1,846 matches
-
un model satisfăcător, atât pentru economie, cât și pentru sociologie, al acestui fenomen. Corupția presupune un schimb, ceea ce justifică tendința de a o reduce printr-o explicație strict economică. Din punct de vedere economic, actorul va alege strategia coruptă, de maximizare a utilității, atunci când utilizarea subiectivă expectată a acesteia este mai mare decât a strategiilor alternative. Dar ce anume determină persoanele să ia în considerare opțiunea mitei, a acțiunii ilegale, ca o strategie viabilă și chiar recomandabilă? Este evident că fenomenul
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
anii ’80 și ’90 a reușit să impună reglementări ce limitează în mod serios situațiile în care practica direcționării poate fi aplicată în clase. Nici sistemul de consiliere școlară și vocațională nu este imun la practici care, în loc să ajute la maximizarea șanselor sociale ale beneficiarilor, susțin decizii din partea educatorilor, părinților sau elevilor ce nu fac decât să contribuie la menținerea inegalităților sociale. Sociologii americani Aaron Cicourel și John Kitsuse (1963) au studiat sistemul de consiliere al unui mare liceu și au
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
la mijlocul pe care firma îl alege pentru a concura: costul redus sau diferențierea. Valoarea creată este produsul dintre preț și cantitatea vândută, incluzând costul total al realizării produselor și profitul. În realizarea acestei construcții conceptuale se presupune că se dorește maximizarea valorii create. Conceptul diferă de cel de valoare adăugată, considerată de Porter neadecvată, pentru că diminuează interesul alegerii celor mai avantajoase combinații din punctul de vedere al costurilor de achiziție. Originalitatea modelului de descompunere a activităților generatoare de valoare constă în
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
ce fundamentează, de altfel, teoria -, dar și de Allaire și Fîrșirotu (1990, 1998). Ea este importantă pentru că demostrează că acest stakeholder nu poate fi inclus în schema simplistă prin care interesul său coincide cu cel al proprietarului (al acționarilor), vizând maximizarea profitului. Deși, din punct de vedere numeric, acest stakeholder este reprezentat la nivelul unei firme de câteva persoane, sau cel mai adesea, chiar de o singură persoană, importanța sa este primordială în orice proces strategic. Asimetria informațională în favoarea managerului îi
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
amenințările (Hofer și Schendel, 1978; Learned et al., 1979). Calificativul „bun” înseamnă că rezultatul este materializat în optimizarea performanței economice. Optimul apare ca o problemă de decizie monorațională legată de profit. „Potrivirea” între cerințele pieței și resursele necesare firmei implică maximizarea profitabilității, ca unic avantaj competițional disponibil și dezirabil. Cu această schematizare prin care analiza SWOT apare ca un instrument de înțelegere a mediului și a organizației, se poate urma o abordare cu valențe practice care are ca rezultat o sugestie
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
cele de dezvoltare, reiese clar că indivizii ce se află în stadiul satisfacerii trebuințelor de deficiență vor fi dominați de forțele preocupate de siguranța personală, în timp ce acei aflați în stadiul satisfacerii trebuințelor de dezvoltare vor fi animați de forțele de maximizare a abilităților personale în obținerea de noi succese. Astfel, cele două categorii de persoane menționate anterior vor lua o anume decizie, fie prin accentuarea succesului și atracțiilor, fie prin accentuarea eșecului și a pericolelor, conform schemei de mai jos: Maslow
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
într-un alt sens el reprezintă primul inițiator al alternativei de abordare a naturii, deopotrivă probabilistică și nondeterministă. Sau, într-o altă formulare, sugerată de Schweber, gândirea newtoniană se bazează pe principii conservatoare, în timp ce gândirea darwiniană este fundamentată de principiul maximizării - viața umple nișele existente și creează altele noi, imprevizibile. Viața devine cât mai complexă și perfectă cu putință (Schweber, 1985, pp. 47-55) și fiecare nou început deschide căi spre noi posibilități (Piaget, 1981/1987). Evident că, în condițiile sale istorice
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și de alți arhitecți implicați În replanificarea spațiilor urbane din Franța, la sfârșitul secolului al XVII-lea43. Moldovan, la fel ca și acești arhitecți francezi, era un adept al modernizării. Cu toate acestea, existau puncte de divergență Între obiectivele sale de maximizare a capitalului biologic al națiunii și ideile contemporanilor săi francezi. În același timp, nici unul dintre autorii cu viziuni eugeniste din străinătate nu a pus atâta accent pe legătura dintre raționalizarea planificării urbane și asigurarea sănătății genetice. În particular, eugeniștii de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
perspectivă eugenistă. În aceeași perioadă, mișcarea socialistă lupta pentru revendicări legislative similare. Cu toate acestea, limbajul lui Moldovan era mult mai puțin radical și mai puțin amenințător, În atmosfera antibolșevică din România. Principiul călăuzitor al Ministerului Muncii urma să fie maximizarea „capacităților productive individuale” Într-un mediu spiritual, psihologic, moral și intelectual cu presupuse influențe pozitive. Pentru Moldovan, cea mai progresivă abordare a acestui subiect o reprezenta legislația muncii din Statele Unite, pe care Încerca să o adapteze la contextul românesc. Ca
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de Noul Management Public (New Public Management), ce a avut loc în anii ’80 în țări precum SUA și Marea Britanie, este cea care aduce în prim-plan ideea creării unui „guvern antreprenorial” care să utilizeze resursele de care dispune în vederea maximizării productivității și eficienței. Se propunea o reformă organizatorică și financiară, delegarea unor responsabilități către actorii privați și privatizarea unor servicii publice. Reinventarea guvernării (reinventing government) presupune adoptarea soluțiilor bazate pe mecanismele pieței, dar și reafirmarea eficienței guvernului în fața acestora. Într-
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o perioadă stabilită de timp (de exemplu, prioritățile în domeniul guvernării pe perioada 2007-2013). Stabilirea priorităților în dezvoltarea socială este foarte importantă în contextul limitării resurselor (vezi planificare strategică) și a presiunii publicului către distribuirea corectă a acestora și către maximizarea profitului investițiilor publice (***, 2003, p. 61). Astăzi, întrebările critice sunt cele de tipul: „Ce fonduri să tăiem, ce activități să suplimentăm sau cum să conducem procesele de schimbare?”. Stabilirea p. implică aproape întotdeauna alegeri dificile, ca, de pildă, între a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
că diferențele de nivel școlar, ce se înregistrează pe diferite paliere ale stratificării sociale, sunt explicate de către deciziile individuale de mobilitate educațională. În aceste decizii educaționale (nivelul școlar urmărit), indivizii din diverse clase sociale se orientează după același principiu al maximizării interesului personal. În consecință, diferențele în nivelul de școlaritate dobândit între indivizii din clasa de jos față de cei din clasa de sus, spre exemplu, nu pot fi atribuite unor valori diferite la nivelul acestor clase, ci unor constrângeri care acționează
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
prin intermediul naturii umane a conducătorului însuși, care resimte acel animus dominandi cu atât mai mult cu cât i se arată perspectiva unei puteri mai mari. În acest caz, nu numai că ia decizii politice în perspectiva interesului național orientat către maximizarea puterii naționale, dar ca om, el ia decizii care să-i maximizeze propria putere. Nivelul statal - statul (a se citi statul-națiune) este principalul actor în relațiile internaționale. Sistemul internațional este definit și caracterizat de relațiile (în cadrul său) dintre actori de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internațional este format strict din relațiile între statele-națiune în anumite condiții. Astfel că statul are o serie de interese pe care și le definește în termeni de putere, într-un mod rațional și egoist, și pe care le urmărește în vederea maximizării puterii și securității proprii. Aceste interese pot fi uneori conflictuale, ceea ce poate determina declanșarea de conflicte armate. Spre exemplu, în 1916, SUA declara război Germaniei pe baza faptului că politica sa era una inacceptabilă din punct de vedere moral. În
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
câștiga cât mai multă putere în sistemul internațional. Statul impune luarea unor decizii politice și realizarea unor acțiuni externe care nu trebuie judecate în termeni morali, pentru că interesul statului este în primul rând acela de supraviețuire și siguranță națională prin maximizarea puterii sale. Interesul definit în termeni de putere este o categorie obiectivă, universal valabilă, dar fără un înțeles fix și definitiv. Acesta este conceptul-cheie al realismului clasic și al politicii internaționale. Toate statele acționează în funcție de interesele pe care și le
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sensul că o politică fără nici un principiu moral călăuzitor s-ar transforma într-o realpolitik lipsită de scrupule. Trebuie făcută o distincție clară între aspirațiile morale la un moment dat ale unei națiuni și legile morale. În lupta lor pentru maximizarea puterii și securității, statele care dețin o putere semnificativ mai mare decât celelalte pot exercita presiuni pentru universalizarea, generalizarea aspirațiilor lor morale. Aceasta este o formă ascunsă de politică imperialistă, dar care nu trebuie să devină categorie obiectivă de analiză
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
multe state, conflictul este inevitabil, în lipsa unor mecanisme care să-l suplinească. Așadar în sistemul internațional, statele sunt întotdeauna suspicioase cu privire la amenințarea cu folosirea forței asupra lor de către alte state. De aceea, ele caută constant să-și maximizeze puterea în vederea maximizării propriei securități. Balanța de putere în această situație nu este decât un mecanism de minimalizare a războiului și conflictelor. Această concepție realistă asupra sistemului internațional se potrivește în foarte mare măsură cu modelul mesei de biliard, în care sistemul internațional
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este cea a balanței de putere. Astfel, într-un mediu anarhic, caracterizat de auto-ajutorare, statul are drept scop suprem supraviețuirea, ca precondiție pentru atingerea tuturor celorlalte scopuri. Pentru aceasta, el va căuta să-și sporească puterea, ceea ce nu înseamnă neapărat maximizarea ei. Puterea nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea securității. La nivel de sistem, din acțiunile statelor vor rezulta balanțe ale puterii, însă un asemenea deznodământ apare independent de dorința sau acțiunea conștientă a unui stat
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
oricărui alt domeniu. În fine, ultima ipoteză este aceea că statele sunt actori raționali, cu o gândire strategică. Cumulate, aceste ipoteze stimulează statele să se comporte ofensiv unele față de celelalte, conturându-se trei modele generale de comportament: teama, auto-ajutorarea și maximizarea puterii. Raportarea teoriei lui Mearsheimer la cea a lui Waltz sugerează că realismul lui Waltz este unul „defensiv”, în sensul că anarhia internațională încurajează statele să urmărească menținerea echilibrului balanței de putere. Mearsheimer (după exemplul lui Morgenthau) avansează un realism
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
astfel, Germania nu se manifestă agresiv în perioada 1871-1900 întrucât, după unificare, tentativa de hegemonie continentală era blocată de celelalte Mari Puteri europene. În privința „echilibratorilor de peste mări”, Marea Britanie și Statele Unite, neglijarea de către aceștia, în anumite perioade, a imperativului realist-ofensiv de maximizare a puterii poate fi explicată în cadrul teoriei făcând apel la discuțiile despre puterea blocantă a apei sau particularitățile de comportament ale hegemonului regional. Charles Kupchan se întreabă, însă, dacă nu cumva în ecuație ar putea intra factorul „regim politic intern
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu statul (Ibidem, p. 498). Câștiguri absolute versus câștiguri relative Controversa se referă la obiectivele urmărite de stat, în cazul participării la o formă oarecare de cooperare internațională. Neoliberalii accentuează, de regulă, caracterul „atomist” al statului: el se preocupă de maximizarea propriei utilități, adică de obținerea unor câștiguri absolute. Pe de altă parte, neorealiștii defensivi - principalii lor interlocutori în cadrul dezbaterii „neo-neo” - consideră că statul este „poziționalist defensiv”: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de cooperare, unele state să caute câștiguri relative
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Statul, așa cum este el prezentat sau dedus din majoritatea teoriilor relațiilor internaționale, este un construct puternic genizat, o prezență abstractă cu atribute masculine, similare cetățeanului rațional al teoriei politice liberale. Este rațional, suveran (autonom), interesat de atingerea obiectivelor sale prin maximizarea câștigurilor și/sau diminuarea pierderilor. El se raportează la semenii lui (alte state) în mod conflictual sau cooperant, prin contracte (tratate și înțelegeri internaționale). La fel, dihotomia anarhie - ierarhie, suprapusă celei internațional - național și construită pe caracteristicile și valorizările dihotomiei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
URSS, precum și cele din sfera de influență a Uniunii Sovietice în cazul unui atac asupra vreunuia dintre ele din partea statelor din NATO (respectiv SUA). Un alt element al definiției alianței e scopul ei, care este unul fundamental militar sau de maximizare a securității. Acest aspect deosebește în mod clar alianțele militare de orice alt tip de asociații între state pe criterii economice, culturale, religioase etc. În acest sens, NATO se deosebește fundamental de organizații cu un caracter pronunțat economic precum UE
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sistemului internațional: balanța de putere. În cadrul acesteia, comportamentul de balansare al statelor este determinat tocmai de dezechilibrul de putere existent. Astfel, în condițiile unei ordini anarhice a sistemului internațional, statele adopta comportamente de balansare sau de aliniere ca modalități de maximizare a securității naționale. Aceste state valorează superior posesiunile pe care deja le dețin și, posibil, poziția lor în cadrul sistemului internațional și nu sunt dispuse să-și asume riscuri mari pentru a și le extinde. Principala critică ce i se poate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
1998). Această direcție este net diferită de predecesoarele sale, în sensul că recunoaște importanța centrală a intereselor statelor în alegerea comportamentului de alianță în sistemul internațional. Mai mult decât atât, ea pornește de la premisa că în sistemul anarhic, statele urmăresc maximizarea atât a securității, cât și a puterii lor. Alegerile pe care statele le fac în ceea ce privește comportamentul lor de alinață sunt motivate de amenințările externe, dar și de interese particulare și dorințe de a acumula mai multă putere în sistem. Alianțele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]