49,948 matches
-
-l închipui pe tata așezat la masă între cele două fiice numai ale lui. bastardele. surorile jumătate cum le numește gackel când nu ne aude nimeni seara înainte de culcare. praful îmi umple nările. aerul fierbinte tremură în falduri albastre dinspre marea ascunsă undeva departe. stau dreaptă în carul de luptă. șuvițe de piele împletite cu ghinturi plesnesc sacadat crupele cailor. dau ocol zidurilor cetății o dată și încă o dată și încă până când sunt atât de aproape încât aș putea să ating piciorușele
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
sare sprinten peste cearșafuri ștefan tîmplarul e primul care-l vede și-l strigă: purice! de parcă ar fi ștefan celălalt, voievodul, strigîndu-l pe aprod. îmi pare bine de cunoștință dacă te lași dus de vise pe insula asta ajungi la marea neagră numai să îți ții bine respirația. dacă te lași dus de vise pe insula aleasă vei sta într-o casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii închiși. dacă
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
o înghițeam cu ochii o femeie în rut ca o livadă înflorită genunchii ei săltau ca iezii îmi amintesc calma solemnitate a arborilor ce se pregăteau să intre-n amurg focul verde al frunzelor sub lună pe vremea când un mare nimeni era așteptat în oraș și vorbele tatălui erau neliniștite ca vrăbiile sub ramurile duzilor din curte izbindu-se-n vânt ca săbiile unei sălbatice neașteptate hoarde cineva tânăr tocmai murise în sat nu-mi amintesc prea bine chipul lui
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
către trezie și schimbă jalea noastră întreagă-n bucurie. Veșmântul tău de duh să îmi atingă mintea Veșmântul tău de aer să îmi atingă mintea și să-mi picuri în suflet acel balsam secret, Măicuță și Crăiasă a plânșilor și marea apărătoare-a noastră, al lumii-ntregi buchet adus spre închinare Fiului ce, în ceruri, pe tronul de lumină s-a așezat și stă peste catapeteasma de ape din văzduhuri unde cete de îngeri fulgerători adastă... Tu ești Regina lor, Măicuță
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
curajul de a fura un trandafir roșu din stradă un trandafir doar pentru mine va trebui să fac așa cum fac toți, să horcăi privind în gol să horcăi ținându-mă de cutele cearșafului de marginea plapumei, de malurile râurilor și mărilor, de capătul pietros al pământului, de trunchiul răsucit al unui copăcel de munte mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să mă uit la un trandafir
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul se ridică deasupra și începe
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
orb. Iar omul desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu, poate, cuiburi multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și soarele aurind coloane sumbre. Cum de rezistă vechiul vis cu noul, Marea-și trimIte sarea înspre șesuri, Cum de se țes rețele de-nțelesuri, Poezia nu-i un cuib? Găsește oul, Fragil și cald, cu pete și eresuri... Săgeată sunt în tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
țara asta betonată n-am scris la urma urmei decât poezii dar ce poezii - un poem. - continuu răsărit (stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
n-am scris la urma urmei decât poezii dar ce poezii - un poem. - continuu răsărit (stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și ce soare prenatal
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
ce poezii - un poem. - continuu răsărit (stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și ce soare prenatal răsărind (stins) fără durată în țara asta betonată - termină
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu spumă pietrele abia uscate ce-ntr-o clipă își întunecă iarăși albeața Vilele în culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de burlaci piezișe stânci ies din mare păzind fruntarii invizibile verdele și albastrul joacă în urmele de vapoare stânca din mijlocul mării se arată o dată la o mie de ani spune
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de burlaci piezișe stânci ies din mare păzind fruntarii invizibile verdele și albastrul joacă în urmele de vapoare stânca din mijlocul mării se arată o dată la o mie de ani spune Caillou mestecând o ciupercă să vadă dacă-i destul de uscată încât saliva pătrunzând-o s-o facă gustoasă ca-n tinerețe Pe înalta faleză pini târâtori contorsionați acoperiți de iască printre
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea urgisi tot restul vieții tale de dragul unui colț cu apă și stânci? nu-i nevoie de cuvinte aceste rânduri sunt o impietate și stânca din mijlocul mării mă va pedepsi cum știe ea să pedepsească spune Caillou care-i încredințat că ea ne stăpânește viețile
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
poți ridica!) Grădinile lui Adam 4. Am găsit într-o dimineață pe net, apoi prin ziare, o femeie călătorind prin țările primordiale, patul meu era un fel de munte, de pe vârful căruia priveam prin fereastra de sticlă a unui calculator mările de azur strălucind la picioarele ei, păsările care țipau străfulgerând orizontul; era prima zi a intrării în carte. (Ah, ce călătorie exotică am să fac din vârful patului, îmi spuneam, iar cearșafurile se pliau unul pe altul, ca feliile unui
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
secundă mirată de eternitate în absida aurită, când păstorul își ducea turmele de mioare la păscut, sau poate la abatoare, iar ea stătea îngenuncheată, cu mâinile împreunate în golul ce se deschidea sub cupola de smoală; am mai auzit undeva mările risipind oglinzile sparte, am mai înnoptat în orașul de piatră, m-am temut îndelung că se va naște atunci copilul care mă va scoate din lume; (îmi trebuie o pauză, mică de tot, de-o țigară, să-mi aduc aminte
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
un vrej de cîteva zile se află întregul raport de forțe nu știm în ce se transformă micile și marile povestiri ordine numai ordine scrie respirația ta pe geamurile înghețate lucrurile pe care urcă micile gîze spre-a întîlni mai marele speciei sunt scoase la licitație aici unde nu poți cunoaște pe nimeni lama unui cuțit trece prin flacăra așezărilor sacre împărțind în două lumina dar cîte nu se-ntîmplă în aceeași secundă. cerc în jurul tăcerii fericiri scrise pe corp le vom
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
numai trecem întunecați și foarte singuri carnea noastră-i neagră ca umbra în zi de vară și foarte singuri pe altă cărare numai a noastră OGLINDIREA Dai și tu ce poți pui și tu sămînța ta în mare - spun Deasupra mării noastre se află o altă mare - eu despre ea vorbesc sub pielea feței mele se află o altă față - și n-o cunosc în cerul nostru pulsează leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
pui și tu sămînța ta în mare - spun Deasupra mării noastre se află o altă mare - eu despre ea vorbesc sub pielea feței mele se află o altă față - și n-o cunosc în cerul nostru pulsează leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu rădăcini se răsucește în mine ca tirbușonul în dop Sub cruste și cheaguri se alege pentru mine din
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
greu te port Între mare și cer aștept și nu aștept aș vrea și nu aș vrea să mă oglindesc {tiu că pînă la urmă va trebui să-mi număr steagurile salvate mădularele rupte cioturile cicatrizate Stau uitată și păzesc mările să nu curgă una în alta cele de sus cu cele de jos să nu se amestece încă și-n tăietură pe apă pe tristețe pe cositor chipul tatălui meu - dacă apare - să plutească neted măcar o vreme să-mi
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
pe apă pe tristețe pe cositor chipul tatălui meu - dacă apare - să plutească neted măcar o vreme să-mi făgăduiască încă o dată ceva ce-n veci n-o să mai pot uita: o arcă o mînie o nimicire Între cele două mări ca între două oglinde de cositor sînt coloană de templu Sînt plînsă sînt un cîmp arat în care nu știu cine aruncă de-a valma sperlă grăunțe și sare Cineva seamănă în mine ca-n brazdă și colții balaurului și cutiile goale
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
un ținut regesc. De vreau, pun norii să danseze Pe cer ori în grădina mea, Peste păduri să navigheze... Scară pot să le dau, ca să ajungă unde-or vrea.. Norii câți sunt sunt toți ai mei De pe cer, de pe deasupra mărilor, de peste tot Pot să ți-i dăruiesc, iubito, dacă vrei, Poate tot cerul ți-l voi da... când am să pot.
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
nebuniile semnelor nu mai disting nimic, în nebuniile crucilor de deal poți doar să-l revezi pe fratele mort întors de pe front. În nebuniile arătărilor se sprijină doar plânsul si oamenii locului care par hărăziți muțeniei -mâncând ce a scuipat marea la țărm. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade?
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
te desparți tremuri înfășurat în volbura chipurilor ce te-au ajutat să ajungi aici faruri trecute peste față urcă le simți dintr-o parte a corpului în alta cum izbucnesc pete mici ca într-o radiografie apoi privirea fund de mare secată și „nu se mai poate face nimic" lumina e fard meșteșugit peste fețe în trecere te privesc dar lucrează în altă parte te-au învățat să iei distanță așa cum ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit o străfulgerare estetică
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
Petean toată lumea fotografiază sau se lasă fotografiată o întreagă nebunie imagini doar imagini fugoase aproximative inconsistente un bărbat în etate îmbrăcat în negru ferit de asaltul mulțimii zăbovește pe un scaun de piatră la umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
inconsistente un bărbat în etate îmbrăcat în negru ferit de asaltul mulțimii zăbovește pe un scaun de piatră la umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]