396 matches
-
înclinația spre sentimentalism și lirismul ușor romantic al lui Henția. Astfel de aplecări, au existat pe întreaga perioadă de creație a artistului și ele s-au constituit într-o dominantă de interes către o realitate vie din care lipsesc afectările manieriste sau orice alte rețete. La întoarcerea în România, Sava Henția s-a angajat în anul 1875 ca profesor suplinitor la Azilul „Elena Doamna” și din acest moment s-a îndepărtat de tematicile de influență pariziană și s-a apropiat din ce în ce mai
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
se constituie în imagini documentare care atestă gustul și gradul de cultură și civilizație existent în această zonă în epoca respectivă și oferă măsura standardului de viață cotidiană. Din punct de vedere stilistic, de la vasele de ceramică italiană cu accente manieriste și porțelanul rococo produs în manufacturile de la Meissen sau Viena, de la sticlăria boemiană Biedermeier până la ceasurile franceze Empire, parcurgând neostilurile caracteristice istorismului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la piese Art-Deco din metal, executate în atelierele Berndorf
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
în genul lui Parmigianino, vădesc virtuozitatea tehnică, prețiozitatea și artificialitatea unei perioade de căutări în epoca din pragul barocului italian. Opus acestor tendințe, Agostino Caracci, unul dintre întemeietorii Academiei degli Incaminati, fondată în 1585, în semn de protest împotriva picturii manieriste, abordează desenul după model, riguroasa construcție compozițională orientându-se și spre studiul marilor maeștri ai picturii italiene. „Hercule torcând”, lucrare care îi este atribuită, anunță prin compoziția desfășurată în diagonală, prin efectele de lumină direcționată, prin deschiderea de cadru, elemente
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
mai fost văzute și folosite anterior, fiind atât neobișnuite cât și memorabile. Din acest punct de vedere "Plakatstil"-ul este un fel de "desprindere" de curentul artistic contemporan "Art Nouveau", numit "Jugendstil" în Germania și, respectiv, în Austria. Spre deosebire de complexul, manieristul și sofisticatul "Art Nouveau", stilul german al afișului este direct, absorbant și eficace. "Virarea" produsă de "Plakatstil" în domeniul vizualului a fost extrem de novatoare pentru timpul său, ajutând la crearea unei alte modalități de a vedea, realiza și percepe arta
Plakatstil () [Corola-website/Science/301459_a_302788]
-
un vast portal. Piețele sunt alcătuite din simple brâie de piatră pe zidurile de cărămidă, decorația acestor clădiri devine foarte greoaie și datorită proporțiilor ca și a simbolisticii sale, poate fi considerată ca o prelungire a ultimei faze a arhitecturii manieriste. Urbanismul va împrumuta și el canoanele ordinii și disciplinei regularizatoare care stabilea că o strada sau o piață va fi frumoasă dacă va avea clădirile aliniate, cornișele la același nivel, și alte caracteristici pe care le regăsim încrustate în memoria
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
1940 a solicitat înlocuirea conducerii sindicatului cu un reprezentant legionar. După căderea regimului legionar, sindicatul a fost dizolvat și opera sa a fost marginalizată. După 1948, datorită regimului comunist și a simpatiilor sale legionare, creația sa a cunoscut o perioadă manieristă, caracterizată prin picturi de flori, în special crizanteme. Leon Biju a decedat la 16 februarie 1970, la București, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. Opere ale sale se află în colecția Băncii Naționale Române, în Muzeul Național de Artă
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
ale intrigii din proza lui George Bălăiță. El a inaugurat în proza noastră dezordinea modernă, poetica haosului cu ambiția chintesenței. Cum altfel să faci ordine în haos? Privită îndeaproape, literatura scriitorului băcăuan operează la nivelul viziunii cu dezordinea. Un concept manierist, ce făcea istorie în arta de multă vreme. Dacă tragem linie, intuițiile lui Bălăiță din proza țintesc două lucruri: primul, de extracție franceză, că lumea e simultaneitate și existențialismul răspunde cel mai fidel interogațiilor. Al doilea, că lumea nu e
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
cu praf de pușcă (după 1379); castelul Regal Curia Maior (1407-1410). Exemplele notabile ale arhitecturii renascentiste sunt: casa negustorului Baryczko (1562); clădirea numită “Negrul” (la începutul secolului al XVII-lea) și casa Salwator (1632). Exemplele cele mai interesante cu stil manierist sunt: Castelul Regal (1596-1619); Biserica Iezuită (1609-1626). Printre primele structuri cu stil baroc sunt: Biserica Sfântului Hyacinth (1603-1639) și columna lui Zygmunt (1644). Cele mai impresionante exemple de arhitectură rococo sunt: Palatul Czapski (1712-1721); Palatul celor Patru Vânturi (1730). Arhitectura
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
din această perioadă a fost Correggio (1489-1534), care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Parma, unde a realizat principalele sale opere (de exemplu, frescele din biserica "San Giovanni Evangelista"). Începând aprox.cu anul 1590, prevalează arta manieristă cu diverse tendințe stilistice, în care - în contrast cu seninătatea clasică a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omenești apar șerpuitoare și crispate ("Figura serpentinata"), tablourile sunt încărcate cu multe elemente decorative, anunțând ivirea stilului "baroc". Reprezentanți valoroși ai manierismului sunt
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
pictură din Ferrara. În tripticul ""Grădina plăcerilor"", Hieronymus Bosch (1450-1516) prezintă de o manieră fantastică păcatele omenești, într-o lume imaginară, supranaturală. Alți pictori din această perioadă sunt: Hans Memling (1433-1494), Dirk Bouts (1415-1475), Hugo van der Goes (1440-1482). Printre manieriști se numără Bernard van Orley (1488-1541) și Jan van Scorel (1495-1562). Erasmus din Rotterdam (1466-1536), cel mai important reprezentant al umanismului de anvergură europeană, își redactează majoritatea scrierilor în limba latină. Arta germană era orientată în special spre tradițiile stilului
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
introdus idelaurile și conceptele Renașterii în artele decorative din Malta. Templele malteze, cum ar fi Imnajdra, sunt pline de istorie și au o poveste în spatele lor. Patrimoniul artistic al Maltei a înflorit sub dominația Cavalerilor Ioaniți, care au adus pictori manieriști italieni și flamanzi pentru a decora palatele și bisericile din aceste insule, în special , ale cărui opere apar în și în din Valletta, și Filippo Paladini, care a fost activ în Malta din 1590 până în 1595. Pentru mulți ani, manierismul
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
din această perioadă a fost Correggio (1489-1534), care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Parma, unde a realizat principalele sale opere (de exemplu, frescele din biserica "San Giovanni Evangelista"). Începând, aproximativ, cu anul 1590, prevalează arta manieristă cu diverse tendințe stilistice, în care - în contrast cu seninătatea clasică a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omenești apar șerpuitoare și crispate ("Figura serpentinata"), tablourile sunt încărcate cu multe elemente decorative, anunțând ivirea stilului "baroc". Reprezentanți valoroși ai manierismului sunt
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
cai, înarmați cu 5 sulițe, 2 săbii și multiple pumnale în jurul a doi lei, care urmează a fi străpunși fiecare de mai multe arme simultan. Deși este considerat, de către cei mai mulți, un pictor reprezentativ al școlii spaniole, de către alții un pictor manierist, El Greco, pictor care a excelat în a prezenta în pictura sa scene biblice și, mai ales, mistice, a pictat și sub influența barocului. Mai exact, tehnica sa de a picta are multiple elemente baroc, și, aidoma lui Rubens, artistul spaniol
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Donatello, Filippo Brunelleschi, Andrea del Verrocchio. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, a adus o artă stilizată denumită manierism. În locul compozițiilor echilibrate și al abordării raționale a perspectivei, care caracterizau arta de la începutul secolului al XVI-lea, manieriștii căutau instabilitate, artificiu și îndoială. Chipurile și gestica imperturbabile ale lui Piero della Francesca și liniștitele Fecioare ale lui Rafael sunt înlocuite cu expresiile tulburi ale lui Pontormo și cu intensitatea emoțională a lui El Greco. În secolul al XVII-lea
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
marcat de trei mari curente care evoluează succesiv: renașterea, manierismul și barocul. Manierismul preia de la renaștere complexitatea și măiestria. Statuile sunt realizate însă cu mai multă virtuozitate și obligă privitorul în a le acorda mai multă atenție. Exemple ale sculpturii manieriste sunt creațiile, uneori bizare, ale sculptorilor Giambologna și Benvenuto Cellini. Barocul, apărut inițial în Italia, devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în lupta cu Reforma Protestantă. Sculptura este mai dinamică, de
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
promovat de iezuiți. Cele mai importante caracteristici ale arhitecturii baroce sunt: Arhitectura religioasă a perioadei Baroce a început prin modelul bazilicii cu cupolă și naos în formă de cruce. Printre primele structuri din Roma care s-au desprins de convențiile manieriste, exemplificate prin Il Gesù, se numără și biserica Santa Susanna, proiectată de Carlo Maderno și construită între anii 1597-1603. Ritmul dinamic al coloanelor și pilaștrilor, masa centrală și decorațiunile condensate și proeminente adaugă complexitate structurii. Există un joc cu regulile
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
1522 și 1540, a fost prima galerie din Franța bogat decorată. Prin urmare, la Fontainebleau, Renașterea a fost introdusă în Franța. "Salle des Fetes" (Sală de festivități), în timpul domniei lui Henric al II-lea, a fost decorată de pictorii italieni manieriști Francesco Primaticcio și Niccolo dell'Abbate. "Nimfa de la Fonatinebleau" a lui Benvenuto Cellini, comandată pentru castel, este la Luvru. O altă campanie de construcție în scopul extinderii a fost intreprinsă de regele Henric al II-lea și Caterina de Medici
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
parte din castel adăpostește Școala Americană de Arte, o școală de artă, arhitectură, și muzică pentru studenții din Statele Unite. Școala a fost înființată de generalul Pershing când soldații lui staționau acolo în timpul Primului Război Mondial. Palatul a introdus în Franța stilul italian manierist în decorațiuni interioare și în grădini. Stilul manierist francez la decorațiunile interioare din secolul al XVI-lea este cunoscut sub numele de "stilul Fontainebleau": el combină sculptură, lucrări în metal, lemn și ștuc, iar în grădini sunt introduse straturile de
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
o școală de artă, arhitectură, și muzică pentru studenții din Statele Unite. Școala a fost înființată de generalul Pershing când soldații lui staționau acolo în timpul Primului Război Mondial. Palatul a introdus în Franța stilul italian manierist în decorațiuni interioare și în grădini. Stilul manierist francez la decorațiunile interioare din secolul al XVI-lea este cunoscut sub numele de "stilul Fontainebleau": el combină sculptură, lucrări în metal, lemn și ștuc, iar în grădini sunt introduse straturile de flori ornamentate. Stilul Fontainebleau combină picturi alegorice în
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
introduse straturile de flori ornamentate. Stilul Fontainebleau combină picturi alegorice în modele din ghips turnat, rama fiind tratată ca și cum ar fi din piele sau hârtie, crestate și laminate în suluri și combinate cu arabescuri. Idealurile Fontainebleau de frumusețe feminină sunt manieriste: un cap mic și elegant, pe un gât lung, trunchi și membre exagerat de lungi,sânii mici și ridicați aproape o reîntoarcere la frumusețile din perioada Goticului Târziu.Noile lucrări de la Fontainebleau au fost imortalizate în gravuri rafinate și delicate
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
sine, dar și artificial, apare în Italia în jurul lui 1520. Accentul nu cade pe armonia liniei, a culorii sau a compoziției, ci pe complexitate și distorsionare. Chiar și picturile religioase devin ciudate privitorului, deoarece nu mai respectă vechile canoane. Printre manieriști putem considera: Pontormo (Jacopo Carucci, 1494 - 1557), Rosso Fiorentino (1494 - 1540), Parmigianino (Girolamo Francesco Maria Mazzola, 1503 - 1540), Tintoretto (Jacopo Comin, 1518 - 1594) si Agnolo Bronzino (1503 - 1572). Dar cel mai cunoscut manierist este El Greco (1541 - 1614). Acesta a studiat
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
deoarece nu mai respectă vechile canoane. Printre manieriști putem considera: Pontormo (Jacopo Carucci, 1494 - 1557), Rosso Fiorentino (1494 - 1540), Parmigianino (Girolamo Francesco Maria Mazzola, 1503 - 1540), Tintoretto (Jacopo Comin, 1518 - 1594) si Agnolo Bronzino (1503 - 1572). Dar cel mai cunoscut manierist este El Greco (1541 - 1614). Acesta a studiat în Italia, dar s-a stabilit în Franța. Modalitatea sa emoțională de abordare se aplică și asupra peisajelor, care uneori ating valențe apocaliptice. Un exemplu îl constituie "Vedere din Toledo" (1600? - 1610, "Metropolitan
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Jacopo Carrucci, cunoscut și ca sau, mai simplu, Pontormo (24 mai 1494 la Pontorme, Empoli - d. 2 ianuarie 1557 la Florența) a fost un pictor italian manierist și portretist, reprezentant al Școlii florentine. S-a născut la Pontormo, suburbie a orașului Empoli. Rămâne orfan de mic: la cinci ani îi moare tatăl, Jacopo di Martino Carrucci, iar la zece ani îi trece în neființă și mama, Alessandra
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
papa începe, în Florența, construcția capelei papale în incinta bisericii "Santa Maria Novella". Participând la decorarea acesteia, Pontormo surprinde prin forță talentului sau. Astfel, frescă "Sfântă Veronica" (1515) surprinde prin vioiciunea culorilor și lipsa echilibrului simetric, elemente care prevestesc stilul manierist de mai tarziu al artistului. Din nefericire, moartea papei, în 1521, conduce la sistarea lucrărilor. În perioada 1516 - 1518, Pontormo, împreună cu alți artiști remarcabili ai Florenței, decorează cameră nupțiala a fiului bancherului Salvi Borgherini. În cadrul acestei serii de lucrări, tabloul
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
bancherului Salvi Borgherini. În cadrul acestei serii de lucrări, tabloul "Iosif în Egipt" ("Giuseppe în Egitto") se remarcă prin nuanțele intense de roșu, aceeași lipsa a echilibrului care aproape degenerează în haos. Prima lucrare a lui Pontormo în stil cu adevarat manierist este "Altarul Pucci" ("Pala Pucci"), pictat în 1518. Este vorba de o lucrare comandata de omul politic Francesco Pucci. Artistul încalcă regulile stabilite până atunci. Astfel, tabloul "Fecioara, pruncul și sfinții" ("Madonna con bambino e sânți") este total asimetric și
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]