910 matches
-
unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor dea accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. „Allaby sa gândit că maurul era nebun și că labirintul absurd era un simbol și o dovadă limpede a acestei nebunii.“ Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința omenească nu mai recunoaște
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
muritor dea accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. „Allaby sa gândit că maurul era nebun și că labirintul absurd era un simbol și o dovadă limpede a acestei nebunii.“ Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința omenească nu mai recunoaște nimic altceva dincolo de sine. În cazul pustiului însă, toate acestea ajung nesemnificative. Nu mai este loc nici pentru scandal și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fapt, așa cum apare din documentele vremii, "un simplu trădător în slujba francezilor"; reabilitarea lui Don Miguel și a Reginei Carlota Joaquina, sau demonstrarea tezei că hibridismul culturii și al politicii portugheze moderne se datorează amestecului de sânge negru, evreiesc și maur, iar instaurarea republicană nu e numai un episod politic ci "substituirea unui factor etnic printr-un altul". Integralismul își propune, ca punct de plecare, pregătirea tinerei elite intelectuale în slujba revoluției naționaliste; oameni care să-și înțeleagă bine neamul, să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să vorbească. De unde ai mata așa de frumoase portrete? a întrebat într-un rând fata lui Sanis. Le-am cumpărat de la iarmaroc, răspunse Tudorița. Tablourile acestea au și povești... Eu le-am cetit acu doi ani... Aici arată cum istorisește maurul, Desdemonei, vitejiile lui... Pe urmă ei s-au iubit și au fugit amândoi departe... Iar la urmă, el a omorât-o... — De ce a omorât-o? —A omorât-o pentru că o temea... A pârât-o un om ticălos... Ș-atunci maurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
maurul, Desdemonei, vitejiile lui... Pe urmă ei s-au iubit și au fugit amândoi departe... Iar la urmă, el a omorât-o... — De ce a omorât-o? —A omorât-o pentru că o temea... A pârât-o un om ticălos... Ș-atunci maurul a omorât-o... Scrie foarte frumos... — Da’ era vinovată? — Nu, nu era vinovată... răspunse zâmbind Tudorița. Iar Haia se uita cu luare-aminte pe păreți, gânditoare, tulburată. Dar dincolo, ce-arată? —Acolo-i Romeo și Julieta... amanții nenorociți... Și cartea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așadar spre uitare, bogat, dar vrednic de milă, iar în momentul când străbătea ultima trecătoare, de unde încă mai putea vedea Granada, a rămas nemișcat o clipă, cu privirea tulbure și mintea amorțită; castilienii au numit acel loc „Ultimul suspin al maurului“, căci sultanul detronat vărsase acolo, zice-se, câteva lacrimi, de rușine și de remușcare. „Plângi ca o muiere un regat pe care n-ai știut să-l aperi ca un bărbat!“ i-ar fi spus, se pare, Fatima, mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Ferdinand, sinceră sau afectată, era de așa natură încât creștinii care vizitau Granada le spuneau musulmanilor: „Sunteți acum mai dragi inimii suveranului nostru decât am fost vreodată noi înșine“. Unii mergeau până acolo încât spuneau, cu extremă rea-voință, că maurii îl vrăjiseră pe rege spre a-i împiedica pe creștini să le răpească bunurile. Suferințele noastre, oftă Mohamed, aveau curând să ne disculpe și să ne aducă aminte că, chiar și liberi, eram de acum înainte înlănțuiți de umilința noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de a-și regăsi fratele după cinci ani de robie, nu era în schimb prea sigură că dorea să părăsească locuința tatălui meu spre a se întoarce la părinți, ducând în brațe o fetiță pe care i-o făcuse un maur. Cu siguranță nu avea să-și mai găsească vreun soț. Nu era nefericită în casa lui Mohamed măsurătorul, care o hrănea, o îmbrăca și nu o neglija niciodată mai mult de două nopți la rând. Și apoi, când cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
convertiții sunt bănuiți că au rămas evrei în taină; nici un spaniol nu poate scăpa de Inchiziție dacă n-a dovedit că are „sânge pur“, că n-are adică printre strămoși, oricât de îndepărtați ar fi ei, nici un evreu și nici un maur. Și cu toate astea, însuși regele lor Ferdinand are sânge evreiesc, ca și Torquemada inchizitorul. Fie ca flăcările Iadului să-i chinuie până la sfârșitul veacurilor! Sara nu regreta așadar deloc că fugise cu familia în Portugalia, chiar dacă își dăduse iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ani. Unchiul mi-a dat doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două șnururi din mătase împletite cu fir de aur, unul violet, altul azuriu, o carte în legătură nouă care povestea viața sfintelor personaje ale Africii, precum și un poem de laudă. Călătoria a durat patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi revăd tovarășul decât trei ani mai târziu, în niște împrejurări ciudate. Eram tot în lanțuri, dar, spre marea mea surpriză, Bovadiglia a socotit că e cazul să-și ceară scuze: — Suntem pe teritoriu spaniol. Dacă soldații ar vedea un maur fără lanțuri, i-ar căuta pricină. Tonul respectuos m-a lăsat să trag nădejde că voi fi de acum înainte tratat mai puțin aspru. Impresia asta s-a confirmat încă de la sosirea la castelul Sant’Angelo, impunătoare fortăreață cilindrică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se datorează doar întâmplării sau simplului capriciu al unui corsar. Stătu un pic pe gânduri: Nu vreau să spun astfel că bravul Bovadiglia a brăzdat mările în căutarea dumitale. Nici vorbă. Numai că el știa ce fel de tip de maur ar trebui înfățișat Sfântului Părinte: un călător, un cărturar. A nimerit, colac peste pupăză, peste un diplomat. Nu ne așteptam la atât de mult. Se cuvenea oare să mă simt măgulit de a fi o captură atât de bună? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât soldaților“, decretase el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o manifestare de necuviință. La italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la unii, excesivă la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dintr-o privire, îi dădu cuvântul diplomatului. — Te-ai întrebat ades, Leon, care era adevăratul motiv al aducerii tale la Roma, pentru ce ne-am hotărât într-o bună zi să-l punem pe Pietro Bovadiglia să răpească un învățat maur de pe coastele Berberiei? Era un plan pe care răposatul papă Leon n-a găsit niciodată prilejul să ți-l dezvăluie. A sosit momentul astăzi. Guicciardini tăcu, iar Clement continuă, ca și cum ar fi recitat amândoi același text: — Să privim lumea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără să știi că Alessandro e bastardul lui Clement? Mi-am recunoscut ignoranța. Și-a făcut o adevărată plăcere din a mă lămuri: — Pe vremea când nu era nici papă, nici cardinal, vărul mau a cunoscut la Neapole o sclavă maură care i-a dăruit un fiu. Urcam acum spre palatul Pitti. Curând am trecut pe sub Porta Romana, în fața căreia Giovanni a fost iarăși aclamat. Dar, cu gândul la grijile sale, a neglijat să mai răspundă mulțimii. M-am grăbit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-și schimbe părerea. Ca să-și ascundă neliniștea și totodată ca să ne cerceteze intențiile, alese, ca de obicei, modul glumeț de discuție: — Nu mai putem așadar să ne adunăm între noi, florentinii, fără să nu fie printre noi și un maur! Papa avu un zâmbet stânjenit. Giovanni nici măcar nu zâmbi. În ce mă privește, am răspuns pe același ton și cu un gest de agasare evidentă: — Nu ne mai putem aduna între noi, Medici, fără să nu ni se alăture și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
abstinența zilnică de la hrană, băutură, fumat și raporturi sexuale, de la răsăritul pînă la apusul soarelui. 1 În arabă, Alhambra înseamnă citadela roșie. 1 Piață, tîrg, în arabă. 1 Ziua sfîntă de odihnă la musulmani. 1 Palatul de vară al regilor mauri, la Alhambra. 1 Jurist sau teolog musulman. 1 Băi publice la orientali. 1 Metaforă care folosește cuvîntul latin „carmen“ însemnînd „cîntec“. 1 Fiecare capitol din Coran. 1 „Rîu“ în Africa de Nord. 1 Berberia sau Barbaria, nume dat odinioară ținuturilor din Africa de Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1993). Au urmat Rușinea î1983, Prix du Meilleur Livre Étranger, nominalizare la Booker Prize în 1984), Versetele satanice î1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun și Marea de Povești î1990), Ultimul suspin al Maurului î1995), Pământul de sub tălpile ei î1999, Commonwealth Prize), Furie î2001) și Shalimar clovnul î2005). Pe lângă operele de ficțiune, i-au mai apărut o culegere de eseuri, interviuri și recenzii intitulată Patrii imaginare î1992), volumul de povestiri Orient, Occident î1994) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
eseuri, interviuri și recenzii intitulată Patrii imaginare î1992), volumul de povestiri Orient, Occident î1994) și o vastă antologie de texte eseistice și memorialistice, purtând titlul Dincolo de limite. La Editura Polirom au fost traduse până în prezent Rușinea î2001), Ultimul suspin al Maurului î2002), Harun și Marea de Povești î2003), Pământul de sub tălpile ei î2003), Copiii din miez de noapte î2005), Orient, Occident î2005) și Dincolo de limite î2005). în 2006, în cadrul colecției Biblioteca Polirom a fost lansată seria de autor „Salman Rushdie“, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a existat niciodată un Sispy, nici un Prepelicar, un Șaman sau un Phoenix, poate nici chiar o Livia Cramm sau un Deggle. Da. Nebunia explica totul. Era nebun. Așa că atunci când barca a intrat în portul de-acasă, portul X, pe coasta maură a Maurispaniei, ochii îi erau sticloși și goi. Se gândea să se sinucidă. ȘAPTE Nicholas Deggle stătea pe o balustradă a pontonului, înalt și negru, cu un zâmbet neobișnuit de răutăcios jucându-i pe buze. Sunt convins că ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Rogero era și el pe jos și văzându-l pe cavalerul creștin atât de dornic de a-și măsura puterile cu cineva, s-a oferit să ia el locul fostului său adversar. Rinaldo a văzut dintr-o ochire că prințul maur era un luptător vrednic de el și s-a grăbit să-i accepte provocarea. S-au bătut vitejește o vreme; dar iată că sorții s-au întors în favoarea armatei păgâne, iar oștile lui Carol Magnul cedau în toate punctele retrăgându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-mi mai rămâne altceva de făcut decât să-mi curm viața. A mai adăugat, apoi, că o zadarnică încercare mai făcuseră pentru el doi cavaleri, pe care întâmplarea îi adusese prin părțile acelea. Aceștia erau Gradasso, regele Sericaniei și Rogero , maurul. Dar ambii fuseseră amăgiți de șiretlicurile unui vrăjitor și adăugiți la numărul captivilor, pe care acesta îi ținea într-un castel cu neputință de cucerit, ce se ridica în vârful unui munte. La auzul numelui lui Rogero, Brandaamanta a tresărit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dar au fost întâmpinați de către un mesager venind dinspre tabără și care fusese trimis în căutarea Bradamantei, spre a o chema îndărăt, în mijlocul armatei, unde era nevoie de prezența ei spre a reînsufleți oștile descurajate și a ține piept înaintării maurilor. Întristatul cavaler care se numea Pinabel, a aflat astfel că Bradamanta era un vlăstar al casei Clermont, care avea cu propiria-i casă de Maiența, o veche dușmănie. Din acea clipă trădătorul nu a mai avut alt gând decât să se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
gândi să eviți această lumină închizând ochii, căci atunci,nu vei mai putea să te ferești de loviturile lui și să-l faci să șe simtă pe ale tale. Dar am să te învăț eu ce să faci. Agramant, regele maur, are un inel furat de la o prințesă din India, inel care zădărnicește orice vrajă. Acest rege știind că Rogero este mai important pentru el decât oricare altul dintre căpeteniile și cavalerii săi, dorește să-l scoată de sub puterea vrăjitorului și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se ofilește pe marginea brazdei, Darninel, cu fața acoperită de paloarea morții, își dădea sufletul și toate nădejdiile unui neam ilustru s-au spulberat odată cu el. Asemeni apelor ce se varsă pe câmpie la vremea când ghețurile s-au rupt, maurii, ne mai având înainte-le pilda de vitejie a lui Darninel, au rupt-o la fugă care încotro. Rinaldo disprețuia prea milt asemenea victorii ușoare pentru a-i urmări; lui nu-i plăcea să lupte decât cu adversari viteji. Odată cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]