2,194 matches
-
lui, poetul, criticul și aventurierul spiritual Lev Kobylinski (1879-1947), cunoscut sub pseudonimul Ellis, a fost una din cele mai stranii personalități de a doua mărime ale simbolismului rus de la începutul secolului XX. Rând pe rând adept și propovăduitor entuziast al marxismului, al spiritualității medievale, al lui Baudelaire și al antroposofiei lui Rudolf Steiner, el și-a renegat succesiv toate aceste pasiuni și revelații parțiale, pentru a-și afla într-un târziu refugiul în sânul credinței catolice, adoptate în anii exilului său
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
care face caz de propriile gînduri. De aceea, în cel de-al cincilea volum (Meditații despre epoca modernă) din ediția Dragomir, autorul scrie în legea lui, asta însemnînd cinci lucruri. Mai întîi, Dragomir se mișcă într-un plan paralel cu marxismul epocii, fiind cu totul rupt de mediul filozofilor de aparat. Și fiindcă nu stă sub coerciția normelor de castă, Dragomir e o minte clandestină care poate să facă singură ceea ce ceilalți nu pot: să gîndească liber în matca filozofiei tradiționale
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
se desfășoară cu totul altfel decât au fost dresați să creadă sau își imaginează ei. Născut din resentiment și propagat prin ură, egalitarismul n-a făcut decât să nenorocească oameni și să transforme țări întregi în pușcării. Culmea e că marxismul - doctrina urii de clasă - continuă să facă ravagii în mediile intelectuale occidentale, de unde se propagă, precum holera, spre lumea academică și culturală din Estul Europei. Occidentalii au măcar scuza de-a nu fi resimțit pe propria piele regimurile „fericirii obligatorii
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
Slavoj ŽiŽek. Culmea e că această carte e cel mai limpede scrisă din întreaga creație cu accente comunist-mistice a lui Eagleton. E atât de clară, încât aberațiile îți sar în ochi din prima clipă. Cu cinismul ideologului, Eagleton decretează importanța marxismului doar pentru că e singurul sistem ideologic care a fost pus în practică și pentru că, vezi Doamne, superioritatea sa ar fi dovedită de faptul că nu există „guverne carteziene, trupe de luptători de guerila platoniciene și sindicate hegeliene.„ Mai mult, că
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
om care cu o linguriță de dulceață poate să-și ofere pe loc tot ce-i mai bun din cer și pe pământ nu-și va câștiga nici a mia parte prin muncă”. Lui Mihai Ursachi, care avea aversiune față de marxism, și tot ce era legat de propaganda față de muncă, citatul acesta îi servea drept argument. În afară de aceasta, magistrul lăsa să se înțeleagă, fie și în subsidiar, că pentru a-și provoca stările de transă apela la rețeta lui Baudelaire. După cum
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
un sens antic: ca disciplină de sine, ca etică individuală, și nicidecum în sensul unei morale colective și progresiste. Da, Barthes era marxist atunci, dar felul său de a fi marxist era original, și poate ar merita să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele. Atît, însă. Nimic progresist nu-l însuflețește pe autorul care, de tînăr, face elogiul clasicismului. Dacă Barthes s-
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
pe de o parte, de cealaltă sărbătoarea republicii iugoslave, când se cântă cântecele revoluționare în jurul focului? Tartinele cu miere ale Mamei când recit «Te slăvesc Fecioara» sau frumoasă cravată primită când am devenit pionierul lui Tito? Supă de fasole sau marxismul? Ciocolată cu alune sau socialismul? Greu, foarte greu, de ales. Și, uneori, ezit. Lumea ideilor e foarte complicată, dar datorită Unchiului meu le văd un pic mai clar. Când mănânci bine, e catolicism. Și dacă n-ai nimic de mâncare
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
din democrațiile populare aveau absolută nevoie ca să evite clișeele ideologice. Astăzi e greu de înțeles că, pentru a putea discuta liber despre poezia lirică, de exemplu, era necesar să se admită faptul ca realismul (concept ideologic fundamental și universal în marxism) să fie restrâns la anumite specii artistice și considerat inaplicabil în altele. Dacă romanul putea fi realist, lirica nu putea îndeplini o astfel de condiționare. Realismul fără frontiere conducea, oarecum împotriva titulaturii, la libertatea de a-i stabili frontiere. Ce
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
venind în contact cu pătura intelectuală din fosta RFG: capitulînd fără condiții în mai 1945, nemții nu au mai avut voie să aibă o ideologie proprie, fiind siliți s-o accepte în întregime pe cea a dușmanilor, rezultatul fiind că marxismul împotriva căruia Gauck luptase 40 de ani în RDG își crease propria pepinieră de cadre în RFG, sub forma școlii de la Frankfurt și sub forma exponenților corectitudinii politice, cu care te întîlneai în posturile cheie ale societății, de la liderii partidelor
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
acestei expansiuni, străduindu-se să nege evidența hegemoniei nemțești, memoriile lui fiind de o politețe corectă, și din păcate plicticoasă, dar care merită să fie citite măcar pentru a vedea că mai sînt nemți care nu au mușcat din momeala marxismului. O carte fără surprize, dar cu suficiente insinuări fine.
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
sau topica riscau să fie stridente cititorului de azi și de mâine al textului, dar și acolo unde unele aprecieri sau pasagere afirmații erau în esența (și în expresia) lor contextuale: e cazul a trei sau patru referințe politicoase la adresa marxismului, pe care le-am considerat dispensabile”. Ar fi fost interesant pentru cititorul de azi tocmai modul în care trimiterile la ideologia marxist-leninistă scurtcircuitau demersul logic al ideilor, distorsionându-le într-o mai mică sau mai mare măsură. Ceea ce surprinde, poate
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
literatură” sunt luate în considerare doar anumite categorii (de pildă, „feminism afro-american”, „literatura Caraibelor”, „postcolonialism asiatic” etc.). În fine, majoritatea editurilor universitare, îndeosebi din Statele Unite, sunt ideologizate la extrem. Dacă textul pe care l-ați propus nu se revendică explicit marxismului (sau chiar leninismului), șansele de a fi luat în considerare sunt reduse. Există și mari edituri academice independente, cu impact planetar indiscutabil. Din câte-mi dau seama, în clipa de față ele tind să depășească în prestigiu editurile universităților, mult
Cum se traduce o carte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3526_a_4851]
-
valorii istoriei, al tradiției, al comunității, aceștia s-au dovedit a fi principalul obstacol În calea răului sovietic”, notează Sharansky. Tot el avertizează că cele mai periculoase mișcări Îndreptate Împotriva identității naționale, și deci și Împotriva unei democrații viguroase, sunt marxismul și post naționalismul sau politica „post-identității”, al carei principal promotor e Uniunea Europeană [<footnote Evoluția politică a lui Natan Sharansky este surprinzătoare: născut În Ucraina, de origine evreiască, după ce a fost deținut politic in fosta URSS, a ajuns ministru În patru
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
perspectiva. Relevarea stridențelor ideologice marxiste pare a fi primul semn al noii faze: deja în Materialismul economic și literatura (1895) polemica îi avea în vedere pe marxiștii înțepeniți în dogme, pe cei care explicau simplist, pur economic, faptul literar, transformînd marxismul în "formulă moartă"; stufosul și inegalul studiu din anul următor intitulat D. Panu asupra criticei și literaturii evidențiază neașteptate similitudini între viziunea gheristă și cea a Junimii, cuprinzînd și primul elogiu - chiar dacă rostit cu jumătate de gură - la adresa acțiunii culturale
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
cu o poziție proprie în partid, transformat în autor al dictonului partidul are întotdeauna dreptate. Chiar și pe prima sa soție, Alexandra Sokolovskaya, pare a o fi detestat înainte de căsătorie, ironizând-o și combătând-o public pentru adeziunea ei la marxism. Curând însă, a devenit nu numai soțul celei pe care o atacase în fața colegilor de partid, ci și un adept fervent al ideilor lui Karl Marx. De altfel, și Rubenstein subliniază tendința lui Troțki de a oscila între diverse teorii
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
Și atunci vorba „spune-mi al cui ești ca să-ți spun cărei încrengături ideologice aparții” devine imbold de intervenție hotărîtă: dușmanul trebuie eradicat pînă la a treia generație, altminteri pericolul recidivelor persistă. Aceasta e logica gîndirii totalitare. Aberația alogenă a marxismului, cu cele două fiice pe care le-a născut în timp - internaționalele socialiste și revoluțiile bolșevice - a aplicat exact optica adversarului ancestral: burghezia trebuia neutralizată nu doar de facto, prin exterminarea exponenților, dar și in spe, prin anihilarea copiilor care
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
-și găsească nașul într-un criminal și mai mare decît el. Iată, așadar, rețeta ateismului contemporan: tinerețe cu fumuri marxiste, materialism dialectic ca replică rațională la religie, înlocuirea profeților cu ideologi contemporani, și apoi inconștiența senină de a mărturisi că „marxismul a avut meritele sale intelectuale, filosofice și etice, dar acestea au fost în trecut.“ (p. 161) Și cum oameni ca Hitchens au dat tonul în dezbaterea de idei din Occident, nu e de mirare că azi Parlamentul European refuză să
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
și discriminatoriu. Faptul că criticii nemarxiști nu puteau ataca esența doctrinei marxiste nu înseamnă că ei greșeau în aprecierea dogmatismului, cu precizarea că, spre deosebire de criticii marxiști, ei nu credeau că există critică marxistă nedogmatică. În ochii lor, dogmatismul era inerent marxismului, ca și oricărei doctrine impuse oficial, și nicidecum” o problemă a evoluției gândirii marxiste, un moment de degenerare care a fost depășit.” Mă întreb dacă am discutat vreodată cu Paul Georgescu aceste lucruri, în nenumăratele ocazii în care ne-am
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
exemple. Iată câteva: Alain Badiou, „adorator francez al lui Mao”, Eric Hobsbawm, „istoricul comunist englez, dezvinovățind cu ușurință în sintezele lui crimele comise în numele acelei «idei frumoase»” sau, „o stea relativ nouă”, Terry Eagleton, „care încearcă să îmbine creștinismul cu marxismul dur”. Lor și altora, Andrzej Nowak le recomandă să-și verifice ideile în practică, și anume în Coreea de Nord, unde tocmai se edifică minunata orânduire comunistă. De citit eseul din 22! Un deznodământ previzibil La rubrica SOS Provincia din revista DILEMA
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
mai bizare să vezi cum represiunea, distrugînd destine, nu le-a putut atinge substanța duhului, confirmînd regula că suferința, atunci cînd cade pe o stofă nobilă, o spiritualizează. Protagoniștii volumului sunt cele două categorii care s-au opus fățiș plăgii marxismului: partizanii și deținuții politici. Din prima categorie, Lucia Hossu Longin îi numește pe luptătorii din Munții Banatului și Vrancei, pe cei din grupul „Capotă-Dejeu“, pe răsculații din Siliștea, sau pe figurile epopeei din Munții Făgărașului. În a doua categorie intră
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
maltratări că preferi să nu fi știut de ele, ca apoi să-ți spui că tocmai acesta e cazul ignoranței endemice din școlile românești, unde copiilor nu li se suflă o iotă despre nenorocirea pe care a reprezentat-o plaga marxismului. Și ar fi îndeajuns să audă măcar de Pitești sau de reeducarea de la Aiud, ca în mințile lor să se aprindă o minimă curiozitate față de un trecut care nu numai că e apropiat, dar pe deasupra mai e și abominabil. „Istoria
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
o cuvîntare. Consecințele erau previzibile. Nemulțumirea din rîndul studenților a crescut mult în 1956, chiar dacă motivele erau destul de normale. Eram revoltați că trebuia să învățăm rusește fără să avem posibilitatea de a învăța și alte limbi străine. Mulți erau împotriva marxismului, materie obligatorie, la care timp de patru semestre trebuia să dai examen. Mai trebuia să urmezi un curs de A.L.A., adică apărare contra atacurilor aeriene și a gazelor nocive. Cu siguranță se făcea din cauze ideologice, cu scopul de
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
A treia categorie, desi recunoaște Holocaustul, victimele și responsabilii, consideră că promovarea publică a memoriei este una proprie evreilor. Mai mult, etnicizarea memoriei ar favoriza mascarea unor așa numite tare ale militanților impunerii memoriei Holocaustului, cum ar fi apetenta pentru marxism, (neo)comunism și alte derivate de stânga 6. Numai pentru că victimele au fost evrei sau romi, să uite aceia care vehiculează această teza că Holocaustul este parte a celui de al Doilea Război Mondial, că este parte din Istoria recentă
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și se află încă în conflict cu realitatea înțeleasă că rațiune în devenire 37. Consider că Marx l-a interpretat eronat pe Hegel. I-a făcut chiar o mare nedreptate, pentru că Hegel este citit astăzi îndeosebi că un preambul al marxismului, așa că felul în care Marx l-a interpretat s-a impus, din păcate, în domeniul filozofiei politice și a științelor sociale în general. În termenii discuției noastre, Marx îi reproșează lui Hegel incapacitatea de a ieși de pe tărâmul necesității: numai
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
fost clar pentru toți suprarealiștii adevărați, deși nu prea frecvent și publicului lor, că spiritul suprarealist era unul al jocurilor vesele motivate de o nostalgie a paradisului, tradusă pentru oamenii mari într-un fel de utopie în dezvoltare, mai ales marxism. Declarațiile revoluționare ale suprarealiștilor, majoritatea de stânga, cei pe care Dalí i-a respins mai degrabă în detrimentul decât în beneficiul său, n-au fost niciodată luate în serios de către comuniști. Comuniștii n-au luat în serios majoritatea cercetărilor referitoare la
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]