635 matches
-
în care profitam de ceea ce se numea ședință ca să facem ceea ce azi s-ar numi training interdisciplinar pentru profesori. Deși este greu de crezut fiindcă iese din clișeele comode, cercul de filosofie, care oficial purta numele de cerc de educație materialist științifică și umanist revoluționară, era locul în care elevii mei citeau și discutau opere filosofice străine (cu o pasiune de înțeles pentru Nietzsche) și ceea ce era mai mult sau mai puțin publicat din Cioran, Vulcănescu, Noica. Lor li se adăugau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
înfricoșa? Muriți precum toate animalele, Voi nu muriți precum toate animalele Și nu este nimic după. Nu este Nimicul după. Mă țin la distanță deci de naturalismul pur. Dar pe de altă parte nu sunt încântat nici de constructivismul idealist, materialist sau structuralist care consideră că sensul și valoarea vieții ar fi doar o construcție umană. Pentru un asemenea constructivist eu, ca și om, mă limitez să aplic realității și existenței mele o construcție conceptuală sau lingvistică. Și eu, ca și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fier din argilă imprimând astfel o culoare roșie, respectiv cenușie. Ceea ce nu se știe, e că acest fapt are de asemenea un caracter ecologic, mai precis sub aspectul relației organism−mediu. Anume, prima, oxidativă, e compatibilă cu un tip pragmatic, materialist, precum romanul; ceramica autohtonă, reductivă, e compatibilă cu un popor orientat spre spiritualitate, așa cum prezintă Jordanes pe strămoșii noștri. Și de aici, Îmi permit să generalizez aceste considerații. Anume, e preferabilă utilizarea ulcelei din lut care, artizanală fiind, deci intrând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu numai că nu știm ce sunt Adevărul și Binele, dar mai suntem și imorali, perverși și decadenți. Singurul nostru Dumnezeu e plăcerea, îmi explică examinatorii mei, în Occident, noi nu mai știm să deosebim binele de rău, suntem cu toții materialiști, efeminați, alcoolici, drogați, sterili, egoiști, cupizi, perverși, sinucigași, delincvenți. Indicele criminalității, mă informează ei, este de douăsprezece ori mai mare în Statele Unite decât în Iordania. Consecința: noi nu mai știm să murim pentru credința noastră sau măcar, în lipsa ei, pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu el, adică, vei putea face afaceri bune. Până una-alta, cel ce primește îl obligă un piculeț pe vizitatorul pe care-l îndoapă. Altfel spus, el nu se risipește, ci anticipează. Deși (sau poate tocmai pentru că) este mercantil și materialist, această interpretare rațională întâmpină și unele obiecții morale din partea mea. Invitat la o căsătorie șiită la Sheraton Coral Beach, sunt uluit de fastul berlusco-hollywoodian al sărbătorii, tipice pentru noii îmbogățiți și care ar face să pălească restaurantul Fouquet's de pe la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost educați. Educația ține într-o măsură foarte mare de țara de unde vii. De mediul în care ai fost format. Promotorii noțiunii de "mediu" din Franța trec drept niște personaje necioplite. Sainte-Beuve, Hippolyte Taine sunt niște pozitiviști, niște determiniști, niște materialiști și alte alea. Atunci când ideile unui om cinstit ne șochează, să privim cu atenție humusul pe care a crescut. Cu cine a copilărit alături, ce fel de chipuri a văzut în jurul lui, ce cântece de leagăn a auzit în prima
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fondatorilor acestui stat, s-a transformat în vârful de lance al supranaturalului. Dacă bunii mei magiștri parizieni ar fi putut presimți așa ceva, ar fi avut loc multe sinucideri la Sorbona. Mă întreb chiar dacă nu cumva, atunci când și-a ucis soția, materialistul și spinozistul Althusser a precipitat lucrurile, ca să nu ajungă să vadă toate acestea. 3. Vae victis: în Palestina Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim și trecea prin mijlocul Samariei și al Galileii, intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost întrebuințat în înfruntările șefilor israelieni în timpul războiului de eliberare (jidan, Shylock, nazist etc.) Nici ocupanți prin firea lucrurilor, nici persecutați ereditari. Roata se învârte. Eadem sunt semper omnia. "Toate sunt întotdeauna la fel": sunt cuvintele lui Lucrețiu, poet roman materialist și dușman al zeilor. Dacă l-am citi ceva mai des, am fi scutiți de o mulțime de deziluzii fără de motiv și de amărăciuni inutile. Aceasta îmi pare a fi, la urma urmelor, adevărata piatră de hotar dintre agnostic și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unic, pe care abordarea monografică nu-l putea identifica decât într-o metafizică în care „noțiunile sunt și rămân aceleași la toate popoarele din lume” (p. 87). La „spiritualismul înalt” al noțiunilor va ajunge omenirea numai debarasându-se de „egoismul materialist” al formelor particulare de limbă (p. 92). La această concluzie finală duce înlocuirea realității cu irealitatea. Scraba preconizează că într-un viitor foarte îndepărtat omenirea va trebui să renunțe la formele materiale ale cuvintelor pentru a se putea instala complet
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
absolute, dincolo de experiență, ale „interiorului uman” și „exteriorului”. El și școala sa uriașă - Fichte, Hegel, Schelling, Schopenhauer, Nietzsche! - au Îndrăznit, Încă o dată, credem noi, ca ante-socraticii, nu să se „măsoare cu Divinitatea”, negând-o, așa cum au făcut legiuni de gânditori materialiști, de la Democrit până la Feuerbach și Marx, ci „Îndrăznind să creadă”, inventând nu alți zei, ci... propunând o nouă Cale pentru a ajunge la acea sau acel Spirit Absolut (Das Absolute Wesen a lui Fichteă; sau „calea dialectică” a lui Hegel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acele zeci și sute de necesități mai mici sau mai mari care ne-au ocupat și Încordat spiritul și trupul luni și ani În șir... Nu, „Îndrăgostirea”, „Împrietenirea” - ce e o dragoste masculină - nu sunt, cum ar zice un sceptic materialist, aure, nimburi ale instinctului de procreație, nu sunt o „metafizică a răspândirii speciei”, acea „voință oarbă” mai prezentă decât moartea și viața În aerul de dinaintea nașterii noastre și de după noi - dacă acest „după” este real. Nu rareori, sunt ferm convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei este Jacques Lacan: se publică două lungi conferințe ale lui, scrise încă de prin '84-'85, în care el argumentează că religia este cea care va supraviețui și care va învinge în lupta cu psihanaliza. Îl numește pe Freud materialist grosolan, lucru la care nu te-ai aștepta absolut deloc de la o figură cum este Jacques Lacan. Derrida, în ultimii zece ani de viață, s-a ocupat de "calea apofatică" în raport cu Cabala iudaică, deci cu elemente religioase foarte clare. Habermas
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
bunul Dumnezeu infinit plicticos : dacă el există (la modul cotidian), existența lui nu poate fi decât de ordinul banalului. Dumnezeu nu poate deveni interesant decât prin tensiunea incertitudinii (vezi Cioran). țuțea spunea că religiile nu nivelează spiritual (cum o face, materialist, comunismul), dar ele însele (cum este cazul Creștinismului) nu au sens decât prin excepții, prin abaterea de la același numitor (vezi sfinții, martirii). O lume în care toți ar accede la har ar fi de o imensă platitudine Or, ceea ce face
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
domenii, darwinismul social, de exemplu! - și sufăr tăcut și intens de faptul că azi generațiile mai tinere se închină așa-zisului pragmatism american, priorității „obiectului” în vechea relație „subiect-obiect” și, în această prioritate, încă o dată, cum au făcut-o excesiv materialiștii marxiști, acordând o însemnătate covârșitoare mediului și capacității acestuia de a forma (și de a distruge!Ă. Totul, de aproape un secol, se explică prin ambient, prin „influența mediului”, știrbind enorm rolul și statura individului, uitat și aproape ridiculizat pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vorbă, Destin, este încarnarea eului tău profund și unic, „acolo” unde ești și stai ca un zeu, inconfunabil și, mai știi, nemuritor! Și atunci „munca” devine eliberatoare cu adevărat, dar nu în felul în care o înțelegeau Marx și toți materialiștii, printr-un sistem social în sfârșit egalitar și echitabil, se pare, încă o utopie și încă una din „acelea” pe care trebuie să ne ferim de a o pune în practică - și în nici un caz cu ajutorul poliției de orice fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
valori cărora societățile noastre le erau martore. După ce a pus accentul pe bunăstare materială, pe bani și pe securitate fizică, epoca noastră ar da prioritate calității vieții, exprimării sinelui, spiritualității, preocupărilor referitoare la sensul vieții. De la un sistem cultural esențialmente materialist, noi am fi trecut la un Weltanschauung de tendință „postmaterialistă”. Societate informațională, societate postmaterialistă: în acest fel am vedea estompându-se, puțin câte puțin, atotputernicia „lucrurilor” descrisă odinioară de Georges Perec. Dacă prin „sfârșitul” societății de consum înțelegem istovirea pasiunilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
lumiitc "Sentimentalizarea lumii" Eșecul tuturor idealurilor? Absorbția tuturor aspectelor existenței de către economia de schimb și goana după câștig? E suficient să ne oprim asupra chestiunii iubirii pentru a observa imediat care sunt limitele procesului de mercantilizare. Contrar concepțiilor anumitor gânditori materialiști din secolul al XIX-lea, dragostea ca valoare, departe de a intra în declin, rămâne pe piedestalul ei tradițional. În filme și în cântece, în romane și în presă, pretutindeni iubirea e prezentată ca un ideal superior, chintesența vieții, imaginea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de turme umane standardizate pe cât de inconștiente, pe atât de însetate de satisfacții vulgare. Sfera transcendentă a idealurilor, cunoașterea regulilor vieții de societate, dorințele de elevare spirituală, toate acestea au fost măturate de consumul industrial, de un univers devenit integral materialist. Societatea de hiperconsum și barbaria intelectuală, morală și estetică sunt totuna. Cultul eficienței și al banului a detronat, în mod indiscutabil, vechiul prestigiu al „gândirii meditative”; principiul perimării, valabil inițial doar pentru obiectele de unică folosință, s-a substituit celui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
antiumanistă precum doctrina nazistă. Și, nu se poate repeta aceeași greșeală victimizând cugetători care au reprezentat momente deosebite în istoria culturii universale, pe motivul că inițiatorii ideologiei comuniste, Marx și Engels, de altfel ei înșiși remarcabili gânditori, aparțin curentului filozofic materialist. Înțelepciunea noastră populară incriminează cu claritate astfel de practici necumpătate, apreciind cu mult bun simț că „ nu trebuie să arunci în foc toporul pentru că un nebun a tăiat cu el pădurea”. Remarc, în context, maturitatea de gândire a autorului, ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de activitate probabil) și pericolului schimbărilor de climă și mai ales celui al globalizării (acesta amenințând cu desființarea statelor suverane și unificarea lor completă sub conducerea unui guvern mondial). Prezentul ne relevă faptul că materialismul ( fără a incrimina curentul filozofic materialist ) domină autoritar viața publică și privată în toate statele lumii, indiferent de gradul de civilizație existent. Din acesta își trag seva și pasiunile politice tot mai pronunțate și violente din România, unde intensitatea lor a contribuit în mare măsură la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cultură) este antidotul tuturor maladiilor sufletești ale acestei epoci în care trăim. La o privire mai atentă din partea noastră, «hrana spirituală» este adeseori toxică, remarcând informațiile care ne sunt «servite». Există o legătură mai mult decât suspectă între curentul larg materialist din lume și mass-media (care prin presă, TV, radio îl promovează efectiv și eficient). Nu pot afirma cu certitudine că toate mijloacele de propagare a informației sunt vinovate (de modul în care o fac sau de conținutul temelor acestora; ci
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
zilelor noastre îi cad pradă din păcate continuu nenumărați oameni (totodată suflete), deopotrivă femei și bărbați, tineri și bătrâni. Stăpânii mass-mediei (patronii posturilor respective, în marea lor majoritate) sunt interesați doar de profitul lor, ceea ce îi recomandă a fi individualiști (materialiști). Femeile cad poate mult mai ușor în această «cursă» întinsă cu abilitate de materialismul «universal», din cauza unor nevoi mai stringente de confort și siguranță, parțial numai firești. De aceea, nu greșesc spunând că s-a vorbit mereu mai mult de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ușor în această «cursă» întinsă cu abilitate de materialismul «universal», din cauza unor nevoi mai stringente de confort și siguranță, parțial numai firești. De aceea, nu greșesc spunând că s-a vorbit mereu mai mult de femeile materialiste decât de bărbații materialiști (chiar și în cântecele tinerilor de azi, care folosesc acest leitmotiv mai mult ca oricând). Prezentul ne demonstrează o majoritate autoritară a femeilor «materialiste» (opuse celor «idealiste»), femeilor «bine aranjate», cochete, apte de compromisuri de tot felul și care pot
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a dominației totale asupra societății civile, dar un obstacol care nu poate fi înlăturat cu ușurință. Este vorba, în primul rând, de o incompatibilitate ideologică[...]. Cu atât mai evidentă este contradicția dintre ideologia oficială și religie în cazul comunismului, declarat materialist, ateu, decis să înlăture din mintea oamenilor „opiumul pentru popor”, cum erau considerate credințele religioase. În viziunea sociologului Dan Ioan Dascălu, personalitatea totalitară a omului aflat într-o societate închisă (totalitară) sau a individului obligat „să se conformeze unui sistem
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor și corporații municipale și de cartier. Militantul malaiezian pentru protecția consumatorilor, Bishan Singh o numește economia antreprizei comunitare de vreme ce contopește forțele de piață ale economiei monetare cu forțele comunitare ale economiei sociale.” Ideologia corporatistă „a fost grefată pe monismul materialist al filosofului Thomas Hobbes, care a trăit în secolul XVII, ducând acest monism până la ultimele sale limite: el a susținut că nu există absolut nimic în afară de materie. Dacă există un Dumnezeu, El trebuie să aibă un corp fizic. În concepția
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]