452 matches
-
în principal gliceride ale acizilor lauric, miristic și oleic Emolient Orchis Maculata Extract este un extract din flori de mâna Maicii-Domnului, Orchis maculata, Orchidaceae Agent de întreținere a pielii Orchis Mascula Extract este un extract din flori de limba-cucului, Orchis mascula, Orchidaceae Calmant Orchis Morio Extract este un extract din flori de untul vacii, Orchis morio, Orchidaceae Calmant Origanum Majorana Extract este un extract din frunze de măghiran, Origanum majorana, Labiatae Agent de împrospătare/tonic/agent antiseboreic Origanum Majorana Oil este
32006D0257-ro () [Corola-website/Law/294764_a_296093]
-
a petrolului în unele locuri pe versanții orientați spre soare viețuiesc și vipere se amestecă componentele la care zahărul se pune în niște forme pentru a face cupe dense de zahăr pe baze etice unii oameni se opun măcelului puilor masculi nedoriți sau riscului de a mânca un animal neeclozat ea nu a fost retipărită în orice fel de copilare leagănul civilizației este oricare dintre locațiile posibile pentru apariția civilizației în nivele jucătorul se luptă cu diferiți inamici care de care
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
deschid în vârful ghearei. La cei araneomorfi glanda veninoasă se află în prosomă, iar chelicerele sunt străbătute de canalele acestor glande. Pedipalpii sunt scurți, au funcție tactilă, fiind alcătuiți din 6 articole: coxa, trocanter, femur, patelă, tibia și tars. La masculi pedipalpii au și rolul de organ copulator. La nivelul tarsului pedipalpii posedă un bulb genital prelungit de un stil. În interior se află un tub seminifer ce se deschide la capătul stilului. La unii păianjeni suprafața pedipalpilor este acoperită cu
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
fină, dar de asemenea, puternică și, la fel ca și masculii, dau impresia că forța și rapiditatea lor nu au limite. ul își utilizează cu măsură resursele, economisind cu foarte mare chibzuință energia. Dimensiunea și greutatea Înălțimea măsurată la greabăn Masculi: 55 cm - 60 cm; Femele: 50 cm - 55 cm. Greutatea Masculi: 20 kg - 27 kg; Femele: 16 kg - 23 kg. Este cel mai mic dintre câinii nordici, însă la greutate egală, este cel mai puternic câine de sanie dintre ei
Husky Siberian () [Corola-website/Science/306517_a_307846]
-
poate ajunge la 30 de metri înălțime. Are trunchiul gros și scoarța netedă, argintiu-cenușie. Are crengi puternice, coroana foarte largă și bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini întregi, glabre. Florile bărbătești sunt grupate în gamenți masculi solitari sau câte doi, cilindrici, multiflori. Florile femelă sunt grupate câte 2 până la patru, uneori solitare, sesile, purpurii. Înflorește în luna mai. Fructul este drupă sferică, având o singură sămânță, cu două cotiledoane mari, zbârcite, bogate în untdelemn și numită
Nuc () [Corola-website/Science/302564_a_303893]
-
dar puțin. Acestea sunt alternante, dințate, cu vinișoare ca o pană, cu codiță. Apar în perechi, dar nodul de inserție al pețiolului frunzelor formează mici tulpinițe laterale, care se vor transforma în crengi. Florile sunt monoice (flori femele și flori mascule, separat), deschizându-se în același timp sau cu puțin timp înainte de apariția frunzelor, și sunt formate din grupe de câte trei flori femele, amenți (mâțișori), prinse la baza mâțișorilor masculi. Amenții purtători de stamine pot atârna sau nu. Aceștia sunt
Mesteacăn () [Corola-website/Science/302680_a_304009]
-
transforma în crengi. Florile sunt monoice (flori femele și flori mascule, separat), deschizându-se în același timp sau cu puțin timp înainte de apariția frunzelor, și sunt formate din grupe de câte trei flori femele, amenți (mâțișori), prinse la baza mâțișorilor masculi. Amenții purtători de stamine pot atârna sau nu. Aceștia sunt localizați la baza ultimelor frunze de anul trecut sau la baza tulpinițelor formate anul trecut. Se formează în toamnă și stau peste iarnă, acoperiți de o coajă fină dar rezistentă
Mesteacăn () [Corola-website/Science/302680_a_304009]
-
precum și prin decalajul dintre polenizare și fecundare, se apropie de gimnosperme, însă prin organizarea florală simplificată, cu învelișuri florale reduse (număr mic de piese florale), sunt considerate ca derivînd din Magnollidae. Majoritatea au flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic; florile mascule sunt așezate în amenți, iar cele femele alcătuiesc inflorescențe diverse. Deoarece au unele caractere de primitivitate, au fost considerate uneori ca fiind cele mai inferioare dintre dicotiledonate. Aceste caractere sunt, totuși, de origine secundară, ca rezultat al adaptării ulterioare la
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
florile unisexuate, grupate în inflorescențe cimoase sau amentiforme, sunt dispuse monoic sau dioic. Fructul este simplu (achenă sau drupă) sau compus, format prin dezvoltarea receptaculului, a perigonului și a axului inflorescenței. Genul "Morus" (dudul) este reprezentat prin arbori cu florile mascule și femele grupate în amenți scurți, iar fructul este o drupă falsă, cu înveliș cărnos provenit prin îngroșarea perigonului, întreaga inflorescență alcătuind un fruct multiplu, numit soroză (dudă, agudă). Frunzele de "M. alba" L. și "M. nigra" L. reprezintă furajul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
această plantă obținîndu-se hașișul, un stupefiant periculos. "Humulus lupulus" L. (hamei) este o liană cu lăstari lungi de 1-5 m, pe care se găsesc peri în formă de cârlige. Frunzele sunt opuse, digitat lobate. Este o plantă dioică cu florile mascule în cime racemiforme, iar cele femele în amenți axilari, în formă de con. La baza bracteelor se află peri glandulari, producători de lupulină și humulină, care fac ca planta să fie folosită în industria berii (ca aromatizant). Pentru gustul amar
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
fag de Crimeea) este sporadic prin pădurile din Carpații și Subcarpații Orientali. În medicina populară, scoarța de fag se folosește ca vermifug și ca tonic-amar, precum și ca antidiareic. Genul "Quercus" (stejarul) cuprinde cca. 450 specii, cu o largă răspîndire. Amenții masculi sunt lacși și penduli. Fiecare floare femelă este înconjurată de un involucru care se transformă în cupă, acoperind partial o achenă elipsoidală (numită popular ghindă). În România sunt 9 specii, mai frecvente fiind : "Q. robur" L. (stejar pedunculat), cu frunze
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
o bractee trilobată (spre deosebire de C. orientalis Mill. - cărpiniță, la care bractea este întreagă). Lemnul de carpen este considerat printre cele mai valoroase esența ca lemn de foc. Au flori unisexuate, dispuse monoic. Frunzele sunt compuse și conțin substanțe aromatice. Florile mascule sunt grupate în inflorescențe amentiforme, pendule, au un perigon sepaloid și 3-40 stamine. Florile femele sunt solitare sau dispuse cîte 2-5, situate terminal pe lujeri din anul respectiv și au 2-4 tepale verzi, ovar infer cu două stigmate papiloase, groase
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Cuprinde plante lemnoase sau erbacee, cu latex. Unele specii au aspect cactaceu, ca urmare a adaptării la secetele prelungite. Frunzele lor sunt alterne (sau opuse), stipelate. Flori mici, unisexuate, nude (sau cu înveliș floral simplu), grupate în inflorescențe diverse. Floarea masculă are numeroase stamine libere sau unite (în diferite modalități), dar uneori se poate reduce la o singură stamină. Floarea femelă este redusă la un gineceu tricarpelar, trilocular, sincarp, superior. Ovarul se termină cu 3 stile, fiecare dintre acestea avînd cîte
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
alb. Florile unisexuate sunt grupate într-o inflorescență elementară bisexuată, numită ciațiu, care simulează o floare: în centru este floarea femelă, nudă, formată dintr-un ovar cu 3 stile și 6 stigmate, iar de jur împrejur sunt mai multe flori mascule reduse la cîte o singură stamină, cu un rest de înveliș floral. Această grupare se află într-o cupă provenită prin concreșterea a 5 hipsofile. Pe marginea superioară a cupei sunt 4 glande nectarifere eliptice, semilunare sau bicornute. Ciațiile sunt
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
pui fătați de fiecare femelă. Dacă are loc standardizarea numerică, se recomandă următoarea metodă. Între zilele 1 și 4 după fătare se ajustează numărul feților, eliminând surplusul de pui prin selecție astfel încât să se obțină un număr de patru pui masculi și patru pui femele pentru fiecare femelă. Dacă numărul de masculi sau femele născute nu permite obținerea unui număr de patru pui de fiecare sex, se acceptă ajustarea parțială (de exemplu, cinci masculi și trei femele). Ajustările nu se aplică
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
pui fătați de fiecare femelă. Dacă are loc standardizarea numerică, se recomandă următoarea metodă. Între zilele 1 și 4 după fătare se ajustează numărul feților, eliminând surplusul de pui prin selecție astfel încât să se obțină un număr de patru pui masculi și patru pui femele pentru fiecare femelă. Dacă numărul de masculi sau femele născute nu permite obținerea unui număr de patru pui de fiecare sex, se acceptă ajustarea parțială (de exemplu, cinci masculi și trei femele). Ajustările nu se aplică
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
tratamentului depinde de schema de tratament și trebuie să asigure prelevarea de celule germinale tratate în toate stadiile. La sfârșitul perioadei de împerechere, femelele sunt găzduite individual. Când gestantele fată, se înregistrează data, numărul puilor și sexul acestora. Toți puii masculi sunt înțărcați, iar femelele pui sunt eliminate, exceptând cazurile în care sunt incluse și ele în experiment. Testarea translocațiilor heterozigote Se utilizează una din cele două metode posibile: ― testarea, prin analize citogenetice, a fertilității generației F1 și a posibilității apariției
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
F2 din fătările cu număr mic de pui păstrați pentru testări suplimentare. Toate femelele purtătoare de translocații sunt verificate prin analiza citogenetică a unei translocări la oricare din descendenții lor masculi. Femelele XO se recunosc prin schimbarea raportului între sexe masculi/femele la descendenții lor, de la 1:1 la 1:2. Într-o acțiune ulterioară, exemplarele normale din generația F1 se elimină din testele următoare dacă prima serie de pui F2 prezintă valori egale sau mai mari decât valoarea normală predeterminată
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
aprilie. Crește încet, putând să atingă chiar și 14 metri și un diametru de 6 metri sau chiar mai mult. Este un arbust cu ramuri căzătoare și frunze lucioase, verde-închis, plate, aranjate în spirală și lungi de 2-3 cm. Florile mascule sunt așezate în axila frunzelor anului precedent și constau din 8-10 stamine, în formă de scut (peltate), pedunculate, pe fața inferioară cu 5-9 saci polinici. Grăunciorul de polen este lipsit de saci aeriferi. Florile femele sunt grupate în conuri izolate
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
acestuia de a resimți plăcerea în timpul întregii experiențe sexuale. Astfel, prin eliminarea plăcerii, este eliminată și posibilitatea de a stabili legături emoționale puternice între parteneri. Aceste practici nu trebuie confundate cu tantra buddistă (Vajrayana). Mecanismul fiziologic al orgasmului la indivizii masculi este similar la majoritatea mamiferelor. De asemenea, la cele mai multe specii de mamifere (dar și la aligatori), femelele au clitoris. S-au făcut cercetări extinse în ceea ce privește sexualitatea și posibila existență a unui orgasm la delfini, la care s-a observat angajarea
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
cunoscute prin studiile lui Siebold (1838) asupra lui "Calliphora" și "Onesia", apoi prin cele ale lui Lowne (1890-1895), care introduce o terminologie pațial acceptată și astăzi, precum și cele ale lui Bruel (1898) asupra lui "Calliphora". Cercetând în mod extensiv genitaliile mascule la caliptratele palearctice, Pandellé (1894-1896) recunoaște și scoate în evidență importanța lor pentru delimitarea precisă a speciilor. Ulterior Townsend (1908, 1911, 1914), abordând aparatul genital femel, aduce o serie de contribuții semnificative și relevă valoarea taxonomică a acestuia. Concluziile lor
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
în multe județe din Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia și Transilvania. Elevul și continuatorul cercetărilor dipterologice ale lui Petru M. Șuster, Dr. Andy Z. Lehrer a abordat pentru prima dată în țară, studiul detaliat al acestei familii pe baza armăturilor genitale mascule, ceea ce a dus la descoperirea unei serii de specii noi pentru fauna Calliphoridelor României, la extinderea arealului geografic cu noi stațiuni de colectare și la revizuiri taxonomice pentru majoritatea speciilor citate. Toate aceste aspecte s-au materializat până la urmă în
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
rudenie între grupele mai mici sau mai mari de specii, ci la realizarea unor entități practice de identificare fără valoare filogenetică. Cea mai mare parte din taxonii care au fost înglobați în această familie nu are descrierea și ilustrarea genitaliilor mascule, singurele caractere ce pot oferi o imagine veridică a gradului lor de rudenie și, de aceea, divergențele autorilor sunt mari. După Zumpt (1956), pentru regiunea palearctică, Calliphoridele au următoarele subfamilii : "Calliphorinae", "Chrysomyiinae", "Phormiinae", "Rhiniinae", "Cephenomyiinae" și "Rhynchoestrinae". Pentru fauna României
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
divergențele autorilor sunt mari. După Zumpt (1956), pentru regiunea palearctică, Calliphoridele au următoarele subfamilii : "Calliphorinae", "Chrysomyiinae", "Phormiinae", "Rhiniinae", "Cephenomyiinae" și "Rhynchoestrinae". Pentru fauna României, Lehrer (1972) a mai introdus subfamilia "Polleniinae", care prezintă atât caractere somatice deosebite, cât și genitaliile mascule distincte. În alte regiuni geografice au mai fost incluse diferite subfamilii, ca de exemplu "Ameniinae" (pentru zona austraiană) sau "Fainiinae" Lehrer, 2007 (pentru zona afrotropicală) și "Stomorhiniinae" Lehrer, 2007 (pentru zonele palearctică, afrotropicală și orientală). Unele dintre ele au fost
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
ale grupului. Adoptând o metodă de cercetare mai profundă a caracterelor postabdominale, Lehrer (1970) a reușit să stabilească că « genul "Bengalia" » este de fapt o subfamilie. Mai târziu (2003) el a dovedit prin argumente de morfologie comparată a scleritelor abdominale mascule, corelate cu caracterele particulare ale trompei, colorația somatică, morfologia insolită a aparatului genital și ecologia sa, că el reprezintă o familie distinctă, monofiletică, Bengaliidae, ce nu mai poate coexista cu dipterele Calliphoridae s. str. Ba mai mult, alți taxonomiști (ca
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]