712 matches
-
ca valoare primă, fericirea se impune dintr-odată ca ideal suprem: acest proces n-a făcut decât să se amplifice. Departe de a fi o deviere aberantă, obsesia contemporană a plenitudinii reprezintă împlinirea perfectă, irezistibilă a programului modernității individualiste și materialiste. Și, cu siguranță, nu apelurile la „a-ți bate joc de fericire” vor schimba ceva. Nimic nu va opri promovarea în toate direcțiile a împlinirii subiective. O piață tot mai mare, tot mai multe îndemnuri la un trai mai bun
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
distingem, foarte schematic, trei modele sau trei momente care au structurat imaginarul social al fericirii în perioada consumului de masă. Începând cu anii ’50, un prim model al realizării de sine s-a construit în jurul a doi poli majori: viața materialistă și cea afectivă, „lucrurile” și inima, mitologia consumului și cea a iubirii 18. Două sisteme de referință care, în paralel, au vehiculat o „micro-utopie concretă” de masă sau un „utopism al vieții private”19. Nu este lipsit de sens să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o scurtă recreație, un al doilea model a consacrat o utopie transgresivă și transpolitică 20. Odată cu faza III, ideologia fericirii cunoaște o nouă „actualizare”. Distincției dintre fericirea consumeristă și fericirea în dragoste i se adaugă acum clivajul care opune fericirea materialistă fericirii spirituale, fericirea-mișcare fericirii-echilibru. Martorii acestui model „psiho-spiritual” sunt avântul noilor forme de religiozitate, reafirmarea interesului pentru căile spirituale și pentru tradițiile mistice, succesul vechilor școli de înțelepciune. Înfloresc lucrările și stagiile, institutele și atelierele care oferă practici psiho-corporale sau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care se adaugă o nouă vogă a filosofiei trăite și a înțelepciunilor antice. Tot atâtea fenomene care ilustrează ceea ce unii numesc o „schimbare de paradigmă”21, o „Nouă Vârstă” caracterizată prin preocuparea pentru „înțelepciune” sau autoperfecționare spirituală 22. În contrast cu concepția materialistă a fericirii, aceste demersuri spirituale sunt axate pe căutarea echilibrului interior, pe armonizarea trupului și a spiritului, pe expansiunea și aprofundarea conștiinței. Importante sunt nu atât schimbarea lumii, cât schimbarea sinelui, trezirea conștiinței la potențiale neexploatate, inventarea unei noi arte
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mondene. Nu o „schimbare de paradigmă”, ci dinamica de pluralizare a mitologiilor fericirii individualiste. Iluzia înțelepciuniitc "Iluzia înțelepciunii" Noua apreciere de care se bucură spiritualitățile religioase și laice este prezentată frecvent drept o răsturnare importantă care, eliberându-ne de promisiunile materialiste, ne-ar deschide căile fericirii autentice. În timp ce preocuparea pentru bunuri materiale dă naștere la insatisfacții și frustrări, aventura psiho-spirituală ar duce la o împlinire plină de semnificații și de armonie atât cu sine, cât și cu universul. În centrul fantasticului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
considerăm responsabilă pentru declinul demografic al popoarelor europene. Ea este, în mare măsură, consecința modelului de civilizație occidentală, bazată pe secularizare, pe idolatria consumeristă, pe prăbușirea credinței și pe alte fenomene care însoțesc acest tip de civilizație centrată pe filosofii materialiste, pe orientări spre consum, spre o definire materialistă a fericirii etc. În termeni demografici, aceste două modele se bazează pe proiecții în baza unor ipoteze divergente: unul fondează aceste proiecții pe speranța de viață la naștere, celălalt, în baza unor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Ea este, în mare măsură, consecința modelului de civilizație occidentală, bazată pe secularizare, pe idolatria consumeristă, pe prăbușirea credinței și pe alte fenomene care însoțesc acest tip de civilizație centrată pe filosofii materialiste, pe orientări spre consum, spre o definire materialistă a fericirii etc. În termeni demografici, aceste două modele se bazează pe proiecții în baza unor ipoteze divergente: unul fondează aceste proiecții pe speranța de viață la naștere, celălalt, în baza unor ipoteze asupra fertilității (număr de copii la o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
ca element structurant individul uman în calitate de ființă socială, apare o problemă complicată de depășit, mai ales pentru economie, unde reflexul condiționat al omologării devenirii ca progres nelimitat ține de amprentarea originară a Iluminismului, și anume a perspectivei teleologice de inspirație materialistă. Dacă în etapa dominației paradigmei mecanice asupra configurării înțelegerii în Economie așa ceva părea natural, în situația reîncărcării metodologice și epistemologice în spectrul complexității predestinarea materialistă ar însemna catastrofa ultimă. Economia este în consecință unui adevărat ultimatum al științificității să se
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
progres nelimitat ține de amprentarea originară a Iluminismului, și anume a perspectivei teleologice de inspirație materialistă. Dacă în etapa dominației paradigmei mecanice asupra configurării înțelegerii în Economie așa ceva părea natural, în situația reîncărcării metodologice și epistemologice în spectrul complexității predestinarea materialistă ar însemna catastrofa ultimă. Economia este în consecință unui adevărat ultimatum al științificității să se raporteze la complexitate nu doar din punctul de vedere al ipotezelor fondatoare și al consecințelor consistente cu acestea, ci și cu contextul social și societal
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
contat viteza atingerii scopului uzându-se de orice mijloc accesibil, unde, în fapt, s-au încurcat planurile, s-au suprapus orizonturile de înțelegere, unde s au confundat nivelurile de explicație. Expresia directă a eșecului se originează în ceea ce numesc calea materialistă din care a derivat forma cea mai coruptă a acțiunii, calea cazinoului, în materie de conceptualizare și de substanțiere a Economiei, în toată diversitatea imaginabilă a coruperii sensurilor ș semnificațiilor atașate consecințelor. Sugestia soluției vine dinspre o direcție pe care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
procesul de creștere, ultima relicvă a teoriei progresului păstrată cu sfințenie de Economie. Dar este posibil ca recursul la teoria fractalilor să acopere ca o scuză salvatoare păcatul Economiei de a crede în cauzalitate lineară, în determinismul vizibil al cogniției materialiste din care provine. Haina de împrumut, pentru a putea să aibă acces la clubul complexității, constituie o soluție rușinoasă, dar sănătoasă, pe principiul că mai bine este să evadezi în metateorie decât să eșuezi în metastaza autosuficienței în conceptualizare. Partea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de performanță materială. Or, spațiul este contextul complexității, este mediul vieții, cu componente multiple, de la cele obiectuale, la cele spirituale, de la cele amorfe, la cele vii, de la cele inerte, la cele sensibile. Este chiar lăcașul, mediul placentar al vieții. Perspectiva materialistă schilodește spațiul, exclude omul, transformă creativitatea în cărămidărie. Spațiul invită Economia să se întemeieze pe alte principii decât cele materiale, nevoile umane nefiind doar exclusiv materiale. Spațiul impune Economia să fie o știință antropică, ca produs al conștienței desfășurate în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
modernități. În schema analizată în penultimul capitol al părții I a acestei cărți privind tranzitivitatea valorilor dintre modernitate și postmodernitate spre a doua modernitate (globalizarea) încărcătura conceptului para digmatic evoluează de la mecanism, la proces și apoi la sistem, de la viziunea materialistă, la cea duală și apoi la viziunea antropomorfă, de la lumea obiectelor, la cea a fenomenelor și, în sfârșit, la lumea complexă a întregului natural fertilizat pe principiul antropic. Ideea de sistem nu este o cărămidă a înțelegerii lumii în devenirea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și care reașază omul în centrul proceselor creative, în sensul că de el depinde totul. Sistemele economice sunt astfel expresii ale unei economii diferite de toate economiile anterioare, fiind antropice prin excelență și retransformând economia dintr-un scop al epocii materialiste într-un mijloc de asigurare a bunăstării în epoca în care lumea se îndreaptă spre ea însăși, devenind una. Astfel, sensul oarecum restrâns atribuit de mine conceptului de sistem economic are în vedere apariția ingredientelor necesare, de natură substanțială, ale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
centrată pe om și pe ceea ce are el distinctiv în regnul viu: inteligența, cunoașterea și creativitatea. Societatea cunoașterii, pentru că se întoarce la om și natura lui specifică, face ordine în câmpul explicativ al mijloacelor transformate în scopuri de societatea randamentală, materialistă, clădită pe revoluțiile industriale. Totodată, răstoarnă și aliniamentele pe care societatea globală este înghesuită în semnificațiile impregnate de revoluțiile naționale în materialul construcției lumii pe interdependențe care exhibă diferențele. Societatea globală - ca suport al societății cunoașterii - consacră preeminența a ceea ce
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
spus, doar schimbarea este eternă; zeii nu există, și nici soarta ca modalitate a transcendenței; efortul îndreptat asupra propriei ființe face posibilă o modificare a individului. Tot atâtea teze care, preluate de la Leucip, nu variază și constituie fondul oricărei gândiri materialiste. De aici un monism filosofic care conduce la inventarea corpului unitar și material încă din această epocă a filosofiei grecești. Contra corpului schizofrenic rezultat din pitagorism, Democrit afirmă integritatea singurului bun de care dispunem: nu există suflet separat de trup
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
zilei și autonomia în locul proximității complice a celor care beneficiau de putere și autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepsească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în cartea sa Arta de a scăpa de mâhnire, dar lucrarea n-a mai fost regăsită... I se recunoștea sofistului o imensă putere de convingere, o considerabilă putere de foc verbală. Ne imaginăm ce terapeut a putut fi. Opțiunea lui materialistă, monistă, imanentă îi permite să conceapă că se poate accede la cauza profundă a răului, situată în materia atomică a pacientului, cu ajutorul cuvântului care fabrică reprezentări utile pentru a acționa asupra trupului și a logicilor suferințelor psihice, deci corporale. Principiile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
filosoful ar adăuga ușor și canibalismul la lista talentelor sale, numai că justificarea ridică niște probleme... Pentru că Diogene afirmă în aceste câteva rânduri un materialism prost văzut în tradiția filosofică: el susține principiul, foarte puțin platonician, dar de factură tipic materialistă, că totul e în toate și pretutindeni. Astfel încât pâinea, carnea și legumele nu pot fi distinse chiar așa de ușor între ele pe cât s-ar putea crede a priori, pentru că în pâine se găsește și carne, iar în legume aflăm
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î.Hr. decât pe discipolul grec din secolul al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul lui Cicero, Cezar însuși, precum și unii ofițeri din garda lui - dar și Cassius, unul dintre asasinii săi; la o anumită distanță, de asemenea, poeții elegiaci; în păturile de jos, oameni
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prin rațiune raționantă și rezonabilă, construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ, ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în față mizeria
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamen-ului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să mori; a ști să mori implică învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. În ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
așadar, în mod paradoxal, de a mai suferi! Mor, deci nu mai exist; nu mai exist, deci nu mai sufăr - dar nici nu mă bucur. Rămân atomii prinși în dansul lor neschimbat și nemuritor. Dar transmigrarea sufletelor? De fapt, teoria materialistă recuză această posibilitate. Amintirea unei existențe anterioare rămâne imposibilă de vreme ce fiecare configurație atomică este proprie unui individ și numai lui. Înainte de el și după el nu există nimic, în afara părților descompuse ale regimului asociativ care, în ceea ce-l privește, se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un kyôgen care tratează aproape aceleași subiecte, dar la modul comic. Astfel, ceea ce, în n:, ține de straniu și de tulburător, de apariții neliniștitoare sau de extraordinare fapte vitejești, se vede reluat, în kyôgen, dintr-o perspectivă diferită, concretă și materialistă. Dacă n: este claudelian, kyôgen este brechtian. Ele se succed de-a lungul unei zile întregi, atât în Grecia, cât și în Japonia, invitându-ne să nu uităm niciodată că nici o afirmație nu are o valoare absolută, că în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]