496 matches
-
de gravitația Planetei Roșii. Satelitul Phobos, datorită perioadei sale de revoluție siderala mult mai mică decât perioadă de rotație siderala a planetei, are mișcare aparentă de la vest spre est și răsare și apune de căte 2 ori într-o zi marțiană. Marte a pierdut magnetosfera acum 4 miliarde de ani, vântul solar interacționând direct cu ionosfera marțiană, ținând atmosferă mai rarefiata decât ar fi în mod normal din cauza eliminării atomilor din atmosferă superioară. Atmosfera marțiană este relativ rarefiata; presiunea atmosferică la
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
perioadă de rotație siderala a planetei, are mișcare aparentă de la vest spre est și răsare și apune de căte 2 ori într-o zi marțiană. Marte a pierdut magnetosfera acum 4 miliarde de ani, vântul solar interacționând direct cu ionosfera marțiană, ținând atmosferă mai rarefiata decât ar fi în mod normal din cauza eliminării atomilor din atmosferă superioară. Atmosfera marțiană este relativ rarefiata; presiunea atmosferică la suprafață are o valoare de doar 0.7-0.9 kPa, în comparație cu cea a Pământului, de 101
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
căte 2 ori într-o zi marțiană. Marte a pierdut magnetosfera acum 4 miliarde de ani, vântul solar interacționând direct cu ionosfera marțiană, ținând atmosferă mai rarefiata decât ar fi în mod normal din cauza eliminării atomilor din atmosferă superioară. Atmosfera marțiană este relativ rarefiata; presiunea atmosferică la suprafață are o valoare de doar 0.7-0.9 kPa, în comparație cu cea a Pământului, de 101.3 kPa. Atmosferă ajunge până la 11 km, pe când, cea a Terrei la „doar” 100 km. Compoziția atmosferei: 95
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
Pământului, de 101.3 kPa. Atmosferă ajunge până la 11 km, pe când, cea a Terrei la „doar” 100 km. Compoziția atmosferei: 95% dioxid de carbon, 3% azot, 1,6% argon, conținând urme de oxigen și apă. Atmosferă este prăfoasa, oferind cerului marțian o culoare maroniu-roșcată. Existența metanului indică faptul că pe planetă a existat, sau există, o sursă de gaz. Activitatea vulcanică, impacturile cu posibile corpuri cerești și existența vieții sub forma unor microorganisme, ca metanogenele, reprezintă posibile surse. În lunile de
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
încât 25-30% din întreaga atmosferă se condensează în bucăți groase de gheață din CO. Marte are anotimpuri ce se aseamănă celor de pe Pământ. Totuși, ele sunt de două ori mai lungi, iar distanță mai mare față de Soare face că anul marțian să fie de aproape două ori mai mare ca al planetei noastre. Temperaturile variază între -140 °C (−220 °F) și 20 °C (68 °F). De asemenea, Marte are cele mai puternice furtuni de nisip din Sistemul Solar. Acestea pot varia
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
furtuni ce acoperă întreaga planetă. Ele tind să apară când Marte este în poziția cea mai apropiată de Soare, și crește temperatura la sol. La suprafață, Marte este alcătuită în mare parte din bazalt, cercetătorii bazându-se pe compoziția meteoriților marțieni ajunși pe Pământ și pe observații din spațiu. Mare parte din planetă este acoperită de un praf mai fin că pudra de talc. Examinarea suprafeței lui Marte a dezvăluit că părți din crusta planetei au fost magnetizate, una dintre teorii
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
fi pe 27 iulie 2018. Pe 27 august 2003, a atins cea mai mică distanță față de planeta noastră din ultimii 60.000 de ani: . Analize detaliate ale sistemului solar prevăd o apropiere și mai mare în 2287. Sol sau zi marțiană, este durată echivalentă a unei rotații în jurul axei proprii a planetei Marte. Valoarea ei este în jur de 24 de ore 39 de minute și 35 de secunde. Există dovezi că planeta a fost cândva mult mai accesibilă vieții decât
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
a fost cândva mult mai accesibilă vieții decât este astăzi, dar dacă au existat vreodată organisme vii pe Marte rămâne încă o intrebare deschisă. Misiunea Viking de la mijlocul anilor ’70 ce a avut ca scop detectarea de microorganisme în solul marțian, a adus unele rezultate pozitive, mai tarziu combătute de mulți cercetători. În laboratorul Lyndon B. Johnson Space Center din Houston, Texas s-au găsit componente organice în asteroidul "ALH84001", care se crede că ar proveni de pe Marte. Zeci de sateliți
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
și Marte, sau de un blestem al planetei, ori chiar despre un "“Mare Vârcolac Galactic”" ce se hrănește cu acestea. Prima misiune de succes a fost Mariner 4, lansată în 1964 de către NAȘĂ. Primele obiecte ce au ajuns pe pamant marțian au fost două probe trimise de sovietici, în 1971, dar ambele au pierdut contactul după câteva secunde. A urmat în 1975 programul Viking, iar două vehicule au ajuns pe sol în 1976 ce au rămas operaționale pentru mai mulți ani
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
Pathfinder, un vehicul robotizat de explorare aterizând în Ares Vallis. În 2003, ESA (Agenția Spațială Europeană) lansează Marș Express ce constă din satelitul Marș Express Orbiter și landerul Beagle 2. La începutul anului 2004 se anunță descoperirea metanului în atmosfera marțiană. ESA anunță în iunie 2006 existența aurorei boreale pe Marte. Tot în 2003, NAȘĂ trimite pe Marte roverele Spirit și Opportunity. Acestea au adus dovezi concludențe că pe Marte a existat cândva apă. În 2008 s-a desfășurat misiunea Phoenix
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
numărului de sonde aflate în apropierea lui Marte. Navă a costat 720 de milioane de dolari și a fost construită de Lockheed Martin sub supraveghera Jet Propulsion Laboratory. Ea a fost lansată la 12 august 2005 și a atins orbită marțiană la 10 martie 2006. În noiembrie 2006, la cinci luni după intrarea în atmosferă, a intrat în orbită sa finală și a și-a început activitatea științifică. "MRO" conține o serie de instrumente științifice cum ar fi camere foto, spectrometre
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
MRO" transmite mai multe date spre Pământ decât toate celelalte misiuni interplanetare la un loc și urmează să servească drept satelit de transmisie pentru viitoarele misiuni. A fost una dintre cele două misiuni luate în calcul pentru fereastră de lansare marțiană din 2003; în timpul procesului de propunere, însă, orbiterul a pierdut împotriva a ceea ce avea să fie cunoscut sub numele de Marș Exploration Rovers. Misiunea orbiterului a fost reprogramata pentru lansare în 2005, iar NAȘĂ a anunțat numele său final, "", la
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
ziua de 1 mai 2005 pentru a fi pregătită de lansare. Operațiunile științifice ale "MRO" aveau să dureze doi ani pământeni, între noiembrie 2006 și noiembrie 2008. Unul dintre principalele scopuri ale misiunii a fost cel de a cartografia suprafață marțiană cu camerele sale de înaltă rezoluție pentru a alege locurile de amartizare ale viitoarelor misiuni de suprafață. "MRO" a jucat un rol important în alegerea locului de amartizare al misiunii "Phoenix Marș Lander", care a explorat zonele arctice marțiene din
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
suprafață marțiană cu camerele sale de înaltă rezoluție pentru a alege locurile de amartizare ale viitoarelor misiuni de suprafață. "MRO" a jucat un rol important în alegerea locului de amartizare al misiunii "Phoenix Marș Lander", care a explorat zonele arctice marțiene din "Green Valley". Locul ales inițial a fost fotografiat cu camera HiRISE și s-a descoperit că este bolovănos. După analiza cu HiRISE și cu THEMIS al sondei Marș Odyssey s-a ales un nou loc. Locul amartizării "Marș Science
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
scurtă. Mai întâi, pe parcursul primelor cinci ocoluri ale planetei (care au durat o saptămână pe Pamant), "MRO" și-a folosit motoarele pentru a coborî periapsa orbitei la o altitudine mai joasă. Această altitudine depinde de densitatea atmosferei deoarece densitatea atmosferei marțiene se modifică sezonier. În al doilea pas, în timp ce efectua corecții minore ale altitudinii periapsei cu ajutorul motoarelor, "MRO" a a menținut altitudinea de frânare timp de 445 de orbite planetare (aproximativ 5 săptămâni de pe Pământ) pentru a reduce apoapsa orbitei la
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
a efectuat în așa fel încât să nu se încălzească navă spațială prea mult, dar să și între în atmosferă suficient pentru a încetini. După terminarea acestui proces, "MRO" și-a folosit motoarele pentru a-și mișcă periapsa în afara atmosferei marțiene, la 30 august 2006. În septembrie 2006, "MRO" și-a mai pornit motoarele de două ori pentru a face un acord fin al orbitei sale finale, aproape circulare, aflate la o altitudine de deasupra suprafeței marțiene. Antenele dipolare SHARAD au
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
mișcă periapsa în afara atmosferei marțiene, la 30 august 2006. În septembrie 2006, "MRO" și-a mai pornit motoarele de două ori pentru a face un acord fin al orbitei sale finale, aproape circulare, aflate la o altitudine de deasupra suprafeței marțiene. Antenele dipolare SHARAD au fost desfăcute la 16 septembrie. Toate instrumentele științifice au fost testate și majoritatea erau oprite înainte de conjuncția solară ce a avut loc între 7 octombrie și 6 noiembrie 2006. După sfârșitul conjuncției, a început „prima fază
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
observată la câțiva senzori CCD ai camerei High Resolution Imaging Science Experiment (HiRISE). Operarea acestei camere cu un timp de încălzire mai mare a ameliorat această problemă. HiRISE a continuat să transmită imagini ce au permis descoperiri legate de geologia marțiană. Cea mai de seamă dintre acestea este anunțul observării unor caracteristici ale terenului care indică prezenta și acțiunea dioxidului de carbon lichid sau a apei la suprafața planetei Marte în trecutul geologic recent. HiRISE a reușit să fotografieze landerul "Phoenix
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
vremii, si cartografiază prezenta vaporilor de apă și a ozonului în atmosferă. Instrumentul „Compact Reconnaissance Imaging Spectrometer for Marș” (CRISM) este un spectrometru pentru lumină vizibilă și în infraroșul apropiat (VNIR) utilizat pentru a produce hărți mineralogice detaliate ale suprafeței marțiene. El funcționează de la 370 la 3920 nm, măsoară spectrul în 544 canale (fiecare cu o lățime de bandă de 6.55 nm), și are o rezoluție de la o altitudine de . CRISM este utilizat pentru a identifica mineralele și substanțele chimice
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
văzut din punctul de vedere al "MRO") descompunându-l în felii verticale și efectuând măsurători pe fiecare felie în incremente de 5 km. Aceste măsurători sunt apoi asamblate în hărți meteorologice zilnice globale pentru a arăta variabilele principale ale vremii marțiene: temperatura, presiunea, umiditatea și densitatea prafului. Experimentul Shallow Subsurface Radar (SHARAD) este proiectat pentru a extrage date din structura internă a calotelor polare marțiene. El adună și informații globale cu privire la straturile de gheață, piatra și posibil apă lichidă de sub suprafața
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
măsurători sunt apoi asamblate în hărți meteorologice zilnice globale pentru a arăta variabilele principale ale vremii marțiene: temperatura, presiunea, umiditatea și densitatea prafului. Experimentul Shallow Subsurface Radar (SHARAD) este proiectat pentru a extrage date din structura internă a calotelor polare marțiene. El adună și informații globale cu privire la straturile de gheață, piatra și posibil apă lichidă de sub suprafața și care ar putea accesibile. SHARAD utilizează unde radio de înaltă frecvență, între 15 și 25 MHz, gama ce îi permite să observe straturi
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
pentru vehiculele care se apropie pot fi utilizate pentru țintirea coborîrii finale sau pentru recrearea traiectoriei de coborîre și amartizare. Informațiile Doppler despre vehiculele amartizate vor permite oamenilor de știință să determine cu exactitate poziția landerelor și roverelor pe suprafața marțiană. Cele două nave MER aflate acum pe Marte utilizează un releu radio UHF de generație anterioară, care furnizează funcționalități similare prin orbiterul Marș Odyssey. Radioul Electra a utilizat navă MER pentru a-și demonstra funcționalitatea, dar nu a furnizat servicii
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
servicii de retransmisie decât după sosirea în 2008 a lui landerului Phoenix. Întrucât radioul Electra este definit prin software până la nivel de modem, se pot adăuga noi funcții de modulare, codificare și protocol în timp ce navă MRO se află pe orbită marțiană. Optical Navigation Cameră fotografiază sateliții planetei Marte, Phobos și Deimos, pe fundalul cerului înstelat pentru a determina orbită "MRO". Deși fotografiile sateliților nu reprezintă o componentă critică a misiunii, ele au fost incluse că test tehnologic pentru viitoarele misiuni orbitale
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
cloruri. Imaginea de mai jos prezintă zăcăminte din patrulaterul Phaethontis. Datele sugerează că aceste zăcăminte s-au format prin evaporarea apelor bogate în minerale. Cercetările arată că lacurile ar fi putut să fi fost împrăștiate pe arii extinse pe suprafața marțiană. De regulă, clorurile sunt ultimele minerale care ies dintr-o soluție. Carbonații, sulfații, si silicatele precipita înaintea lor. Roverele de pe Marte au găsit la suprafață sulfați și silicate. Locurile cu minereuri de cloruri ar fi putut să fi susținut diverse
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
fie toxică, aceasta având un nivel foarte ridicat de sare, sarea găsindu-se în foarte multe locuri pe acesta planetă. Totuși, și pe Terra se găsesc ape foarte sărate, deci putem folosi vietățile din apele noastre, pentru a popula apele marțiene. Aceste vietăți vor produce oxigen și alte elemente esențiale, unele bacterii probabil pot să o și purifice de sare. La fel ca atmosfera, și magnetosfera este foarte redusă, acoperind aproximativ numai 40% din planetă. În trecutul îndepărtat din istoria planetei
Terraformare () [Corola-website/Science/317220_a_318549]