența semnelor de conversiune, apare pe fundalul unei caracteriologii isterice și al caracterului de hipertrofie ale teatralismului și manierismului. Fie că este vorba de tulburări neurologice grosiere, ca paralizii, contracturi, anestezii (mult mai rare), accese bruște de mutism, manifestări convulsive teatrale, confabulația mitomanică, fie că este vorba de alte manifestări mai subtile și complexe de genul anorexiei mentale în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nevrotică autonomă, sau un sindrom în cadrul debutului schizofreniei, titlu sub care pote să treacă primul puseu al bolii care va evolua ulterior, cel mai adesea sub formă paranoidă. Aceste tulburări sunt prea aproape de barajul gîndirii, de bizareriile de comportament, de manierismul schizofrenului, pentru a nu li se acorda întîietate în acest caz particular. Simptomele din această categorie par a se regăsi mai frecvent la tinerele fete, adesea după o traumă psihică. 1.3. Tulburările delirante în debutul insidios al schizofreniei dezvoltă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
gândirii: tulburări ale asociației de idei, ale producției gândirii, tulburări grave ale limbajului la toate nivelele cu alterarea cuvântului (neologisme, metafore), în sfârșit tulburări ale sistemului logic. - La nivel comportamental: tulburări ale mimicii, acte caraghioase, bizareria ce se manifestă prin: manierism, teatralism, alte acte absurde. Detașarea și impenetrabilitatea se manifestă prin negativism și numeroase stereotipii. - La nivelul afectivitații tulburările sunt cele mai caracteristice: pierderea contactelor afective trecute, paratimie, antimhormie (patognomonic), negativism. Această formă asociată cu apariția unui delir polimorf cu mecanism
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
să apară acte bizare și impulsiuni paradoxale; - agitația catatonică: caracterizată prin violență clastică însoțiță de violență verbală, verbigerație - habitus catatonic sau "comportamentul catatonic minor - catatonismul (Ey)"- manifestat prin "micile semne catatonice " (refuzul mâinii întinse, refuzul contactului vizual cu examinatorul, grimase, manierisme comportamentale, vestimentare sau grafice s.a.). Traducând, în opinia autorului, elementul disociativ în sfera psihomotorie și prin aceasta fiind caracteristic schizofreniei. 3. Forme subacute de debut. Aceste forme reprezintă manifestari atenuante ale formelor acute. Uneori preced aceste forme acute, alteori le
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de numeroase studii în dublu-orb. Toate neurolepticele sunt, cel puțin pe termen scurt, superioare tratamentului placebo. - Tulburările fundamentale pe care neurolepticele au o acțiune spectaculară sunt tulburările de formă ale gândirii, tocirea afectivă, lentoarea și retragerea afectivă, comportamentul autist și manierismul. Tulburările care sunt considerate mai dificil de influențat sunt halucinațiile, ideile paranoide, refuzul de cooperare și sindroamele de influență. Anxietatea și agitația nu sunt considerate ca simptome schizofrenice. - Una din problemele care se ridică este următoarea: cât timp trebuiește menținut
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
al parodiilor unui Hegemon Thasianul sau Nicohares, Aristotel făcuse legătura cu "imitația unor oameni neciopliți", în ceea ce-l privește pe Homer, considerat de unii autorul primelor parodii, Batrahomiomahia și Margites, precizările sunt încă și mai aplicate. Ele vizează conținutul, proceedele, manierismul scriiturii homerice. Dintre toate, reține atenția iambul, care slujește, iată, cu precădere trimiterilor înțepătoare dintre doi autori. Precizările cu privire la funcția metrilor continuă, de altfel, în Poetica, XXIV: Dacă cineva s-ar gândi să întreprindă o imitație narativă într-un alt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mult sau mai puțin episodic, sub formele de faceție și burlă, la anumiți autori, de o parodie în sine, prin care excelează această perioadă în Italia -și anume eposul eroi-comic, născut sub influența epopeii comice din Antichitate -, și de un manierism parodic 201, inițiatorul acestui stil fiind italianul Folengo. "În Renaștere", parodia literară străbate "o epocă de mare înflorire, ca semn al inteligenței epicurismului declarat, superiorității aristocrate a spiritului care nu cunoaște tabu-uri. Din punct de vedere stilistic, marchează însă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
moment de criză literară, a unui caracter sau a unui curent, ba chiar a unei concepții anumite de viață"211 și duc lucrurile la extrem. Merg atât de departe încât ajung ei înșiși să se repete, să cadă pradă automatismelor, manierismului, dovadă numărul excesiv de versuri care insistă pe secvențe episodice, lipsite de importanță în economia poemelor. Per ansamblu, sunt totuși detectabile diferențe între parodia bufă a lui Boiardo sau Pulci (incluzând o varietate a comicului în care un anumit personaj, bufon
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
început să suscite reacții și în spiritele mai puțin erudite. Nivelul evenimențial are o structură extrem de complicată, "abracadabrantă" chiar: acțiunea se multiplică la nesfârșit, lăsând parodia să lucreze în voie. Pulci parodiază, dar și inovează, ajungând la un fel de manierism slab conștientizat. Ca și în legendă, palatinii părăsesc Parisul, dar nu pentru a răzbuna îndrăzneala lui Gano, ci pentru a "emigra" în Pagania, unde convertesc popoare întregi la creștinism. În descrierea luptei, sunt introduse elemente comice, uneori chiar satirice, cum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tratările parodice ale temelor religioase; să încheiem citând "crezul" personajelor lui Pulci și întrebându-ne dacă nu cumva râsul, pe care autorul atât a mizat, a reușit să-l prindă în capcană chiar pe el. Simțindu-și scrierea amenințată de manierism, autorul-narator iese din ritmul alert al faptelor și se retrage să-și tragă sufletul, atunci când personajele sale îl obosesc, în fața unui pahar și a unei mâncări bune, ca orice italian care se respectă: Dar mai presus de toate cred în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Urmuz trebuie redescoperit în calitatea sa de autor care a respins "oficializarea", înscrierea într-o tradiție, fie ea și modernistă, fapt verificabil în cele mai multe dintre texte. Pretutindeni, deși atât structura compozițională, cât și poetica personajului ori stilul țin de un manierism controlat, efectul e întotdeauna spectaculos. Rezultă colorate îmbinații de fantastic și grotesc, dar și note substanțial tributare realismului balcanic, ducându-ne cu gândul la periferia bucureșteană suculente în istorii de alcov, de putere, de mărire și decădere prin (și pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
faptelor trecute sub tăcere și, uneori, se transformă locurile comune în concepte inițiatice pentru participanții la actul de cunoaștere. În prezent, este o certitudine faptul că parodia și postmodernismul interrelaționează, multe dintre aspectele parodiei transformând-o într-o formă de manierism prețuită de romancierul postmodern. Ținând seama de faptul că, în ultimele trei decenii, numărul studiilor care definesc postmodernismul și discută trăsăturile fundamentale ale acestui epifenomen depășind granițele unui simplu curent literar cunoaște o ascensiune fără precedent, nici noi nu am
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
indirect, dându-i o mână de ajutor, prefăcându-se a-i fi complice"318. Dualitatea discursului, care prezintă și evaluează deopotrivă faptele, face ca parodia să devină în postmodernism "o ironie la puterea a doua", adică tot o formă de manierism, căci apariția ei e firească în momentul, obiectiv necesar, în care un model textual și/ sau o serie de modalități de actualizare a acestuia ajung (sau sunt pe cale să ajungă) la saturație 319. Conexiunile dintre ironie și parodie au fost
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Gargantua și Pantagruel, ed. cit., p. 67. 201 Ajuns la maturitate în Don Quijote al lui Cervantes, roman scris anume pentru a "duce ad absurdum sute de romane, produse ale unor uzine de vise abominabile" după părerea lui Gustav René Hocke (Manierismul în literatură, traducere de Herta Spuhn, cu o prefață de Nicolae Balotă, Editura Univers, București, 1977, pp. 309-310). 202 Viorica S. Constantinescu, "Timpul parodiei", în Cultura poetică, Editura Junimea, Iași, 1999. 203 Marian Popa, "Modul parodic", în Comicologia, Editura Univers
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Paginile freamătă de nerv intelectual. Mărturiile sunt notate cu furie, adesea cu ton incriminator, iar bucuria scrisului nu reușește întotdeauna să tempereze mânia împotriva lacheilor sistemului. Textele sunt pertinente, autoritare, greu de contrazis, iar stilul nu poate fi caracterizat de manierismul definit de F.D.E.Schleiermacher: "fiindcă omul este mereu prins într-o multitudine de reprezentări, orice compoziție se naște din admitere sau respingere. Dar dacă această compoziție, sau orice altceva, nu a rezultat din particularitatea autorului, ci numai din instruire și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din admitere sau respingere. Dar dacă această compoziție, sau orice altceva, nu a rezultat din particularitatea autorului, ci numai din instruire și obișnuință, sau a fost elaborată numai spre a produce un anumit efect, atunci este vorba de manieră, iar manierismul este întotdeauna un stil defectuos"349. Jurnalul presupune efortul de reconstruire a identității și reflectă maniera de a trăi a autorului. Memoriile Monicăi Lovinescu sunt atipice, deoarece nu au doar caracter confesiv, sentimental, autoanalitic, ci conțin și consemnări cu importanță
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mulți. Poetul a avut și are imitatori. Sintagme stănesciene aparent carnavalești, propunând o nouă gramatică a textului, pot fi semnalate la unii dintre contemporani, nu lipsiți de har. Nu o dată, totuși, valurile de enumerări insignifiante cad în gol; redundanța, ticurile, manierismul proliferează. Cu Epica magna, Nichita făcea un pas îndărăt. Intervenise oboseala. Frapează autopastișarea, un anumit funambulism, o vizibilă diluție! În Laus Ptolemaei, trecerea de la concepte la poezie eșuează în prozaic și retorisme. În Necuvintele, câteva solilocvii pe teme existențiale, de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iar Horia nu doar al Transilvaniei. Însă rapsodul, însoțitor al lui Zamolxis și pelerin la Roma, umblând prin hrisoave și contemplând chipuri din frescele mănăstirilor ("zugrăvite cu oameni de acasă") sau oprindu-se lângă Eminescu, Luchian și Enescu, eșuează în manierism și rutină. Figură focalizantă în Imnele Țării Românești (1981) e Constantin Brâncoveanu: "Dimpreună cu pruncuții tăi / Nu-s pe lume umbre mai frumoase". Vreo douăzeci și cinci (din cele trei sute nouăsprezece imne) întemeiază o patetică psalmodie brâncovenească în care drama, memoria și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]