365 matches
-
este folosit totuși abia către sfârșitul evului mediu de către Philipp Melanchton în lucrarea lui "Kommentar über die Seele" (1540, Considerații asupra sufletului). Empirismul englez al secolului al 17-lea reducea funcțiile psihice la fenomene previzibile cu legi proprii. În teoria mecanicista a lui Thomas Hobbes "sufletul" nu-și găsea niciun loc. Într-o lucrare din 1704, Leibnitz menționează pentru prima dată existența unor procese subconștiențe. Adevărat părinte al psihologiei este considerat Johannes Nikolaus Tetens, care în lucrarea să "Philosophische Versuche über
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
des Sciences politiques). Paralel, urmează și cursurile Școlii de Limbi Orientale. La vârsta de 18 ani, tânărul Paul Claudel părea promis unui perfect conformism intelectual, credea ceea ce credeau majoritatea oamenilor ziși cultivați ai vremii, pozitivismul, naturalismul: accepta ipoteza monistă și mecanicistă în toată rigoarea ei, că totul era supus Legilor și că lumea era o înlănțuire de efecte și de cauze, și pe care știința le va descurca perfect într-un viitor previzibil. Trăia în imoralitate și, puțin câte puțin, cădea
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
prin "inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică". A propus reprezentarea "câmpului magnetic" prin "linii de forță" (sau "linii de câmp") și arată că "acțiunile electrice și magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteză finită". Combate astfel concepția "mecanicistă" conform căreia aceste acțiuni se transmit la distanță instantaneu cu viteză infinită, independent de mediu, după modelul mecanic al "forțelor de gravitație". Faraday arată că noțiunile de "câmp electric" și "câmp magnetic" pe care le-a introdus ca forme de
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
absolvirea liceului, Bradbury l-a cunoscut pe Robert Heinlein, pe atunci în vârstă de 31 de ani. Bradbury își amintea acel moment: "Era bine-cunoscut și scria un SF umanist care m-a încurajat să abordez o scriitură umanistă, nu una mecanicistă." Prima povestire publicată de el a fost"Hollerbochen's Dilemma", care a apărut în fanzinul "Imagination!" în ianuarie 1938. În luna iulie a anului următor, Forrest J. Ackerman i-a dat tânărului de numai 19 ani bani pentru a merge
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
proces. Entropia economică a fost explicată în lucrarea "The Entropy Law and the Economic Process" (Legea entropiei și procesul economic) publicată în 1971 de Nicholas Georgescu-Roegen, fondatorul teoriei bioeconomice. Nicolae Georgescu-Roegen afirma că "“Procesul economic este, clar, entropic și nu mecanicist. Și pentru că legea entropiei domină toate transformările materiale, acest proces se dezvoltă într-un mod ireversibil. Epuizarea resurselor nu poate fi controlată și o bună parte a deșeurilor rămân deșeuri de nefolosit. Această simplă afirmație conține germenele “penuriei” văzută din
Entropie economică () [Corola-website/Science/304237_a_305566]
-
generală. Dacă la Galenus apariția bolii era determinată de tulburarea echilibrului dintre umorile organismului, după Paracelsus, rolul de factor determinant era atribuit chimismului fenomenelor fiziologice. Concepția lui Paracelsus, deși mai generală decât a lui Galenus, a avut totuși un caracter mecanicist, deoarece reducea procesele biologice implicate în apariția și evoluția bolii, la fenomene chimice. Paracelsus a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific. Paracelsus a introdus medicamentele chimice in practica clinică. Cercetările întreprinse de Paracelsus în vederea obținerii
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
Filozoful atomist Titus Lucretius Carus (d. 50 i.Hr.), în poemul său "De rerum natura" ("Despre natura lucrurilor") ne înfațișează clar ideile lui Epicur privind evoluția cosmosului, a Pământului, a ființelor și a societății umane și aceasta făcând apel la rațiuni mecaniciste fără referință la implicarea vreunei forțe supranaturale. Aceasta a avut o mare influență asupra filozofilor și oamenilor de știință din perioada Renașterii și a epocilor următoare. Dupa căderea Imperiului Roman, ideile evoluționiste au dispărut de pe scena europeană, fiind preluate de
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
XVII-lea și al XVIII-lea, când apare biologia modernă. În perioada 1650 - 1800, au fost elaborate o serie de teorii de factură evoluționistă, care susțineau că viața s-a dezvoltat în mod mecanic, fără vreo intervenție divină. Astfel filozoful mecanicist René Descartes promovează o imagine a universului prin care acesta este comparat cu o mașină, cu un mecanism. Aceasta concepție va caracteriza revoluția științifică ce va urma.Bowler, 2003, pp. 33-38. Totuși, multe teorii evoluționiste ale acelei perioade, cum ar
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
în contradicție cu teoria evoluției. Există variante creaționiste care admit o evoluție de la forma în care a fost creată inițial lumea la cea actuală și care dezbat atât realitatea acestei evoluții, cât și eventuala ei desfășurare pe baza unor principii mecaniciste sau a intervenției divine directe. Principalele forme de creaționism sunt: Fiecare are propriile sale variante și sub-variante. Creaționismul acoperă un spectru mare de credințe care au fost categorizate mai jos: Știința este un sistem de cunoștințe bazat pe observație, dovezi
Creaționism () [Corola-website/Science/297133_a_298462]
-
chiar dragoni. În general, roboții sunt antropomorfi, au sexe, pot iubi și se pot căsători, handicapul fizic și mental, bătrânețea și moartea (mai ales prin accidente sau de crimă) sunt un lucru obișnuit - toate acestea fiind descrise prin intermediul unui limbaj mecanicist. Teoretic, moartea este evitabila (prin reparații) și uneori chiar reversibila. Profesorul lui Trurl și Klapaucius, Maestrul Cerebron, este mort, dar încă mai poate fi reanimat în mormântul său, după cum reiese din povestirea Ferconex. Nivelul tehnologic al majorității locuitorilor este tot
Ciberiada () [Corola-website/Science/317162_a_318491]
-
O parte esențială a acestui proces constă în verificarea unui model-candidat în comparație cu datele (care ajustează datele experimentale), pentru a determina dacă există o inadecvanță serioasă. Modelele pot fi discutate, în special, dacă sunt fie empirice (bazate pe date empirice), fie mecaniciste, sau un amestec al acestora. Modelele mecaniciste se bazează pe fizica și chimia care guvernează procesul, pe "mecanismul desfășurării procesului". Sunt utilizate pentru a proiecta procese, de exemplu în industrii de proces. "Modelarea mecanicistă" utilizează legile fundamentale ale sistemelor fizice
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
în verificarea unui model-candidat în comparație cu datele (care ajustează datele experimentale), pentru a determina dacă există o inadecvanță serioasă. Modelele pot fi discutate, în special, dacă sunt fie empirice (bazate pe date empirice), fie mecaniciste, sau un amestec al acestora. Modelele mecaniciste se bazează pe fizica și chimia care guvernează procesul, pe "mecanismul desfășurării procesului". Sunt utilizate pentru a proiecta procese, de exemplu în industrii de proces. "Modelarea mecanicistă" utilizează legile fundamentale ale sistemelor fizice pentru a construi o descriere a proceselor
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
empirice (bazate pe date empirice), fie mecaniciste, sau un amestec al acestora. Modelele mecaniciste se bazează pe fizica și chimia care guvernează procesul, pe "mecanismul desfășurării procesului". Sunt utilizate pentru a proiecta procese, de exemplu în industrii de proces. "Modelarea mecanicistă" utilizează legile fundamentale ale sistemelor fizice pentru a construi o descriere a proceselor, adică "ecuații de continuitate". Acestea sunt ecuații de echilibru care descriu conservarea masei și conservarea energiei în procese fizice. Sistemele fizice, menționate mai înainte, reprezintă un ansamblu
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
ale sufletului, care trebuie tratate ca atare. Descartes poate astfel afirma că pasiunile „sunt toate bune prin natura lor "(de leur nature)" și că nu trebuie să evităm decât reaua lor întrebuințare și excesele lor” (articolul CCXI). În contextul viziunii mecaniciste asupra viului, legate de apariția științei moderne în secolul al XVII-lea, Descartes concepe corpul ca pe o mașină care dispune de o anumită autonomie: el se poate mișca independent de suflet. Pe această premiză se bazează și abordarea fiziologică
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
a Rezonanței morfice, câmpuri invizibile împart un fel de memorie comunaă inclusiv stelele și galaxiile. În cartea sa, „O nouă știință a vieții”, Sheldrake susține că nu toate fenomenele vieții sunt explicabile în termenii legilor fizice si chimice, zise și mecaniciste, propunând ipoteza „cauzalității formatoare”, care umple golul existent. „Structura sistemelor trecute afectează apariția sistemelor similare ulterioare prin «rezonanța morfică», ce acționează dincolo de timp și spațiu”. Stiința creștină Știința creștină face parte din mișcarea Noua Gândire, care afirmă că Dumnezeu este
Teorii alternative la evoluția darwinistă. Apariția vieții, subiect CONTROVERSAT () [Corola-website/Journalistic/105171_a_106463]