155,898 matches
-
mă uitam “prin el”. Mă gândeam la problemele mele...de viață, financiare, de relaționare...într-un amalgam de ițe greu încâlcite... Și de-atunci, tot vorbim...la nevoie sau așa, de plăcerea conversației. Am închis calculatorul și-am pregătit rapid masa...pentru două persoane: farfurii de felul II, de aperitiv, tacâmuri...câte două furculițe și câte două cuțite, pentru fiecare...pahar de țuică și de vin...șervețele (mereu sare peste supă/ciorbă). Țââââââââââââârrrrrrrrrr! A ajuns! “Salut, mami!” “Salut, puiule!” “Mor de
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_familie_moderna_.html [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
oalelor. “Mmmmmmm ... ce bunătăți!!!!” Îmi place când mârâie ca un motan. Mă amuză. Alege ce-i place...și eu, la fel. Dacă trebuie încălzit, încălzim. “Tatăl nostru carele ești în ceruri ... Mulțumim Ție, Doamne, pentru bucatele-acestea... .....Amin!” Mă așez evlavios la masă. Nu mai am o familie, în sensul tradițional...soț, copii, părinți. Omul acesta/copilul acesta îmi e un străin, dar ne găsim în Sfânta zi de Duminică, la prânz, și ne rugăm, bucurându-ne că suntem sănătoși. Îi mulțumim Celui
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_familie_moderna_.html [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
ne găsim în Sfânta zi de Duminică, la prânz, și ne rugăm, bucurându-ne că suntem sănătoși. Îi mulțumim Celui de Sus pentru că ne ocrotește de temeri și ne întărește în singurătate. Mâncăm liniștiți. La radio cântă ceva frumos. După masă, el spală vasele, eu îi pregătesc „porția de alimente” pentru prima săptămână. “Sărut mâna, Doamnă!” zice și-mi sărută mâna, ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Închid ușa și mă așez...la o cafeluță (ăsta e un răsfăț pe care
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_familie_moderna_.html [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
mă aflam în vizită la o prietenă. Și, cu o ceașcă de cafea aburindă în fața noastră, câte nu pot discuta două femei, care nu se pot vedea nici măcar din Crăciun în Paște, ci doar o singură dată pe an? Priveam masa cu cele două ceșcuțe și mă gândeam că, dacă ar mai fi trăit mama scumpei mele prietene, am mai fi avut și câte o farfurioară cu puțină dulceață de trandafiri sau de gutui. Eu profitam de faptul că ea nu
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
care ajungeau la căsătorie, un har deosebit „marii întâlniri”. Când mă conducea acasă, ne despărțeam cu pătimașe sărutări, care se încadrau instinctual în jocul naturalului nostru, căci impertinența nu pusese încă stăpânire pe mintea umană, folosind căile de comunicare în masele de oameni. Feriți de clarul dezvăluitor al lunii și de ochii clevetitori, tremuram și eu odată cu frunza copacului, la întunericul căruia mă îmbrățișa el, iar inima din piept îmi duduia anarhic, ca o nebună, direct într-a lui, amândouă dorind
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
pe mine să mă simt cumva jignită? −, începu a-mi zice, pe un ton cam tare: Mia, așa nu mai merge! Când ne căsătorim? Am rămas surprinsă! Nu știam ce-i putuse strica buna dispoziție și m-am uitat la mesele din jur. Eu observam de mult privirile turiștilor ațintite asupra mea. Cosițele mele blonde, prinse în spic deasupra capului, asortate cu un costumaș superb „deux piece” maroniu închis, dansau, parcă, atunci când râsul îmi mai scăpa de sub control la glumele lui
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
de „intimă”, nu i-am putut înțelege sensul. Erau timpuri sănătoase, în această privință, în care ideia „educației sexuale” se mărginea îndeajuns la ce se învăța în cărțiile de biologie, iar de la părinții noștri, nu se putea scoate așa ceva pe masa discuțiilor cu noi, copiii lor. Singura atenționare ce o primeam în repetate rânduri noi, fetele, era aceea că „relațiile intime” trebuiau să înceapă odată cu căsătoria și că, băiețiilor, nu li se impunea acest lucru. Crescută în ideea „castității”, în care
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
politica, nu numai șefii tăi care te cunosc și îți apreciază munca. - Da, nu întotdeauna cel ce merită este avansat. Se mai ține cont și de criteriile politice și cum tu nu ești nici utecist... - Hai să ne așezăm la masă și la culcare. Mîine te scoli odată cu mine dacă dorești să nășești un vițel. Te-ai hotărât ce nume îi vei pune? - Mă voi orienta la fața locului. Ce-mi va trece prin cap atunci când îl voi alege pe cel
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
Arthur plecase de-acasă... Să fi fost cam un an de când tata ne lăsase de izbeliște. Era într-o zi de septembrie însorit dezmințind venirea toamnei, când ne pomeniserăm cu el acasă, vesel, ca și când nimic nu se-ntâmplase. Stătuserăm la masă, apoi ne invitase la o plimbare duminicală în Cișmigiu. Îi făcuserăm jocul, mai mult mama. Eu, ușor ambalată de siguranța cu care se purta, abia, abia m-abțineam să nu-l taxez. Banca pe care stăteam era ocrotită de un
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
de zeama fierbinte scursă din carnea rumenă. Înghiți în sec, întorcând privirea către bărbatul tânăr care ducea leneș la buze o halbă aburită cu bere. Nu-l mai văzuse prin zonă. Când asistenta apăru pe terasă și se așeză la masa lui, Vasilica tresări. Nu o putea suferi pe femeia aceea. - Nebuno, îi strigase asistenta cu câțiva ani în urmă, când venise să-i vaccineze copila, nenorocești băiatul! Vasilica se săturase să se tot scoale noaptea udă și să fie pusă
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
copii și nici o altă sursă de venit decât alocația. Bătrâna o certa zilnic, copiilor le era veșnic foame, iar ea nu găsea nimic de lucru, pentru că pur și simplu nu știa să facă nimic... aproape nimic. Privi din nou spre masa la care se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după care îi zâmbi și ea. Știa că era drăguță, așa că nu fu mirată când, după plecarea asistentei, bărbatul îi făcu semn să vină la masa lui. O întrebă dacă îi poate oferi ceva, iar ea ceru repede o porție de mici, temându-se ca nu cumva el să se răzgândească. - Îți plac micii, constată el, râzând de pofta cu care o vedea înfulecând. - O cunoști
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
despre care îi vorbise asistenta. Se agățase de Nicu, așa cum se agățau scaieții toamna de cozile oilor. El îi găsise de lucru imediat, ca vânzătoare la taraba cu încălțăminte din piața unui mare cartier. Când nu avea clienți, rezemată de masa din piatră, urmărea cu privirea tramvaiele care opreau în stația de lângă piață. I se părea uneori că îl vede pe Nicu, manevrând cu pieptul scos în față vagonul, de-a lungul șinelor lucioase. Se îmbujora, fericită că un astfel de
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
colțul buzelor. Era riscant, dar o înnebunea mirosul care se împrăștia printre tarabe încă de la primele ore ale dimineții. Fusese cât pe ce să fie prinsă o dată, când patronul apăruse la tarabă fără să-l vadă venind pe intervalul dintre mese. Scăpase, păstrându-și aerul degajat, chiar obraznic. O perioadă nu mai înlocuise prețurile, dar apoi, sfârâitul micilor pe grătarul de la colțul pieței o împinse din nou în păcat. Nicu îi promisese că avea să mănânce câți mici voia și de câte ori
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
ea, că angajase altă vânzătoare. Se opri la colțul pieței, urmărind fumul care se ridica din grătarul abia încins. Peste puțin timp, Costi avea să iasă și să aranjeze micii în șiruri ordonate, iar clienții aveau să se adune în jurul meselor rotunde și înalte. - La ce te uiți? Nu-l observase pe Costi ieșind din chioșc. - Mi-ar place să lucrez aici! - Păi, e ziua ta norocoasă, chiar aveam de gând să angajez pe cineva, acum că a născut nevastă-mea
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
reuși să zâmbească. Trecuse ea peste lucruri mai urâte în viața ei decât un avort. Până una-alta, încă era cu Nicu și urma să mănânce mici în fiecare zi. Își puse șorțul întins de Costi și începu să șteargă mesele, cu gândul la asistentă. Poate că femeia aia habar n-avea cât de puternică și descurcăreață era Vasilica. Era tânără, era frumoasă, era în capitală, trăia cu un vatman și avea tot viitorul în față. Ploua furios în ziua în
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
Vă doresc sănătate și tot ce este mai bun pentru voi! - Și eu la fel, draga mea! Te sărut cu dor! O zi frumoasă! Ilinca se sculă din pat, se uită la ceas; era destul de târziu să mai meargă la masă. Se gândi să se plimbe prin oraș, să bea o cafea, așa putea să îl evite și pe Gicu. Deschise geamul și văzu că este o zi splendidă, tocmai bună pentru plimbare. Se gândi să se îmbrace cât mai subțire
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Inceput_de_poveste_de_primavara_viii_vasilica_ilie_1351967251.html [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
pomeni cu Gicu în prag cu mâinile amândoua ocupate; într-una cu un buchet de trandafiri roșii iar în cealaltă, un pachet destul de mărișor. Rămase surprinsă, nu mai avea voce. - Nu știam ce este cu tine! Te-am așteptat la masă și m-am îngrijorat când am văzut că nu mai vii. De dimineață am cumpărat trandafirii ca semn al prieteniei ce ți-o port și al bucuriei că am dansat aseară cu tine. Nu m-am simțit de mult așa
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Inceput_de_poveste_de_primavara_viii_vasilica_ilie_1351967251.html [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
și micul dejun, nu prea am avut chef să mănânc nici eu. Dacă mă inviți înăuntru, putem lua micul dejun împreuna, la tine, în cameră. - Nici nu mai am cuvinte, m-ai luat prin surprindere! Poftim, intră! Gicu puse pe masă pachetul și îi înmână florile Ilincăi. Se apropie de ea și o sărută pe obraji. Ea făcu la fel, mulțumindu-i, apoi luă florile și le puse într-un vas care era pe măsuța de lângă pat. - Foarte frumoși sunt trandafirii
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Inceput_de_poveste_de_primavara_viii_vasilica_ilie_1351967251.html [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
aduc aminte când îi tăiam din grădina părinților mei, cât mai proaspeți, și ți-i aduceam când ne întâlneam în autobuzul care ne ducea în localitatea unde făceam liceul. - Da, erai și atunci un cavaler în privința asta. Ia loc la masă! Ilinca desfăcu pachetul și se minună câte bunătăți adusese, pe o tavă mare. Nu lipsea nici sucul pus cu grijă într-o sticlă de o jumătate de litru. - Cafea nu am putut aduce dar te invit în oraș să o
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Inceput_de_poveste_de_primavara_viii_vasilica_ilie_1351967251.html [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
regulă. Dar moș Lixandru avea un obicei care aducea mari beneficii țăranilor din sat. Cum începea seceratul grâului era liber să intri cu oile pe miriștea respectivă. Care erau cu stâna prin apropiere aveau ocazia să ofere oilor din turmă mese diversificate, însă mulți condiționau ca respectivul cioban să târlească cu turma sa respectiva miriște. Ce însemna asta? Ciobanul trebuia să lase turma și noaptea pe miriștea respectivă. Cei care aveau oile la stâna lui moș Lixandru erau atenționați încă de
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1422136926.html [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
unii au pierit, și alții au plecat; Eu mă bucur încă de blânde adieri Și poate de furtună spre înserat. Zilele-ți ploioase mă țin mereu acasă, De la geam îți număr frunzele căzând Și numai un ciorchine am acum pe masă! Și doar o gutuie stricată, putrezând. Așa-i toamna mea? Ai venit atât de săracă! Nu ca-n alte dăți cu viile-aplecate, Puteam să am mai multe la mine pe masă Dar n-ai adus nimic, tu le-ai uitat
CULOARE DE AUR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 by http://confluente.ro/Culoare_de_aur_beatrice_lohmuller_1372878871.html [Corola-blog/BlogPost/340612_a_341941]
-
frunzele căzând Și numai un ciorchine am acum pe masă! Și doar o gutuie stricată, putrezând. Așa-i toamna mea? Ai venit atât de săracă! Nu ca-n alte dăți cu viile-aplecate, Puteam să am mai multe la mine pe masă Dar n-ai adus nimic, tu le-ai uitat pe toate! Eu te voi urmări din al meu colț strâmt Și mă voi bucura de fiecare zori! Mai știu toamnă, că vei pleca curând Dar vin anotimpuri cu tumulte culori
CULOARE DE AUR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 by http://confluente.ro/Culoare_de_aur_beatrice_lohmuller_1372878871.html [Corola-blog/BlogPost/340612_a_341941]
-
să-mi fac,/ Aici, în colț, sub iasomie. (Izvoare) Vocea sa lirică creează o atmosferă specifică locului și momentului descris. Natura e zugrăvită în nuanțe cromatice, sonore, vibrante. În spice mari, grâul s-a copt -/Și pâine vom avea pe masă,/ Comoară scumpă pentru toți,/ Fără de preț, cea mai gustoasă.// (În vară) Cade dulce văzduhul în prag -/ Apa, vântul cuprinse-n parfum,/ Când se-nalță luna cu drag/ Peste nopțile lungi din cătun.// (Splendoarea Carpaților) Secvențe ale naturii sunt surprinse și
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
trece din generație în generație, fiindcă acestea sunt litere moarte, pe care le-am vrăjit și le-am înviat cu viața mea. (Se ridică. Se îndreaptă către locul unde se aprind lumânări. Scoate câteva monede din buzunar, le așează pe masă și ia o lumânare, pe care o aprinde în lumânar, nchinându-se de trei ori. Apoi se îndreaptă către aceeași icoană, în fața căreia îngenunche, rugându-se cu palmele unite în fața pieptului.) - Doamne am aprins o lumânare să-mi luminez calea spre
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]