400 matches
-
etica politică. Mulțumesc prietenilor mei, Maria Bucur, Jeffrey Isaac, Lazăr Vlăsceanu, Aurelian Crăiuțu, Vladimir Tismăneanu pentru discuțiile noastre relevante și consistente pe aceste teme. Mulțumesc pentru toate cauzele comune orientate spre o politică mai morală, mai contemporan-democratică și mai puțin maniheistă, prietenilor și colaboratorilor mei din societatea civilă și din politică: Samaranda Enache (Pro-Europa), Gabriel Andreescu (APADOR-CH), Renate Weber (Fundația pentru o Societate Deschisă), Cristian Pârvulescu (Pro Democrația), Csaba Astalosz (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării), Florin Buhuceanu (ACCEPT), colegilor de la asociațiile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de la experiența trăită în timpul celui de-al doilea război mondial. Ca romancier, T. evocă mai ales realitatea frontului, viața militară, confruntările cu „dușmanii patriei”, care transformă orice orfan în erou (Băiatul și luna, 1965). Personajele sunt liniare, lipsite de viață, maniheist pozitive sau negative, iar comportamentul lor trebuie să justifice această demarcație rigidă. Romanul Împlinire (1966), structurat în trei volume: Fata din inima țării, La capătul nopții, Sub Arcul de Triumf, inspirat din viața Ecaterinei Teodoroiu, are caracter biografic, e lipsit
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
croitor al periferiei, Bălan acționează ca agitator comunist, până la urmă arestat. Și schița Microbuzul de seară prezintă idila dintre șoferul Rică și văduva Sofia, în sufletul cărora urmele războiului sunt încă adânci. Dar majoritatea povestirilor și schițelor sunt convenționale, articulate maniheist, cu binecunoscuta schemă despre două lumi opuse, cea „veche”, a naziștilor sau a chiaburilor, și cea „nouă”, a sovieticilor „omenoși” și a „răzvrătiților” care se rup de trecut și se descoperă „tovarăși”. Flăcări pe chei (1964) include același gen de
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
remarcat atât calitățile, cât și defectele scrisului lui T.: miza pe acțiune, atractiv construită, perspectiva nu o dată convențională, artificiozitatea metamorfozării realului în ficțiune ș.a. Autorul reușește totuși de multe ori să depășească rețeta romanelor de capă și spadă sau schematismul maniheist, unde „bunii” sunt întotdeauna țăranii, căpitanii, bolșevicii, iar „răii” sunt boierii, moșierii, legionarii, naziștii. El poate fi și un lucid jurnalist de război ori un obiectiv „cronicar eroic”, cu obsesia detaliului, ca în „cronica” dedicată Războiului pentru Independență, în care
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
ancheta psihologică de tipul literaturii polițiste de bună ținută și reconstituirea trecutului personajelor printr-o ingenioasă utilizare scenică a analepsei, preluată din lumea filmului. Astfel, conturarea personajelor depășește, cel puțin la nivelul spectacolului, clișeele epocii, introducând o nuanțare a viziunii maniheiste a momentului. Ritmul alert, marcat prin suspans, buna folosire a experienței directe pe care i-o oferea autorului stagiul său pe șantier și în uzină, inventivitatea în organizarea caracterelor și a elementelor unei intrigi nu atât complexe, cât uneori complicate
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
epic realist-documentar, cu evenimente și personaje recognoscibile din Brașovul industrial al anilor ’60-’70. În același timp, se vădește preferința prozatorului pentru un fel de roman-biografie (a unei uzine sau a unui șantier și a oamenilor de aici, personaje construite maniheist, după canonul ideologic al epocii), elemente ale trilogiei de început fiind de regăsit în alte romane, publicate în anii ’80: Ursa mică (1985), Tare ca piatra (1987), Ursa mare (1988), Presimțirile (1989). Tendința de a imagina biografii exemplare este marcată
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
mărunt, doar pentru a-și atrage prada în capcană. El este, deocamdată, străin de valori și noțiuni de etică pe care le va descoperi și prețui ceva mai încolo. Situându-se de partea răului, Șoimul nu poate avea, în viziunea maniheistă specifică Istoriei ieroglifice, nici o calitate, ci scoate la iveală doar viciile pe care unii gânditori vechi i le-au pus pe seamă, dar pe care favorurile nobililor i le-au șters: lăcomia, de care îl "acuza" Rabanus Maurus 11, mândria
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
respingînd ereziile). Sfinții j Părinți ajung în acest fel la o unanimitate de interpretare asupra unui loc1 j sau fapt biblic. 13. Variante ale hermeneuticii filologico-retorice și contrafigura ei, hermetismul Variante ale hermeneuticii biblice, religioase, sunt hermeneuticilej de tip cabalist, maniheist și islamist. Hermeneuticile cabalistă și islamică j reprezită o alternativă religioasă, iar hermeneutica maniheană reprezintă o variantă eretică la hermeneutica creștină biblică. Cabala e forma iudaică cifrată de interpretare a Vechiului Testament, respectiv a Torei, o hermeneutică a literei ce
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
consacrate luptei dintre bine și rău pe scară mondială, rolul vechilor agenți imperialiști și spioni, cu care fusesem îndopați cîndva, fiind preluat de NKVD, KGB și ejusdem farinae. Acestea sînt clișeele universale, cel mai ușor de copiat într-o lume maniheistă care are întotdeauna nevoie de idoli, de băieții săi buni (the good guys) și de diavoli (the villains).
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
mod lin, fără să facă nici un fel de valuri, de la folia erotică la cea mediatică, de la discursul comunizant la acela naționalist sau etnocentrist, de la un profesionalism mediocru la tentațiile reflectoarelor, ale scenei politice sau pseudoartistice. Exaltările extremiste, anatemele, etichetările, acuzațiile maniheiste proferate adesea fără beneficiul dubiului sau cercetarea prealabilă la sursele de informații, sînt deasemeni trambuline sigure pentru realizarea ambițiilor îndelung legănate la piept. E nevoie oare pentru mult rîvnita ieșire din anonimat, din nebuloasa și nepretențioasa obscuritate, de cultură, inteligență
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
chiar a scris imnuri religioase. A favorizat Biserica Romană și au reînnoit relațiile cu ea, ca apărător al sinodului de la Calcedon, ale cărui decizii erau respinse de provinciile orientale. A intrat în conflict cu evreii, păgânii și ereticii, printre care maniheiști, nestorieni, monofiziți și arieni. Pentru a eradica păgânismul, în 529, Iustinian a închis definitiv Școala Filosofică de la Atena, care era în declin de la deschiderea Universității de la Constantinopol sub Teodosiu al II-lea. Atena își pierduse statutul și importantă de oraș
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sex masculin al casei regale l-a succedat. Astfel el a fost succedat de fiul său Huneric (477-484), care la început i-a tolerat pe catolici, dar datorită fricii sale de Constantinopol, după 482 a început să-i persecute pe maniheiști și catolici. Gunthamund (484-496), vărul și succesorul său, a căutat pacea internă cu catolicii și a încetat persecuțiile. Pe plan extern, puterea vandalilor a scăzut de la moartea lui Genseric, iar Gunthamund a pierdut o mare parte din Sicilia în favoarea ostrogoților
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
fizică a „Paracletului”. ul susține dualismul radical ontologic între cele două principii eterne, Binele și Răul, care se opun, în cursul istoriei, într-o confruntare fără sfârșit. Organizată ca o nouă religie, „religia luminii”, având cărți, cult și ierarhie, mișcarea maniheistă a fost obiectul unor represalii și persecuții. În sec.IV-V d.Hr. se răspândește în China și în Europa Occidentală. Deși, în cea mai mare parte, practicile maniheiste originale au dispărut astăzi, există totuși și în prezent o formă
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
o nouă religie, „religia luminii”, având cărți, cult și ierarhie, mișcarea maniheistă a fost obiectul unor represalii și persecuții. În sec.IV-V d.Hr. se răspândește în China și în Europa Occidentală. Deși, în cea mai mare parte, practicile maniheiste originale au dispărut astăzi, există totuși și în prezent o formă renăscută a acestuia, cunoscută sub denumirea de „Neo-maniheism”. În orice caz, majoritatea mențiunilor scrise de către fondatorul acestui curent religios s-au pierdut cu trecerea secolelor. Câțiva învățați au argumentat
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
scrise de către fondatorul acestui curent religios s-au pierdut cu trecerea secolelor. Câțiva învățați au argumentat că anumite influențe subtile ale maniheismului s-au infiltrat în doctrinele creștinismului catolic, prin intermediul lui Augustin de Hipona, care, înainte de a fi creștin, fusese maniheist. Maniheismul a luat naștere în secolul III d.Hr., iar în următorul mileniu a cunoscut o vastă arie de răspândire, fiind îmbrățișat de populațiile din nordul Africii, până în China. Textele originale au fost redactate limba aramaică. Pe măsură ce curentul se răspândea
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
Babilon în secolul III d.Hr. era aramaica, care includea trei dialecte distincte: aramaica (limba Talmudului), aramaica mandeană și aramaica siriacă, aceasta din urmă fiind și limba vorbită de Mani și cea în care au fost redactate primele șase scrieri maniheiste, care, din păcate nu s-au păstrat. Teoreticienii creștinismului timpuriu (secolele al III-lea și al IV-lea), precum Hippolytus sau Epiphanius, relatează despre o călătorie a lui Scythianus, în jurul anului 50 în India, de unde a adus o doctrină a
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
extraordinară rapiditate, maniheismul s-a răspândit în întregul Imperiu Roman. A supraviețuit aici până în secolul al V-lea d.Hr când a început să fie supus persecuțiilor statului roman și Bisericii creștine, dispărând aproape în totalitate din Occident. Totuși, ideile maniheiste au supraviețuit în Europa pe parcursul Evului Mediu prin afirmarea unor secte creștine dualiste de influență maniheistă cum ar fi paulicianismul și bogomilismul. De asemenea, maniheismul s-a răspândit și în Orientul Extrem, după dispariția sa din Persia cauzată de persecuțiile
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
V-lea d.Hr când a început să fie supus persecuțiilor statului roman și Bisericii creștine, dispărând aproape în totalitate din Occident. Totuși, ideile maniheiste au supraviețuit în Europa pe parcursul Evului Mediu prin afirmarea unor secte creștine dualiste de influență maniheistă cum ar fi paulicianismul și bogomilismul. De asemenea, maniheismul s-a răspândit și în Orientul Extrem, după dispariția sa din Persia cauzată de persecuțiile califilor abbasizi și a răspândirii islamului. Aici, maniheismul a avut un mare succes mai ales după ce
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
invaziei lui Ginghis Han. Ultimele comunități distincte vor mai rezista, mai ales pe teritoriul chinez, prezența lor fiind semnalată, în diferite formule taoiste și budiste, până în secolul al XIV-lea când se crede că a dispărut. Cel mai important principiu maniheist este cel al dualității. Mani propovăduia că încă de la începuturile creației, au coexistat două naturi opuse - întunericul și lumina. Pacea și liniștea erau apanajul luminii, pe când în întuneric existau constante frământări. Universul este rezultatul temporar al unui atac al întunericului
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
principiile tuturor religiilor cunoscute în epocă. Un element cheie îl reprezintă non-omnipotența puterii lui Dumnezeu, negarea perfecțiunii infinite a divinității, acesta având o natură duală, compusă din două părți egale dar opuse (Bine-Rău). În aceeași ordine de idei, în viziunea maniheistă, omul este privit ca un nesfârșit câmp de luptă al acestor două principii. Astfel, partea binelui este reprezentată de suflet, format din lumină, și partea negativă este trupul, compus din pământ negru. Sufletul definește persoana, neputând fi corupt. Conform unor
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
ei lumina. După ce săvârșesc acest macabru proces, cei doi demoni se împerechează, zămislind-i astfel pe Adam și Eva, primii oameni. Astfel o mare cantitate de lumină ajunge în trupul oamenilor, ei devenind acum obiectul principal al răscumpărării. Conform religiei maniheiste, principalul obiectiv al omului este de a se mântui pentru a putea readuce particulele luminoase din corpul lui la origini, în Paradisul Luminilor. Erezia bogomilistă susținea că lumea materială a fost creată de Satanail (Satan sau Diavolul), “Dumnezeu cel aspru
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
neputându-se clădi ceva semnificativ și durabil. De exemplu, în mitologia nordică, Universul a fost făcut din trupul uriașului Ymir, iar în mitologia mesopotamică, Marduk a sacrificat-o pe zeița-dragon Tiamat, formând cu trupul enorm cerul și pământul. În religia maniheistă lumea oamenilor a fost făurită din măruntaiele demonilor arhonți. În plan simbolic, biruința zeilor olimpieni asupra titanilor, în mitologia greacă și a zeilor Tuatha de Danann asupra fomorilor în credința celtică, reprezintă victoria ordinii asupra anarhiei și a creației asupra
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
în timpul Song, decât în timpul dinastiei anterioare, Tang (618-907). Cu mulți etnici străini care călătoreau prin China, pentru desfășurarea activităților comerciale sau ca rezidenți permanenți, au venit multe religii străine; minoritățile religioase din China includeau: musulmani din Orientul Mijlociu, evrei Kaifeng, și maniheiști persani. Populația era antrenată într-o viață socială și domestică vibrantă, aceasta se bucura de festivaluri publice, precum Festivalul Lanternelor sau Festivalul Qingming. Erau centre de divertisment în orașe, ce ofereau o gamă constantă de distracții. Au existat păpușari, acrobați
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
ev mediu zbuciumat, imediat după descălicatul Țării Românești, într-un sanctuar dominat de «Timp», personaj metafizic, o Coroană îl așteaptă pe cavalerul care o merită, alături de o spadă destinată exclusiv apărării țării. Doi gemeni, părinți a doi fii gemeni caracterizați maniheist, își dispută favorurile Coroanei care arde palmele celui ce n-o merită. Deși «Numai cel ce-o merită o poate lua!», acesta n-o vrea, conștient de caracterul coruptibil al Puterii. Șmecherii, cei care știu să scoată coroanele din foc
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
fiindcă nu e nici istorie, nici basm, s-ar putea însăila un manifest electoral. Caracterul retoric al parabolei datorate lui Francisc Munteanu impune grandilocvență interpreților, trei dintre aceștia având dublu rol, fapt ce nu ridică probleme, ținând cont de distribuirea maniheistă a personajelor în bune-rele.”" Arhitectul Ștefan Antonescu a fost distins în anul 1990 cu Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru decorurile filmului "Coroana de foc".
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]