30,085 matches
-
gestul s-ar impune, mai ales la început de an, cînd desfășurăm în gînd planuri mari. De ce să mai țin, spre exemplu, numărul 3544, din 'Adevărul" cu articolul 'Bibliotecile de carte - rîvnite de administratorii de bloc, de patronii de jocuri mecanice și de moștenitori"? A apărut în noiembrie 2001, și, poate din neatenție, nu i-am găsit vreo urmare - un drept la replică, în cazul că lucrurile n-ar sta chiar așa cum scrie presa, sau vreo măsură reparatorie? Ziarul e ușor
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
se pierde, însă, fără urmă, camuflată de capul femeii care se apasă între picioarele lui crăcănate și scheletice. Urletul încetează subit, o liniște aproape nepămînteană, sporită, evident, și de contrast, se instalează în vagon. Nu se mai aud decît țăcăniturile mecanice ale roților și un molfăit surd, punctat, din cînd în cînd, de un vag plescăit. Privesc în jur. Pasagerii, ca niște statui de carne, au încremenit pe locurile lor. Cei mai mulți privesc pe fereastră unde, în mod sigur, nu văd nimic
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
condiție sine qua non. Trebuie să ieșim din izolare. Trebuie să recuperăm catastrofa izolării cauzate de un regim stalinist și ceaușist". Ori: "România este o țară deschisă, dispusă să se sincronizeze mereu. Dar nu ne putem limita numai la sincronizări mecanice. Trebuie să venim și cu o diferențiere a noastră". Ori, cu ton concluziv: Deci cam acestea ar fi condițiile în care un al treilea discurs în România ar fi și este necesar; nici autohtoniști, naționaliști, troglodiți, etniciști și așa mai
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
a lui Mircea Eliade, a urcat în ultimele decenii alături de cele ale lui Arghezi, Blaga, Ion Barbu. Care să fie explicația fenomenului? Credem, spre deosebire de G. Călinescu, care punea accentul pe poza poetului, că e vorba tocmai de depășirea unor atitudini mecanice, ale unor stereotipii proprii simbolismului, de o evoluție în direcția unei mari autenticități personale. O autenticitate tragică, a cărei înțelegere a tranzitat, după cum sesizează Daniel Dimitriu, de la un pol al receptării mai mult sau mai puțin convenționale la altul, opus
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
Stănoiu - lărgirea posibilităților de a declara recurs în anulare de către procurorul general - înseamnă a trece, practic, întreaga putere din România în mâinile unui singur om, dl. Joiță Tănase. Care om, la rândul său, e doar pseudonimul celor ce manevrează brațele mecanice agitate a democrație de către acesta. Printr-o simplă modificare a Codului de procedură civilă, dl. Joița poate decide ce e bine și ce e rău, cine e diavol și cine e înger în țară. Și asta fără să mai fie
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
rînd, tînărul Brâncuși, absolvent al unei Școli de arte și meserii, era un tehnician impecabil, un meseriaș cu o putere de coordonare foarte bine educată și cu o manualitate ireproșabilă. Cu asemenea instrumente era imposibil ca, din punct de vedere mecanic, el să lucreze ezitant, caricatural și derizoriu, așa cum sînt realizate bietele obiecte ce-i sînt atribuite. Dincolo de aceste observații stau nenumărate argumente de ordin factologic, estetic, istoric și tehnic pentru care acest spațiu nu este suficient. Cert este, însă, că
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
anonimat. Întotdeauna, în aceste situații în care prăbușirea este la fel de adîncă pe cît de amețitoare era odinioară gloria, cauzele sînt multiple, iar explicațiile trebuie să fie și ele suficient de suple și de nuanțate pentru a evita concluziile simplificatoare și mecanice, conform cărora totul se rezolvă pe traseul direct și previzibil vinovat - victimă. Și în acest caz ar fi ușor de spus că Eustațiu Stoenescu este fie victima unui complot al tăcerii - și se va vedea la momentul potrivit de ce s-
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
ce-și autolimitează cîmpul de acțiune prin intrarea voluntară în captivitatea unui reper unic - sunt inepuizabile, Serghei Manoliu denunță o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
sîmburii cîtorva litere oarecare?/ Și acum să o iau de la capăt,/ Să caut un alt grind/ Roditor/ Să îngrop semințele/ Și să mă aștept apoi răbdătoare/ Pe mine însămi răsărind?" (De la capăt). Pericolul maxim este mortificarea, pericolul minim e repetiția mecanică, sisifică: Dar cine mai știe/ Cum eram/ Ca să mă identifice ca pe un cadavru/ Privit cu repulsie de-aproape?/ Și, dacă nu, la ce bun/ Să mă tot nasc,/ Să mă tot scriu/ Și citesc/ Din mereu aceleași silabe?" (ibidem
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
se voaleze cu totul, a creat între lucrările Ioanei Bătrânu și vizitatorul atent o relație stabilă și profundă. Asemenea lui Horia Bernea cel din ultimii ani, cu care Ioana Bătrânu a fost des asociată și, de cele mai multe ori, în mod mecanic, ea și-a luat acum ca temă de meditație artistică și ca exercițiu plastic propriu-zis interiorul, acel spațiu deja construit, artificial în esență și plin de materiale cu o sonoritate plastică de multe ori exacerbată. Nimic nu se potrivește mai
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
van Beyeren să-i picteze pe conspiratori. Se remarcă fantasticul livresc al povestirii, care aduce aminte de proza lui Borges. Dar se remarcă și comicul de situații, à la Eugen Ionescu: grupările adverse se află într-un raport de simetrie mecanică, astfel încât și-ar putea schimba oricând rolurile între ele. Există un leit-motiv care apare în fiecare dintre cele trei povestiri. Este vorba de peștele gras, cu solzi multicolori și cu ochi ciacâri - simbol mistic degradat, din care se poate face
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
cu vechile cortegii de odinioară ale funeraliilor naționale, acesta nu lua nici un examen; presupunînd că, pe lumea ailaltă, ar fi fost examinatori și note care să aprecieze cum se cuvine sosirea defunctului pe tărîmul celălalt. Era ceva industrial. Un cortegiu mecanic, urît, definind însăși concepția săracă, lipsită de vreo imaginație a constructorilor posaci de deasupra care mai rămăseseră încă în viață, să desăvîrșească intrarea în viitorul paradis terestru... În vechime, bărbații căzuți în lupte erau înălțați pe scuturi, însoțiți de alaiul
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
în rolul "Prințesei" Sissi - o infirmieră romantică și timidă, dintr-un sanatoriu psihiatric, îndrăgostită la prima vedere de "Războinicul" Bodo - un tânăr frustrat și chinuit de amintiri. Filmul e o repunere ultra-contemporană în discuție a destinului și a întâmplării, a mecanicii complicate a sentimentelor nemărturisite și a abdicărilor inutile. Drumurile celor doi s-au întretăiat datorită unei șanse oarbe sau grație unui destin implacabil? - o întrebare la care, pe tot parcursul filmului, se caută un răspuns. Mărturisește regizorul la conferința de
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
simbol al raționalismului. Stăpânul unei astfel de grădini e baronul Pinkus din satira Libertas și-ai ei pețitori, reacționar care a pus cătușe zânei Libertas, îngrădind viața în uniformitatea unei grădini geometrice. Prin "tunderea" forțelor naturale, timpul se oprește (ceasul mecanic din turnul castelului lui Pinkus merge invers și se află deja cu cincizeci de ani în urmă) iar grădina cade în amorțire. în castel, ființele subjugate de Pinkus sunt obligate să lucreze la o "uzină cu aburi de gânduri", ale
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
numește - de exemplu, în legătură cu Cântecele stepei din volumul Eternității de-o clipă (1917), "doctrina virilă încurajând feminismul elementelor" sau a numeroaselor metafore marine în chiar cuprinsul spațiului imaginar ocupat de elementaritatea terestră. Totodată, analistului nu-i scapă nici transpunerile oarecum mecanice, de factură programatică, ale acestei elementarități în cod, de pildă, simbolist, cum se întâmplă în mult citata Seară la Miorcani (din Eternități de-o clipă), unde notează "o modalitate ordonată, planificată, de a dezvolta o intuiție într-un lanț de
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Cum sugerează conflictul ascuns al filmului lui Tony Gatlif, Vengo, pretext pentru regizor să urmeze calea deschisă de un Carlo Saura și să detalieze în acorduri de flamenco o sîngeroasă melodramă. Agonia eroului, ingenios cinematografiată prin asocierea cu o mișcare mecanică, sfîrșește într-un travling înainte. Un drum deschis în noapte. Din categoria "independenților" care știu să capteze interesul în ciuda banalității subiectului, David Gordon Green a reușit această performanță creînd, prin muzica funebră și fulgurante ralentiuri, senzația unei călătorii dincolo de bine
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
de astăzi evită să scrie despre dragoste din teama de a nu cădea în "sămănătorism" sau în déjà-vu, la Iulian Tănase sentimentul e suficient de matur ca să-l pună în versuri - unele memorabile - cu pasiune, eleganță, inventivitate și umor (Portocala mecanică, O limuzină intelectuală, Adulterinul, Geopoetică ș.a.). Abil este poetul atunci când apelează doar atât cât trebuie la formulele magice ale predecesorilor imprimând versurilor farmecul personal în ciuda evidentelor ecouri din suprarealiști sau din optzeciști pe care, de altfel, și le asumă: "fii
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
și imediată a valului de europenizare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor... Frecvența și amploarea acestor luări de poziții împotriva Ťformelor exterioare ale Europeiť... dovedește că problema devenise de cea mai mare actualitate și acuitate. Imitația mecanică, exterioară, neasimilată, în proporții de masă, cu urmări profund negative: artificialitate, adaptare grotescă, alterarea fondului național începe de pe acum să producă reacții inevitabile din partea spiritului critic, trezit, educat și orientat de aceeași ideologie iluministă." În plan cultural, Adrian Marino combate
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
alert în care acestea se succed diluează impactul și creează indiferență. Dacă nu chiar oboseală, căci câte răsturnări de situații poți suporta într-o carte? De la jumătatea romanului încolo nici nu mai contează ce stă să se întâmple. Situațiile cam mecanice sunt, cum spuneam, lipsite de cel mai elementar haz, iar inserturile fantastice cu mersul prin aer (gest semnificând puritatea într-o lume debusolată) transformă romanul într-un urban fantasy de tot kitsch-ul. Un alt defect major al cărții, derivat
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
produs de critic"? Ne vine în minte acea scamatorie cînd un prestidigitator deschide jumătatea unei cutii în care a fost introdusă o bilă spre a o arăta că e goală, apoi cealaltă jumătate, goală și ea, din pricina, firește, a translației mecanice a unei părți în locul celeilalte. Trucul funcționează încă și azi, con brio, în publicistica authtonă. Cu atît mai acuzat cu cît partizanii stagnării, zelatorii vechii ordini antedecembriste, aliați cu noul set de oportuniști, nu găsesc cu ușurință (ori nu găsesc
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
și a spontaneității, aceste structuri incipiente pot fi oricînd destrămate și refăcute în alt cod, prin simple permutări și redistribuiri ale modulilor. Următorul nivel este unul al expresiei pure și el depășește treapta materiei explicite și pe aceea a colajului mecanic pentru a trece, mai departe, într-un plan simbolic și în unul al sugestei imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria sa substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafața perfectă, imaculată și abstractă a pînzei. Materialitatea
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
Constituit din imagini antitetice, sensul metaforelor de atunci a căpătat, astăzi, dimensiuni terifiante. Opincilor șonticăind în întâmpinarea istoriei li se opun șenilele cadențându-și impecabila înaintare. împușcăturile care vor "schimba istoria" sunt urmărite de bufnița policandrului, rotindu-și impasibilă capul mecanic. Cavalcada cailor este preluată de învârtitul unor roți de biciclete, multiplicate la nesfârșit, cu ritmuri amețitoare. Și ritmul sacadat al mișcărilor tuturor. Aparatul și operatorul de demult par să fi imortalizat istoria călcând pe jăratec, țopăind și grăbindu-se să
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
ciudățeniilor de comportament și de caracter. Acesta este și principalul neajuns al romanului: lipsa de inițiativă. Personajele sunt pitorești, câteva secvențe sunt aproape memorabile, dar cam atât. Tipologia personajelor, chiar onomastica, situațiile și dialogurile care frizează grotescul și absurdul, comportamentul mecanic, atitudinea și relația tensionată dintre vagabond, omul de rând și reprezentanții instituțiilor, toate acestea își găsesc corespondent în proza satirică rusă sau central-europeană: Hrabal, Capek, Haarms sau Ilf și Petrov. Însă Nichita Danilov este trădat de sintaxa poetică, aș zice
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
cer/ fugăreai cîrtițele prin galeriile lor gesturi frînte peste păianjenii zilei/ zîmbete moarte plutind pe cheiurile disperării iceberguri în mările roșii/ popoare de muște treceau prin bucătăriile goale/ prin peștii înghețați în vitrine cuvinte pe buzele oarbe/ repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite/ în detergenții sloganului// drumurile noastre treceau prin laminoare și îngrășăminte funebre/ revolta se simțea în cearceafurile agățate în balcoane/ în borcanele cu greieri în bețiile odioase sau boeme/ faruri scandaluri fotografii viespi eliberate din matca
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
simplă recuzită expresivă, un material de lucru și atît, încercarea extragerii lor din convenția literară ar fi eșuat inevitabil în glose exterioare și minore. Chiar dacă pictura apare cronologic mult mai tîrziu în preocupările sale, ea nu este într-o relație mecanică, și cu atît mai puțin de subordonare, cu poezia, ci ambele converg spre o structură creatoare cu o disponibilitate multiplă. în cazul în care pictura ar fi un simplu derivat al poeziei, o supapă utilă în cazurile de prea plin
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]