671 matches
-
Băieți mai mari decât mine, dar de obicei nu cu mult, erau cei ce modelau, aplecați peste colile albe de hârtie, concentrați, și nu făceau niciun secret din mișcările lor. Le făceau pe față. Degetele băieților, sub privirile mele nesățioase, meștereau ingenioase, în timp ce eu îmi dădeam silința să nu uit nimic din succesiunea de îndoituri și de plieri ale colii de hârtie care desăvârșeau opera. Dar le memoram oare? Mă minunam doar că ei lucrau cu precizie și puneau în ceea ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Mă revăd în vacanța mare de pe terasă se zăresc, dimineață, dealurile de la marginea orașului, verzi sub un cer strălucitor, mama și cu mine trebăluim pe terasă, aproape spate în spate, fiecare cu ale lui. Ea se ocupă de gătit, eu meșteresc la vechiul nostru primus încercând să-l repun în funcțiune. Primusul a fost depozitat la vechituri încă din prima zi după ce ne-am mutat în această casă, unde avem gaze; deci primusul nu mai folosește la nimic. Dar chiar nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puțină răbdare, să fac ceva de mâncare... Am și nu am răbdare. De ce? Pentru că mi-i gândul mai mult la mlada ceea de salcâm din care să-mi fac cârjă. Întâi să mâncăm și pe urmă te-i apuca de meșterit. Dacă așa spui tu, fata tatii, așa oi face. După masă, Toaibă a ascuțit toporișca și cuțitoaia, ruginite de atâta nefolosire. Apoi, ajutat de Maranda, s-a dus în fundul grădinii și a căutat pe îndelete ce-i trebuia. Uite colo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa ghemuit la țărmul inimii, ca o cățea gata să fete, și doar așa ghemuit ca și cum aș vrea să-i montez un sigiliu inimii cu mîinile mele meșterind printre tropi, ca și cum aș vrea să deschid cu o cazma conserva unui miracol, ca si cum aș despica o burtă de pește fermecat... ...Dar loviturile seamănă mult prea mult cu zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
L-am pus la treabă. Știi cum se spune: „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune.” Dumnezeu mi-o dat apa, iar eu am pus-o...în traistă. Adică la treabă și gata. Îmi place, părinte. Cine a meșterit-o? Apoi mie nu-mi trebuie meșter și nici n-aș avea de unde-l aduce. Stai încă un pic și am să ți mai arăt o jucărie. Când a socotit că a măcinat deajuns, a oprit moara și s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
inima ei era ca acelui copilaș în acele clipe... doar ei doi știau asta: ea și Dumnezeu. Zilele treceau și Dumitrel tăcea. Nu mai arăta aceeași nerăbdare. Părea preocupat de ceva anume. Se retrăgea deseori în camera lui și tot meșterea ceva ce doar el știa. Iată că ziua lui sosise cu pregătirile de rigoare. Musafirii soseau rând pe rând aducând cu ei cadourile frumos ambalate, unele mai mari, altele mai mici, unele în sacoșe cu figurine, altele în cutii. Dumitrel
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cap în momentul ăsta. —De ce nu mă vâră iar într-un scaner din ăla și gata? Ce dracu’, doar pun chestiile alea la treabă, nu se-ncurcă. Ai stat vreodată într-un tub din ăla? Nebunia dracului. Zici că-ți meșterește creierul ca într-un atelier auto. Și nu te poți mișca. Ai bărbia legată. Te face total varză, dacă nu ești deja varză. Cititor de minți computerizat. O lăsă baltă până la Grand Island. Vara pe râul Platte - mirajul scânteietor, peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prezent, și atâtea semne de ntrebare. Poetu-i un Ierusalim cu teme sfinte, naționale, iar cu deschisele vocale ne-nvață și cum să vorbim. Ne-nvață ale vieții creșteri spre înălțimi și caractere la începutul unei ere pline de atâți Manole meșteri. Zidarii unei Românii cu un destin mai conștient, că noi vom fi pe continent izvorul unei ape vii. Flămând și însetat de creste, purtând în inimă străbunii el n-a fost, nu va fi, el este mereu al nostru și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mîna pe alte planete sînt încă într-o fază incipientă, și nu ne strică să recunoaștem că unor tipi deștepți ca noi nu trebuie să le fie rușine de străbunii noștri. în egală măsură, această lume mic-burgheză de vînători și meșteri țărani mă plictisește. Da, mă plictisește. Tînjesc după exuberanța nesperată a Ziguratelor, a Zimbabwenilor, a Marilor Ziduri și Catedralelor. Ce lipsește din acest parc natural preistoric în care homo sapiens a trăit atît de mult fără prea multe roade? Lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai demult, eram într-un lan de porumb, spre toamnă, porumbul se uscase; acolo, în mijlocul lanului, se aflau șopronul unei fierării și, la vreo douăzeci de pași, o căsuță, un fel de colibă acoperită de stuf, stăteam lângă fierar, el meșterea o potcoavă încinsă la roșu, între bătăile ciocanului auzeam porumbul foșnind. Apoi, din casă a început să cânte Bach, în persoană, cânta la țambal, improviza, nu știu dacă l-ați auzit vreodată într-un lan de porumb uscat, de sub un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
propulsiei magnetice, înaintară spre o ușă deschisă, aflată cu vreo șaizeci de metri mai încolo. După ce străbătură vreo cincisprezece metri, încetiniră, se opriră și făcură cale întoarsă, apoi se opriră din nou. Grosvenor se întoarse de la tabloul de comandă, unde meșterise ceva, și se așeză lângă McCann. - Ce-ai făcut? îl întrebă acesta, perplex. - După cum ai văzut, atacatorii se propulsau cu ajutorul unor magneți orientați spre pereții de oțel. Le-am opus un câmp antimagnetic. Procedeul nu e nou, dar în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu o cheie, apoi ciocănea și strângea din nou. Devenise elastic ca un acrobat și nici n-ai fi zis că venea de pe drum și că avea inima sugrumată de frică. Gazda, Godun, și cei doi slujbași, care de obicei meștereau printre acareturi, rămăseseră cu gura căscată: — Așa deci, ești mecanic... Păi mi-a pus Dumnezeu mâna în cap, zise proprietarul. — Nu, sunt doar inginer de frig, bâigui Omar, scuturându-se de zăpadă. — Cum e asta? Poate nu știi să spui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mână o probă la tribunal. Se uită înăuntru, păru uimit, după care scoase un înveliș de plastic transparent în care se afla un disc. Nu era nici o notă scrisă. —Un DVD, spuse Uri. Putem folosi calculatorul dumneavoastră? Rosen începu să meșterească la calculator, dar Uri se apropie de marginea biroului său, puse mâinile pe umerii bărbatului și ușor, dar ferm, îl dădu la o parte. Nu aveau vreme de amabilități, nu acum. Introduse discul, apoi trase încă un scaun și așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tribunalul lăuntric al conștiinței, iar mama Îl aproba, Îi mulțumea! Eram umilit pînă În străfundul sufletului. Nu eram lipsit de un anume simț al bricolajului - știam să tai sticlă groasă În mai multe straturi, mă pricepeam să bat cuie, Îmi meșterisem singur un radio cu galenă - dar mai cu seamă eram o ființă ieșită din comun care nu putea fi confundată cu acei terchea-berchea care jubilează cărînd moloz și prinzînd balamale În șuruburi pe șantierele tineretului, unde e furnizată mînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru că Își are propria statură, importanță, operă deja constituită. Fiul știe că el nu va merge În aceeași direcție cu tatăl. Chiar de-ar fi dogar sau medic, cum era tatăl lui, el Își va Îngriji altfel bolnavii, Își va meșteri altfel butoaiele. Tatăl, fără să și-o mărturisească, ar vrea ca fiul să-i prelungească lucrarea. E o ispită. El se joacă cu ispita asta. Fiul ar vrea să-și depășească tatăl și, totodată, să prelungească lucrarea acestuia. E cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Wakefield deschide ferestruica de la baie care dă spre curtea vecinului și răcnește: — Stop! Oprește imediat zgomotul ăsta infernal! Muncitorii Își ridică privirile din cărămizile lor și restauraționistul apare imediat pe schele. — Nu-mi Înjura oamenii! țipă la rîndul lui. SÎnt meșteri zidari! Meșteri zidari! De parcă meșterii Renașterii italiene tocmai debarcaseră de pe un pachebot venind din Carrara! — E casa mea!, zbiară Wakefield, ușor isteric. Am nevoie de liniște! — Ia-ți o slujbă! zbiară și nebunul și chiar atunci o cărămidă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că regele Ludwig și-a terminat pînă la urmă castelul, după ce și-a adus regatul la sapă de lemn. Îi face pe muncitori În toate felurile cînd aceștia refuză să dărîme un zid pentru a nu știu cîta oară. După ce meșterii zidari pleacă, nebunul o ia de la capăt de unul singur. Acum Wakefield este sigur că prima lovitură de ciocan care i-a sfărîmat pacea a fost focul de start al Diavolului. Gălăgia fără de sfîrșit e doar un fel de tortură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
alt inventar. Cosmescu și Bonațiu aveau un inventar mult mai bogat de prieteni. Fostul psiholog al viețașilor, transferat mai târziu în Direcție, apelat cu „Zi-le, domnu’ Geo!“. „Popa penal“, cel ce făcuse o biserică într-o celulă, pictată și meșterită cu pușcăriași. Face glume, dar nu râde. Dă telefoane pentru a împrumuta bani. Ștampilează. Masa comandantului. Odată i-a ștampilat lui Cosmescu, cu „Aprobat secția meseve“, ouăle de Paște. Acolo vine Stancu, fostul comandant al meseviștilor, azi, comandantul adjunct al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
iertat nimic (râde). Păi, ca să le-aduc bani la oameni acasă, să le dau să mănânce. Nu m-a prins. Păi, acolo era capătul trenului. Când era tras în spate, când mai avea să plece o oră, două, eu le meșteream. Aveam pânză de bonfaier nouă, tot, totul pregătit - foarfecă, tot. Singur făceam din astea. Păi, cel mai bine e singur la furat, pentru că, dacă e să te prindă, nu mai e și-al doilea să spuie. Cel mai bine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru piept, am și croit bucățile de carton, și urma numai să le cos și să le lipesc, o treabă de vreo jumătate de zi, însă tocmai mi se terminase lipiciul, așa că până la urmă n-am mai făcut-o. În timp ce meșteream la armura mea, mă gândeam la declarația de război, la porumbelul decapitat și la faptul că ce-i acum, nu mai e joacă, e război adevărat, sângeros, și de câte ori mă gândeam la porumbelul decapitat, mi se strângea inima, și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uit peste lecții, să merg și să nu protestez, deși nici prin cap nu-mi trecuse să protestez, fiindcă vroiam să văd dacă soldatului de plumb, de care făcusem rost la școală, îi vine sau nu armura pe care o meșterisem cu o săptămână înainte dintr-o bucată de tinichea găsită printre gunoaie, tare mult aș fi vrut să se potrivească, pentru că numai eu aveam un comandant adevărat în jocul nostru de-a războiul, pe care obișnuiam să-l jucăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
opinii și observații. Îmi place să te ascult turuind despre Edmund Wilson sau John Berryman ori despre Whittaker Chambers, când ai fost angajat la Time dimineața și dat afară de el Înainte de prânz. M‑am gândit de multe ori ce bine meșterești tu o poveste când stai tolănit pe spate. Nu exista chip să‑l refuz. Era limpede că nu dorea să scriu despre ideile lui. Acestea fuseseră expuse pe larg chiar de el și se găsesc la Îndemâna oricui În cărțile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În rest, în afară de copilul de acum mai are trei, iar în timpul liber merge cu ziua la spălat de rufe grele și covoare, la rașchetat podele, la săpat grădini, mai la orice. Cât despre bărbat, i-a plecat prin Israel să meșterească pe-acolo, unde mai are de stat aproape un an. ─ Ce-i cu tine? zice ea. Ce s-o-ntâmplat? Madam Brezeanu se scarpină în creștetul capului ei creț. Ce să-i faci, așa-i acuma, zice. Hai, că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]