1,605 matches
-
de grație, transcendere a cotidianului. Totuși, să nu uităm: ca și viața, creația se nutrește dintr-o ruptură. Nu freudianul șoc originar, ci rimbaldiana "dereglare"; și nu numai a simțurilor, dar "a tuturor resorturilor moral-psihologice și existențiale", "dezechilibru" care desfide mediocritatea, acel "delir metodic", controlat cu luciditate, pentru a asigura echilibrul construcției, coerența necesară. Mai bine spus, puterea scriitorului stă în capacitatea de a găsi întâmplări și de a fi în stare să le primească: "Aș zice, acum, că toată viața
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
Nume ca Ion Gheorghe, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Adrian Păunescu și alții constituie azi tensiuni demne de înălțimea jerbei de tensiuni a mai vechilor înaintași. Există în felul acesta o solidaritate a oamenilor de talent. - După cum există și una a mediocrităților. - Să nu rostim nume... - Nici nu m-am gândit... Care crezi că ar putea fi ultimul cuvânt al convorbirii noastre? - Să nu fetișizăm riscurile literare ale trecutului, cele întrecute de prezent. Menhirii n-au fost singura posibilitate de a ridica
Pasărea timpurie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7318_a_8643]
-
Popa, în Istoria proprie. Intrarea lor în scenă se face, însă, din unghi retoric, pe ușa din dos. Adică pe aceea a dicționarului contrasemnat: "O simplă privire aruncată însă pe copioasa listă de nume și de titluri ne convinge de mediocritatea generală. Printre autorii de teatru din epoca realist-socialistă sunt și câțiva dintre veteranii genului, dar cu piese fără valoare: Camil Petrescu cu Bălcescu (1948, 1952) și Caragiale în vremea lui (1952), Victor Eftimiu, cu Răscoala (1956), Tudor Mușatescu cu Profesorul
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
adăugat "Orice poate fi interesant"... "Subiectul meu este clasa de mijloc protestantă din orășelele Americii. îmi plac lucrurile de mijloc. în mijloc se înfruntă extremele, și tot în mijloc domnește o ambiguitate neliniștită." De unde Updike a și fost numit cronicarul "mediocrității protestante" sau al "chintesenței vieților și minților unei Americi medii/mediocre (în Engl."middling America")" (S. Abell). Personajele din romanele sale aparțin și ele "mijlocului", "obișnuitului", "cotidianului" și ca atare pot deveni un loc în care înfruntarea extremelor și ambiguitățile
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Updike speranța grației divine nu este iremediabil pierdută. Fără a recurge până la capăt la un realism existențialist, scriitorul își plasează protagoniștii între tentațiile societății de consum și spaima sau neliniștea la gândul morții, al irosirii (waste), al sfârșitului, între satisfacțiile mediocrității universului domestic în suburbiile înstărite și dorința de evadare, de libertate. Viața e o "fugă" cum sugerează și titlul primului roman din tetralogia Rabbit, Rabbit, Run (Fugi, Iepure 1960), o fugă zadarnică de nicăieri spre nicăieri, într-un circuit închis
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
intenție provocarea și drept țintă spiritul comun. E adevărat că și în lumea noastră, a literaților, se instalează, cu vremea, un esprit bourgeois ce se cere din când în când zdruncinat, și care cheamă de la sine cutremurul avangardei. Există destule mediocrități canonice în jurul cărora se înalță litaniile somnolente ale adoratorilor și un soi de lenevie interpretativă care adoptă mecanic vechile rețete ale Sandei Marin. Imposibil să nu te fi simțit și tu agasată de această delăsare, de această alunecare în consimțire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
învăța limbi străine, extraordinarea adaptare la tehnologia de ultimă oră, inițiativa, chiar risul, gustul riscului. Toate sunt calitățile lor. Și ei sesizează sever: (a)moralitatea vremurilor, duplicitatea și impostura, libertinajul și prostia. Sunt severi cu sistemul școlar, sunt nemulțumiți față de mediocritate care-i sufocă. Una peste alta, nu diferențele sunt revelatorii. Au, în pofida vîrstei, un altfel de maturitate. Pe care noi, generația din care eu fac parte, nu cred că am avut-o. (pp. 130-131) În concluzie, o carte severă și
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
cronici, eseuri, anunțuri... le răsfoiesc gândindu-mă că ele reprezintă, într-un fel, o invitație la responsabilitate, căci tot ceea ce s-a scris despre un autor se cuvine păstrat cu grijă, ca o mărturie peste timp a talentului ori a mediocrității unui critic. Mă uit la micuța doamnă care stătuse în timpul ăsta un pic mai departe, nevrând să mă stingherească, și care seamănă atât de bine cu un personaj cehovian, unul dintre acele personaje ce-și petrec viața îndeplinind conștiincios tot
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
sonorul asigurat de șlagărul miorlăitor al Mirabelei Dauer. Polițistul își învârte furculița în farfurie, înghite cu noduri fiecare dumicat odată cu muzica soporifică și ai sentimentul unei presiuni enorme care-l cocoșează. Există o tensiune incredibilă obținută din aliajul dintre banal, mediocritatea fiecărei zile și urâțenia cartierelor unui oraș cenușiu. În film nu se întâmplă mai nimic, iar când se întâmplă cu-vintele preiau controlul. La final aveam schema or-ganizării flagrantului precisă ca o formulă ma-te-matică pentru că la atât a fost redus destinul
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
artă a lui Constantin Stoiciu este dată de sensibilitatea sa socială cu totul specială, de talentul de a zugrăvi existențele cenușii, terne, oamenii care trec pe lîngă istorie, lepădați de orice iluzie. Comunismul a fost, la nivelul vieții fiecăruia, triumful mediocrității. Talentele, spiritul de inițiativă, cutezanța specifică tinereții au fost retezate, ca pe un pat al lui Procust, în numele aceluiași spirit egalitarist, pus la baza întregii ideologii și politici comuniste. Ajuns într-un moment de cumpănă al existenței sale, personajul-narator își
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
îmi lipseau. Istoria atâta cât se făcea și cum se făcea pe atunci, trecuse astfel pe lângă mine fără să lase nicio urmă adâncă; de fapt, nicio urmă". Concluzia nu poate fi decât una și ea cade implacabil, precum lama ghilotinei: "Mediocritatea destinului meu era mediocritatea destinului unei generații ce-și pierduse iluziile. Era, dacă mă gândeam bine, și mă gândeam, mediocritatea destinului întregii țări". Ca mulți români din vremea respectivă, fidel ascultător al postului de radio "Europa Liberă" și atent la
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
cât se făcea și cum se făcea pe atunci, trecuse astfel pe lângă mine fără să lase nicio urmă adâncă; de fapt, nicio urmă". Concluzia nu poate fi decât una și ea cade implacabil, precum lama ghilotinei: "Mediocritatea destinului meu era mediocritatea destinului unei generații ce-și pierduse iluziile. Era, dacă mă gândeam bine, și mă gândeam, mediocritatea destinului întregii țări". Ca mulți români din vremea respectivă, fidel ascultător al postului de radio "Europa Liberă" și atent la toate nuanțele propagandei occidentale
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
nicio urmă adâncă; de fapt, nicio urmă". Concluzia nu poate fi decât una și ea cade implacabil, precum lama ghilotinei: "Mediocritatea destinului meu era mediocritatea destinului unei generații ce-și pierduse iluziile. Era, dacă mă gândeam bine, și mă gândeam, mediocritatea destinului întregii țări". Ca mulți români din vremea respectivă, fidel ascultător al postului de radio "Europa Liberă" și atent la toate nuanțele propagandei occidentale, Victor Victor părăsește la rândul său definitiv țara, într-o acțiune rocambolescă de care soția sa
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
nu și-au abandonat credința, azi îl putem nominaliza ca membru al său pe Mihai Șora. În acuzată deosebire de aceștia, consideră Doina Cornea, "celor care au urmat, începînd cu anii 1950, chiar și atunci cînd s-au ridicat deasupra mediocrității intelectuale, le lipsește această dimensiune spirituală coordonatoare a inteligenței, a talentului, a demersului în viața socială. Ei nu sunt decît tehnicieni ai inteligenței".Chiar dacă o generalizare ar fi dificil de susținut, veștejirea unor compromisuri fățișe ori indirecte,destule încă în
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
Acest reflex polemic însoțește ca o umbră și textul cărții de față, O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val și restaurația mediocrată și refondarea cinema-ului românesc (Editura Paralela 45, Pitești, 2011). Prin ea, autorul se „răzbună” împotriva mediocrității într-un mod afirmativ, analizând ascensiunea noii generații de cineaști, generația Noului Val sau Noul Cinema Românesc (NCR). Valerian Sava evită termenul singular de „istorie”, relativizându-l prin sintagma „istorie subiectivă”, poate și pentru că volumul este țesut din texte apărute în
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
ale Europei”. Există și o parte a articolelor concatenate în „istoria subiectivă” care alunecă spre pamflet, unde urzicătura se transformă în mușcătura acidului, însă motivația se află și în indolența și inerția de monolit a unui sistem care a fabricat mediocritate, care a refuzat noutatea nu numai din rațiuni de ignoranță, ci și de autoprezervare și care nu a dat nicio șansă noii generații de cineaști care și-au cucerit singuri reduta în festivalurile internaționale, silind la recunoaștere scrâșnită. Cristi Puiu
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
motivul pentru care au venit acolo: să guste o seară de cultură, nu un meci de box; s-o elogieze pe Herta Müller, nu să-l calomnieze pe Gabriel Liiceanu. Și dacă la Marius Ghilezan se simte un damf al mediocrității îngîmfate care scutește Cronicarul de comentarii însoțitoare, la Caius Dobrescu avem de-a face cu o neverosimilă rea-credință. E uimitor să citești că, în România lui Ceaușescu, prestigiul lui Gabriel Liiceanu se sprijinea pe „concursul efectiv al responsabililor comuniști ai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
roman al său, Viața la țară (Sașa și Matei Damian, adolescenții Tincuța și Mihai), ilustrează manualul de bună purtare în societate de la finele secolului al XlXlea. Nici o emoție, nici o violență nu tulbură continuul elogiu al castității. Rareori vocația profundă a mediocrității s-a manifestat în cazul unui scriitor român cu atîta convingere ca la Duiliu Zamfirescu. În schimb, biografia reprezintă capodopera acestui scriitor. A vrut, încă de tînăr, să-și facă un nume în literatură; și-a dat seama că va
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
profesorului poligraf. Cît privește „noua direcție”, inventată în 1872 pentru a oferi o contrapondere „vechii direcții”, criticate la 1868, nici aici lucrurile nu par foarte limpezi: în afara lui Eminescu (obiect al unei intuiții geniale), „noua direcție” se prezenta formată din mediocrități fără speranță, din vechi scriitori recuperați tactic și din oameni de știință (V. Alecsandri, Al. Odobescu, Al. Xenopol, Al. Lambrior). Printr-o operațiune de magie critică, Maiorescu făcuse să apară, pentru necesitățile demonstrației, un curent literar deocamdată ipotetic, opus însă
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
adică o pleașcă democratică menită a ne încununa noblețea și a ne dovedi că toți sîntem egali. Omul în genere e o ființă stupidă fără apetențe culte, și doar mediul privilegiat sau talentul orb reușesc să-l scoată din matca mediocrității colective. Ce se întîmplă astăzi sub unghiul îndobitocirii generale e atît de grăitor că a vorbi despre rostul terapeutic (universal) al filosofiei e o inexplicabilă eroare. Rostul filosofiei e să mă facă să mă simt bine în pielea mea, fără
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
masochist cu putință, de care Sacher Masoch însuși ar fi fost încântat. Sadism, masochism, tortură, fecioare sacrificate, cadavre devorate de lupi în pădure, castel medieval, dragoste damnată, întreaga recuzită a romanului gotic se află aici pentru a alcătui plămada de mediocritate și de spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy pare indecisă ce să ne ofere mai întâi - o mare dragoste damnată sau o lecție de emancipare. Pe de altă parte, regizoarea construiește un alibi contesei, cel
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
Livius Ciocarlie Caracteristica epocii este că înavuțiții si mediocritatea sunt directorii de comportament si de gândire ai unor oameni care ar avea alte posibilități. Aceștia sunt loviți de două ori. O dată fiindcă se lasă dominați și a doua oară fiindcă - neputând să recunoască nici față de ei înșiși așa ceva - nu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
O dată fiindcă se lasă dominați și a doua oară fiindcă - neputând să recunoască nici față de ei înșiși așa ceva - nu înțeleg ce se întâmplă cu ei. Becali, făcătorul de bani, e modelul ascuns al unor oameni cu mari pretenții. Am scris mediocritate nu mediocri pentru că investitorii în mijloacele de informație și de producție culturală nu sunt necesarmente mediocri. E interesul lor să producă mediocritate. Altfel stau lucrurile când un om de cultură afirmă despre o bună emisiune culturală că e inutilă fiindcă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
întâmplă cu ei. Becali, făcătorul de bani, e modelul ascuns al unor oameni cu mari pretenții. Am scris mediocritate nu mediocri pentru că investitorii în mijloacele de informație și de producție culturală nu sunt necesarmente mediocri. E interesul lor să producă mediocritate. Altfel stau lucrurile când un om de cultură afirmă despre o bună emisiune culturală că e inutilă fiindcă nu face rating sau când un critic literar îți demonstrează că sunt inutile - elitiste, snoabe - cărțile greu de citit. Ce ar fi
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
Doilea Război Mondial. Transcriem câteva dintre subtitlurile articolului: Cauzele dezintegrării regimului politic (a. Imposibilitatea unei alternanțe la guvernare; b. Politica a fost proprietarul economiei; c. Cheltuielile nesăbuite), Uriașele cheltuieli ale activității politice, Imaginea unei magistraturi imparțiale este falsă, Politica: fieful mediocrității, incompetenței și afacerismului personal, Disprețul opiniei publice și anchetele judiciare au ruinat clasa politică sau Cum e posibil ca majoritatea electoratului să se dea pe mâna unei personalități pe drept cuvânt controversate. Nu vă sună îngrijorător de familiar?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6235_a_7560]