668 matches
-
era extraordinar. Era atât de frumos încât vecinii trăgeau cu ochii la el cu mare respect și nu s-ar fi mirat dacă l-ar fi auzit chiar glăsuind. Devenise o emblemă a cartierului și lumea trecea prin fața casei cu marchiză doar pentru a-i simți, seara, aroma specială, cu miros de farmacie. Eucaliptul avea o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara cu eucaliptul fusese logodită cu un ofițer de marină, de felul lui din Brăila. Acesta, om frumos, brăzdat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
retrage. În ceea ce mă privește, eu m-am plictisit mai puțin, făcându-mi de lucru cu cei doi mici prințișori pe care, folosind tot felul de cârpe găsite prin casă, îi deghizam, spre hazul întregii adunări, în gingașe domnițe și marchize... Am plecat cu Mihai în zori, pe o vreme plăcută cu fulgi rari de zăpadă, l-am condus până în Puțul de Piatră, unde se mutase alături de restul familiei, iar apoi, tot pe jos, am mers până acasă la mine. BILANȚ
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aere distante, dar de o subtilă și nespus de ațâță toare cochetărie pentru noi, proștii de bărbați. Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse, ar fi cân tat-o marele poet al Florilor Răului. Cum și acea lilială apariție nocturnă, marchiză de porțelan, autentic „Înger căzut“ lamartinian, pe numele ei de guerre Puștanca, fiindcă era prea tânără, sau Caramangioaica, fiindcă Își buzunărea clienții, descoperită de ceata noastră veselă și lunatecă la Oituz, În gura pieței, unde-și trafica trupul ei princiar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ore pe săptămână; nu mă plâng, fiindcă, în ciuda vârstei mele, îmi place mult munca mea, și în special aceasta, însă mă tem să nu mă risipesc fără să apuc să adâncesc ceea ce fac. Dar mă simt deja mai bine, „Doamnă Marchiză“. Ți-aduci aminte cum ne amuzam cu refrenul ăsta? Scumpa mea fetiță, sunt fericită că am avut în seara asta câteva momente ca să-ți povestesc cum mi-a fost ziua. 2 martie [1948], marți Mouetta mea, abia m-am întors
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trup și suflet la succesul acestor scumpe idei care au devenit într-atâta ale mele, încât trebuie să lupt pentru izbânda lor, cu riscul de a crăpa de oboseală. Să știi că nu mă plâng: îmi place munca mea, Doamnă Marchiză, dar sunt îngrijorată fiindcă mi se pare că sunt nedemnă, că poate altcineva ar avea mai multă pricepere decât mine și ar face mai mult bine dragei mele țări. Totuși: „Înainte!“, și cu atât mai rău pentru cine cade. Draga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
putut să se adreseze atât ei, cât și mie. Dar n-am fost în stare s-o conving. [...] c. p. 8 iunie [1950], joi [...] Într-o stație de tramvai am întâlnit-o pe Tante Alice V[oinescu], pudrată ca o marchiză, arătând foarte bine; m-a rugat să-ți amintesc de ea. [...] c. p. Miercuri, 21 iunie [1950] Cu toate că nu muncisem foarte mult, aseară eram așa de obosită, că n-am mai putut termina de scris cartea asta poștală. Așa că o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și însuflețită. La una din vaci, pe tabla ce o înfățișează, steagul producției, cuvenit brigăzii în fruntea căreia stă cu producția. Pe una din vacile tarcate cu alb, mai mici la trup însă mai lăptoase decât blondele Siementhal, o chiamă Marchiza. Deosebit grajdul vițeilor. Ca și la vaci, intrăm îmbrăcați în halaturi albe și ne ștergem picioarele de un desinfectant cu care e impregnată rumegătura de fierăstrău de la intrare. În îndeplinirea planului de producție, vacile stau mai bine decât serele. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
opera lui Mihail Sadoveanu (Album, ilustrat cu fotografii de Dan Grigorescu 1958); Ei l-au cunoscut pe Sadoveanu (1973); Corespondența debutului (1898-1904) în colaborare, (1977); Sadoveanu despre Sadoveanu (1977); antologia Sadoveniana, Editura Ion Creangă (1977). 5. Sévigné, Marie de Rabutin-Chantal, marchiză de (1626-1696), literată franceză. 6. Valeria Sadoveanu (n. Mitru) (1907-1985), a doua soție a scriitorului, publicistă și traducătoare. 7. Ilie Bărbulescu (1873-1945), lingvist și filolog, slavist, profesor la Universitatea ieșeană (1909-1945). ANEXE Fotografii și manuscrise inedite 19 octombrie 1961, ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am pregătit de plecare. Îmi făcusem datoria, aș fi putut face mai mult dacă mi s-ar fi permis, dar plecam cu o experiență de viață și profesională în plus, fără să "privesc înapoi cu mânie". Nu sunt adeptul dictonului marchizei de Pompadour, "După mine potopul", întotdeauna m-a interesat să las ceva pozitiv, viabil în urma mea. Se pare însă că favorita lui Ludovic al XV-lea știa ea ce spune aveam să aflu din presă și din "surse madrilene" că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru ideile celor care urmau s-o nimicească. Îngăduința față de adversar este semnul distinctiv al debilității, adică al toleranței, care nu este, în ultimă analiză, decât cochetăria unor agonizanți. Doamna du Deffand sau drama lucidității „Ați trăit multe lucruri - scria marchiza du Deffand ducesei de Choiseul -, dar este ceva pe care nu l-ați trăit și pe care sper să nu-l trăiți niciodată: privațiunea de sentimente, însoțită de chinul de a nu te putea lipsi de ele.“ Secolul avea nostalgia
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Iar nenorocirea este că, odată lucid, devii mereu tot mai lucid; nu mai e chip să tri șezi sau să dai înapoi. Iar acest progres are loc pe socoteala vitalității, a instinctului. „Nici aventură, nici bună cum pă nire“, spunea marchiza despre sine. Înțelegem ușor de ce legătura sa cu Regentul n-a durat decât două săptă mâni. Semănau primejdios de mult: erau amândoi mult prea înstrăinați de propriile lor senzații. Plictisul, care-i rodea și pe unul, și pe celălalt, nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este pentru că, în taină, simte amărăciunea de a nu putea crede. Și mai dăunătoare este bătaia de joc mușcătoare, furibundă, degenerată în sis tem și mergând până la marginea distrugerii de sine. În 1726, Doamna du Deffand a însoțit-o pe marchiza de Prie în exilul ei din Normandia, ca să-i țină companie. În Istoria Regenței, Lemontey povestește că „cele două prietene își trimiteau una alteia, dimineață de dimineață, cuplete satirice pe care le compuneau fiecare pe seama celeilalte“. Într-o societate în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
duc, fiecare, la o nouă greșeală. Nefericit poporul ai cărui Fontenelle și ai cărui La Mothe ar reuși să răstoarne statuia lui Homer și pe cea a lui Sofocle, a lui Cicero și a lui Virgiliu. DOAMNA DU DEFFAND 1697-1780 MARCHIZA DU CHÂTELET Închipuiți-vă o femeie înaltă și uscățivă, cu tenul încins, cu obrazul ascuțit, cu nasul la fel, iată cum arată frumoasa Émilie; fel de a arăta de care este atât de mulțumită, încât nu cruță nimic pentru a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de celebritatea pe care își închipuia că o merită, Marat nu-mi făcea impresia unui om sensibil la frumusețe. Cu o înfățișare de maimuță-capucin, părea puțin făcut ca să placă, și totuși găsise secretul de a și-o atașa pe Doamna marchiză de LĂ, femeie a cărei delicatețe de spirit îi făcea conversația foarte atrăgătoare. Despărțită de bărbatul ei, care, copleșit de datorii, dezonorat în urma unor escrocherii infame, pângărise patul conjugal aducând în el o boală rușinoasă, Doamna de LĂ apelase la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dacă o comparăm cu Doamna de Maintenon, aveau în comun inferioritatea spiritului, a frumuseții și chiar a taliei. Ar fi avut mai curând oare care asemănare de caracter cu femeia care a guvernat Franța sub Ludovic al XV-lea, cu marchiza de Pom padour. Amândouă erau înzestrate cu blândețe și grație, cu bunătate, cu o judecată destul de sănătoasă, cu dra gostea pentru litere și pentru arte, însă nu știau să vadă departe, iar spiritul lor se îngustase datorită faptului că se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
faptului că se dedaseră la manevre și la uneltiri. Asta nu te împie dică să-ți gospodărești bine casa. Astfel că Doamna de Montesson, care n-a avut influență decât în viața privată, s-a făcut iubită și respectată, în timp ce marchiza și-a atras indignarea întregii națiuni, care a pus insuccesele noastre pe seama sfaturilor ei funeste sau mai degrabă a greșitelor sale alegeri. Putem oare presupune în mod rezo nabil că, în asemenea împrejurare, Doamna de Montesson, cu caracterul pe care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dăruiască o masă de toaletă din porțelan ca aceea pe care o avea Doamna de Pompadour. «Vai, sire - am exclamat - , va fi numai bună să mă ascund sub ea!»“ Printr-o întâmplare curioasă, am găsit masa aceasta de toaletă la marchiza de Coningham, la Londra; o primise de la George al IV-lea și mi-o arăta cu o amuzantă simplitate. Doamna de Coislin locuia în palatul ei, într-o cameră care dădea sub colonada care corespunde colonadei de la Garde-Meuble. Două marine
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Țările de Jos, în războiul de succesiune al Austriei. Când Ludovic al XV-lea se îmbolnăvește la Metz, este izgonită de la Curte. Revine peste patru ani, când moare subit - avea 27 de ani. CHÂTELET, GABRIELLE ÉMILIE LE TONNELIER DE BRETEUIL, marchiză du ăParis, 1706-Lunéville, 1749). Cunoscută pentru legătura sa cu Voltaire, pe care îl găzduiește timp de 10 ani pe domeniul ei de la Cirey, în Lorena. CHEVREUSE, FRANÇOISE-FÉLICITÉ DE NAR BONNE PELET FRITZLAR, ducesă de ă1785-1813). Căsătorită cu Paul, duce de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ă1843), carte vizionară despre despotismul rus, bucurându-se la apariție de un mare succes de librărie; a fost uitată și redescoperită în Europa de la Războiul Rece încoace. Din 1993 poate fi citită și în traducere românească. -DEFFAND, MARIE DE VICHY-CHAMROND, marchiză du ăChamrond, 1697-Paris, 1780). Femeie de litere, figură marcantă a societății franceze. Celebrul ei salon era frecventat de Fontenelle ăv.), Montesquieu, Marivaux și de enciclopediști. A întreținut o vastă corespondență cu Voltaire ăv.), D’Alembert și Walpole. DESCARTES, RENÉ ăLa
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Filip de Orléans, care, printr-o lovitură de stat, îl elimină pe ducele du Maine din Consiliul de regență, ignorând prescripțiile testamentare lăsate de Ludovic al XIV-lea. Dar complotul a fost descoperit, iar participanții exilați. MAINTENON, FRANÇOISE D’AUBIGNÉ, marchiză de ăNiort, 1635-Saint-Cyr, 1719). Nepoată a lui Agrippa d’Aubigné. Se căsătorește cu poetul Scarron, care o lasă văduvă la 25 de ani. Este educatoare a copiilor lui Ludovic al XIV-lea. Are un puternic ascendent asupra regelui, astfel că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fratele mai mic al lui Ludovic al XIV-lea. Căsătorit întâi cu Henriette de Anglia ă1661), iar după moartea acesteia cu Charlotte Elisabeth de Bavaria, avându-l drept fiu pe regent ă1671). MONTESSON, CHARLOTTE JEANNE BÉRAUD DE LA HAYE DE RIOU, marchiză de ă1738-1806). Soția marchizului Jean-Baptiste de Montesson; văduvă în 1769, se căsătorește în secret cu ducele de Orléans, nepotul regelui. Mai târziu, devine una dintre figurile principale ale Curții lui Napoleon, ca prietenă a împărătesei Joséphine; și-a lăsat averea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Revoltele din Milano, cauzate de foamete, l-au făcut să cadă de la putere pentru totdeauna. Baronul Sonnino, care milita în același partid, făcea figură de prim-locotenent și, în șoaptă, de rival mai ales ca urmare a duelului înțepător dintre marchiza Rudini și egeria baronului Sonnino, contesa Francesetti, amîndouă mari doamne și femei cu duh. Sonnino, protestant, de ascendență engleză levantină cu adaos israelit, avea aparența unui om de bibliotecă, colțuros, miop cu lornion, foarte puțin dotat pentru arta oratorică ceea ce
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ambasade o jovialitate cordială nesigură. Om de finanțe foarte abil, specialist în probleme economice, era socotit un maestru în manevrele de pe culoarele de la Montecitorio 40. O nouă figură, marchizul Prinetti, venit de la Milano și din marea industrie, căsătorit cu o marchiză din familia Adda, descendent din Choiseul-Praslin, deținea portofoliul Afacerilor Externe; colaborarea sa loială cu Barrès pentru a slăbi legăturile care țineau Italia dependentă de Germania și pentru a regla raporturile franco-italiene este binecunoscut astăzi. Tocmai pe vremea activității sale ministeriale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
un atac la regulile sfinte ale clasicismului, o „îndrăzneală nepermisă în a aborda unele aspecte umane care trebuie lăsate neatinse”! Într-adevăr, tânărul, genialul și nefericitul Kleist este nu numai unul dintre promotorii romantismului german, dar în splendida sa nuvelă Marchiza d’O eu am găsit, înainte de Dostoievski, semnele clare ale unei tipologii în contradicție, până azi, față de cumintele, mai mult sau mai puțin nuanțat, maniheism pe care, un secol și mai bine după el, nu puțini autori gravi îl folosesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ales locul și data cea mai potrivită: 10 august, sărbătoarea patronală de hram a bisericii San Lorenzo și inaugurarea lucrărilor de restaurare. La ritul de înveșmântare au participat familiarii și prietenii tânărului cleric: toată familia Calabria, părintele Natale, conții Perez, marchiza Da Lisca, familia Fabbro, preoții camiliani și doamna Masina, o bătrâioară care locuia în casa familiei Calabria. Don Scapini a binecuvântat reverenda și i-a dat-o lui Giovanni. «Reverenda este uniforma marelui Suveran, a marelui Rege!», va spune don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]