1,327 matches
-
Înălțarea în cultură este însoțită de diferențieri calitative, de substanță în ideologia morții. Se cunosc cazuri în care reperele fundamentale: integrarea în cosmicitate, iluzia întîlnirii cu ființe tutelare și divine, mîntuirea și libertatea spiritului, nu reușesc să se desprindă de materialitatea unor experiențe arhaice nemijlocite. La prima vedere, se pare că așa ar sta lucrurile și cu păstorul mioritic. El dorește să fie depus în apropierea stînii, pentru a continua și „dincolo” un mod de viață asemănător cu cel al existenței
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
specificul reprezentărilor muzicale. Astfel, în aspectul dual al scriiturii bitonale (ce suprapune două entități sonore apropiate, dar și puternic contrastante ) recunoaștem acea echivalență sonoră a concepției cromatice cu tușe divizate, ce explorează efectul optic produs de juxtapunerea culorilor pure. Desubstanțializată, „materialitatea” își pierde consistența, dizolvându-se într-o senzație vaporoasă. Finalitatea viziunii 176 conceptuale conduce la abstractizarea perspectivei spațiale printr-o fuziune a formelor, ce se „pulverizează” în fluiditatea discursului. Ceața este, de fapt, simbolul „misterului nerostit” al lui Mallarmé, acea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
universală, o logică a identităților, ceva asemănător cu anonimatul semnelor matematice. Unică, opera de artă era un lucru complet singular prin realitatea ei materială, multiplicată, ea devine un semn"16. Ce Focillon ar îndrăzni astăzi un Elogiu al mâinii? Reducerea materialităților obiectului este o cursă fără sfârșit. Deja, în epoca fotografiei pe hârtie glasată, la Élie Faure și Malraux, expertiza gestului, hazardul unei fabricări, lucrarea unui material întotdeauna singular erau înlăturate în favoarea unei uniforme dramaturgii spirituale. Confecționarea imaginii sensibile devenea un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
soclul cilindric sau tetragonal" sau statuia pre-helenică, anterioară statuii numite dedalică. Dar, în sens larg, grupăm sub acest termen ansamblul imaginilor eficace în mod imediat (cel puțin pentru spectatorii impregnați de o anumită tradiție a credinței), când privirea trece dincolo de materialitatea vizibilă a obiectului. Vârsta idolilor, pe care istoria occidentală trebui să și-o asume ca fiind a sa, ignoră așadar ruptura păgânism-creștinism. Este soclul originar al imaginilor, baza îngropată a piramidei căreia "arta" îi este un vârf apărut de puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ajunge la cea de-a patra problemă pe care o analizează Ioan Damaschinul se referă la perspectiva gnoseologică, căutând să identifice posibilitățile de cunoaștere. În primul rând sunt enunțate cele cinci simțuri care consideră sunt considerate că realizează legătura dintre materialitate și componenta psihică umană. Ulterior sunt amintite componentele ce țin de natura umană "impulsive" și cele raționale care leagă omul de inteligibile. "Sunt cinci simțuri: văzul, auzul, mirosul gustul, tactul. Mișcării impulsive în aparține facultatea de a trece de la un
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
analiza pornind de la nivelul cel mai abstract. În primul rând cercetarea este realizată la nivelul categoriilor ele fiind ideile ce stau la baza tuturor celorlalte cunoștințe legate de lumea sensibilă. Principala categorie care este analizată este cantitatea. Ea este specifică materialității și în strânsă legătură cu multiplicitatea acesteia. Dar tot pe această categorie se bazează posibilitatea de a număra, împărți, compara fiind punctul de plecare pentru știința matematică. De aceea acceptarea categoriei de cantitate este indispensabilă. Prin analiza pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
relativismului. Realismul 17 nu a mai făcut față nici noilor teorii fizice și nici societății de la sfârșitul secolului trecut. "Universul trebuie privit ca reprezentare", aceasta este marea provocare postmodernistă. Realul devine doar imagine a realității și prin aceasta își pierde materialitatea și relația directă cu imediatul. Manifestându-se ca o formă subiectivă sau contextuală ceea ce încă mai numim realitate și-a pierdut puterea explicativă. Indiferent în care curent filosofic ne încadrăm (de la realism la reprezentaționism sau pragmatism) realul nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
aspectul său fonetic, identificat cu semnificantul lui Saussure sau reprezentamenul lui Ch. S. Peirce, și referentul său extern - obiectul lui Peirce sau semnificația lui G. Frege. Chiar dacă în partea a treia a dialogului, Platon dezbate redarea naturală a numelor prin materialitatea sunetelor (adică onomatopeele, situație la care reduce Saussure caracterul motivat al semnului lingvistic) problema de fond este potrivirea numelui cu esența lucrului (ousia). Atunci când se pune problema numirii nepotrivite a lui Hermogenes, Cratylos răspunde că acesta nu este numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
șaptea, Platon arată că actul de cunoaștere începe de la nume, urcă la definiție, ajunge la imagine, apoi la știință, și prin asemănarea inteligenței cu obiectul atinge natura, ousia obiectului 42. După ce în prima parte susține teza lui Cratylos, căutând în materialitatea cuvintelor esența lucrurilor, furnizând explicații etimologice pentru a susține conformitatea dintre nume și caracterul lucrului, iar în a doua apără teza convenționalistă a lui Hermogenes, Socrate, cel care dirijează dialogul, avansează propria teză, invitându-l pe Cratylos să părăsească numele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sunt în relație cu sărbătoarea Paștilor; autorul enumeră mai multe astfel de credințe conform cărora strigóele, strigóicele- spirite și strigóicele-femei precum și vrajitórele pot fi văzute de oameni, în ziua de Paști 140. Jertfa cerută de puterile întunericului este Sanda, cu materialitatea căreia se hrănește nu numai Christina, ci și d-na Moscu; energia mamei crește pe măsura devitalizării fiicei mai mari, ea pare că reînvie "din tinerețea Sandei"141, atunci când declamă versurile preferate ale Christinei. "Toată însuflețirea ei, glasul acela plin
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lătrând amenințător"754, episod care reprezintă punctul de plecare al nuvelei). Jocul numerelor (doi-trei) și actualizările posibilelor utilizări ale sintagmei Les trois Grâces, într-o formă fonetică sau alta (Les trois grasses) continuă cu amintirea lui Hagi Pavel și aluzia materialității. Inginerul este convins că doctorul Aurelian Tătaru se referise la niște prietene din timpul studenției în Elveția, Les trois grasses; situându-se în același joc ambiguu al lui "doi-trei", el își amintește doar de Yvonne și de Henriette, și uită
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a operei sale. Din alt punct de vedere, capitolul despre spațiu este revelator pentru eforturile sale deoarece concepția asupra spațiului pare să oscileze, în ultimii săi ani, între o prioritate acordată cadrului reprezentării colective și un mod de a privilegia materialitatea spațiului ca origine a virtualei sale veșnicii, putînd să se interiorizeze, la rîndul său, ca un cadru al memoriei colective. Dacă unitatea operei lui Halbwachs se manifestă în Memoria colectivă ca încercare de sinteză a concluziilor din fiecare etapă a
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
legendară a Evangheliilor: spațiul oferă amintirilor cadrul dublu, în paralelism cu timpul. Pe de o parte, spațiul este spațiul trăit, identic spațiului trăit transtemporal din experiența amintirii, iar acest spațiu trăit transtemporal este spațiul material. Spațiul ma-terial asigură, prin chiar materialitatea sa, caracterul nedefinit al amintirii. Pe de altă parte, spațiul, ca izolare, separare, zid al unei biserici, diferențiază un grup de altul și asigură identitatea grupului, adică nu mai este un spațiu transtemporal, ci spațiul unei temporalități colective, servind ca
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
materializat plastic expresiile unor nostalgii de tip mesianic 442, specifice reprezentării vizuale a sacrului. După cum am arătat deja mai sus, tot de la începutul acestui secol aveau să apară evidențele unei alte importante mișcări artistice Cubismul -, a cărei estetică orientată spre materialitate, deși nu urmărea deschiderea vreunei perspective spre arta religioasă 443, avea în centrul activităților creatoare personalitatea neegalată a lui Pablo Picasso, în ale cărui viziuni artistice aveau să pătrundă și unele influențe din sfera tradițională a artei religioase, în lucrări
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dedică științei și artelor. Iar Bildung reprezintă înțelesul subiectiv al culturii, ca putere de modelare lăuntrică, intelectuală și morală, din care rezultă în cea mai amplă formă personalitatea. După Wilhelm von Humboldt, prin urmare, conceptului de civilizație i se atribuie materialitate, sociabilitate și interes, iar conceptul de cultură apare purificat și ridicat în sfera idealității lipsite de interes. Nu e de prisos să adăugăm că, în gândirea germană, disocierea operată în noțiunea globală de civilizație e urmată de o a doua
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însăși natura ei determinată de condițiile existenței terestre. Cu toate că are la bază impulsul spontan specific omenesc, de a depăși natura terestră, creând imaginea unei vieți ideale, totuși atunci când trece la realizarea idealurilor ce o însuflețesc, e nevoită să îmbrace formele materialității. Zborul ei spre înălțime e permanent condiționat de legile spațiului și timpului. Închipuițivă un vultur legat de picior cu o sfoară. Tendința lui e să zboare în sus; dar în cazul acesta nu se va putea ridica în văzduh decâta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui e să zboare în sus; dar în cazul acesta nu se va putea ridica în văzduh decâta atât cât îi îngăduie lungimea sforii. Ceva asemănător e condiția terestră a culturii. Prin faptul că e o creație omenească, legată de materialitate prin necesitatea de a se exprima concret, cultura e limitată în timp și în spațiu. Faimosul titlu de laudă al divinizatei culturi grecești e tocmai această limitare simetrică în timp și în spațiu. Dar în cazul acesta ce se întâmplă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
urmările neatenției în actul religios al sufletului. Căci nu melodia e pricina abaterii, ci slăbiciunea morală a celui care o cântă. Arta cultică e parte integrantă a vieții religioase, ca funcție mijlocitoare, recunoscută și consfințită de întreaga ortodoxie. Dar atunci, materialitatea formelor ei nu e în contradicție cu spiritualitatea religiei ? Dacă am acorda gravitate acestei întrebări, ar trebui să mergem mai sus și să zicem: materialitatea euharistiei nu e în contradicție cu spiritul? Evident că nu. În creștinism însuși Dumnezeu s-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
integrantă a vieții religioase, ca funcție mijlocitoare, recunoscută și consfințită de întreaga ortodoxie. Dar atunci, materialitatea formelor ei nu e în contradicție cu spiritualitatea religiei ? Dacă am acorda gravitate acestei întrebări, ar trebui să mergem mai sus și să zicem: materialitatea euharistiei nu e în contradicție cu spiritul? Evident că nu. În creștinism însuși Dumnezeu s-a întrupat, iar omul, pe care își propune să-l îndumnezeiască religia noastră, nu e spirit pur ca îngerul, ci spirit și trup laolaltă, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care își propune să-l îndumnezeiască religia noastră, nu e spirit pur ca îngerul, ci spirit și trup laolaltă, ca un întreg organic. Mișcările fimței lui angajate în actul religios sunt totdeodată de caracter sensibil și de caracter inteligibil. Materialitatea formelor de cultură din cult se adresează în primul rând sensibilității. Iar sensibilitatea, după doctrina lui Dionisie XXX. Areopagitul, care nu e numai doctorul mistic al Bisericii, dar și filosoful cultului bisericesc, e unul din modurile de cunoaștere a lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care sunt plăsmuite capodoperele vine din natură. Marmura, metalul, culorile, sunetele, cuvintele dau substratul fizic al artei, dar ele nu prețuiesc cantitativ, ci numai în măsura în care fulgerul unui mare gând le silește să exprime cu totul altceva decât sunt ele în materialitatea lor. Cum lemnul trecut prin foc se transformă în căldură și în lumină, materia naturală trecută prin flacăra artei se transformă în frumusețe, care e altceva decât frumusețea naturii. Cum spiritul imaterial străbate prin masivitatea lucrurilor, entitatea artei pune stăpânire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simbolului e prin excelență paradoxală. El e sinteza concretă a văzutului cu nevăzutul, a materialului cu imaterialul, a vremelnicului cu veșnicul. Prin natura ei simbolică, arta se situează la intersecția dintre timp și veșnicie: ea face parte din lume prin materialitatea sensibilă, dar participă într-un fel la viața de dincolo de lume prin idealitatea pe care o degajează. Magia pe care ne-o împărtășește nu e mai puțin paradoxală, dar ea corespunde adânc naturii noastre psiho-fizice. O intuim prin simțuri, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi real, daca nu al limbajului în general, cel putin al limbilor, care sînt tocmai formele istorice ale limbajului. 2. Limbajul prezintă, într-adevăr (și este determinat în esență și în manifestările sale de) cinci dimensiuni universale: creativitatea sau enérgeia, materialitatea, semanticitatea, alteritatea, istoricitatea. Cu alte cuvinte: a) că forma a culturii, limbajul este o activitate liberă sau creatoare; b) limbajul se realizează în "lume" prin forme materiale (fonice, grafice etc.); c) limbajul semnifică (fiecărei forme lingvistice îi corespunde un "conținut
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de asemenea, "a celuilalt" (de aceea, limbajul este modul esențial și manifestarea primară a lui "a-fi-cu-celălalt" al omului; cf. Aristotel, Politica); e) limbajul se prezintă întotdeauna și cu necesitate sub forma "limbii": tradiția istorică a unei comunități istorice. Creativitatea și materialitatea sînt universalii ale tuturor formelor culturii care, toate, sînt "activitate creatoare ce se realizează în lume prin forme materiale". Semanticitatea este "diferența specifică" a limbajului față de celelalte forme ale culturii. Alteritatea este trăsătură distinctiva a actului de a semnifică lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
339 marcare 52, 68, 92, 95, 96, 101 marca 94, 205, ~ actanțială 56, ~ de plural 178, ~ formală 63, ~ gramaticala 59, 204, 205, ~ morfologica 204, 205 marchiziană 284 mari (ceremîșă) 179, 284, 328, 332 marshalleza (ebon) 198, 284, 328 marwari 285 materialitate 33 maya 95, 223, 268, 275, 285, 295, 318, 323, 351, ~ clasică 109, ~ yucateco 328, proto-~ 285 mehri 169, 170, 285 meitei (manipuri) 188, 285, 325 mende 212, 285, 333 meroitică 209 meru 286 metalimbaj 29, 71, 133, 356 metalingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]