1,630 matches
-
o colectivitate constituită cvasialeatoriu (localnicii dintr-un sat de pe malul mării și „sezoniștii” estivali) se petrec două crime misterioase: pretext pentru romancieră de a pune sub lupă comportamentele tuturor și de a le demasca lașitatea, suspiciunea reciprocă, indiferența. Existența neautentică, mediocritatea morală sunt vizate și de romanul ironic Competiția. Pretextul îl reprezintă un concurs de schi, în care valoarea morală stă de partea perdanților (un mic grup de retardatari, deci hors-concours, care salvează un alpinist de la îngheț). În Cerc de dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
incontinență? Un strălucit eseist din Occident a scris următoarele cuvinte despre un alt prea fericit bard, cel de la Weimar: „Goethe, d’une mediocrité sans précédent”. Eu văd în aceste ultime două vorbe, subliniate de autor, un elogiu foarte mare: o mediocritate fără precedent nu mai e deloc una mediocră, dacă mă pot astfel exprima. Mediocritatea excepțională a lui Goethe nu e altceva decât echilibrul unor forțe lăuntrice irezistibile și opuse. Poetul de curte, autor de Mashenzug-uri și versuri ocazionale, era și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fericit bard, cel de la Weimar: „Goethe, d’une mediocrité sans précédent”. Eu văd în aceste ultime două vorbe, subliniate de autor, un elogiu foarte mare: o mediocritate fără precedent nu mai e deloc una mediocră, dacă mă pot astfel exprima. Mediocritatea excepțională a lui Goethe nu e altceva decât echilibrul unor forțe lăuntrice irezistibile și opuse. Poetul de curte, autor de Mashenzug-uri și versuri ocazionale, era și el un „rege al poeziei veșnic tânăr și ferice”, un personaj oficios, cu respectul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
veneau impulsurile acelui daimon care face dintr-un simplu muritor un supraom. Altfel; și Goethe a exprimat un număr considerabil de platitudini, bineînțeles, niciodată în forme atât de inocent hazlii cum nu rareori i s-a întâmplat bardului nostru. Dar „mediocritatea fără precedent” a lui Goethe nu are în ea însăși absolut nimic comun cu platitudinea, fie ea și excepțională, ca aceea care-l caracterizează pe Bardul de la Mircești. Platitudinea acestuia era excepțională, într-adevăr, în primul rând prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
îi denunța și el iluziile. N-am nimic, vai de mine, contra vieții interioare, îmi place să cred că am și eu una, dar purtată prea la vedere devine o impostură și încă una stupidă. E bine să știm că mediocritățile pot fi uneori „interesante”, dar oamenii superiori sunt superiori prin exemplaritate, deci printr-o mare cuprindere omenească. Ceea ce ne deosebește ne și împuținează; autismul e tot ce se poate mai insipid și mai pauper. Montaigne când își avertiza cititorul: Je
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Alain face încă o declarație uimitoare prin simplitate și justețe: „Ma méthode est de lire sans réserves et d’approuver toujours. Il me semble que cela est terrible contre la médiocrité”.* În adevăr, ce antidot mai sigur poate fi contra mediocrității decât acordul cu opera de geniu? A nu lungi vorba, a merge drept la țintă, a filozofa din mers, acestea erau, împreună cu a citi mereu și a reciti, premisele pe care s-a constituit opera de multe mii de pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de întâmplări, coincidență, în fața unei mici capele pentru ciumați. Daca e sa ne luăm după praful de pe el, dricul tău e unul fanatic. La dumneata totul tinde spre blasfemie, spre soluția finală 1, deci spre Absolut. Istovirea de sine este mediocritatea ta binevoitoare, incinerarea de sine este media la nivel ridicat. Până una alta ești un mișcător și agitat cap de Idiot. (Vehiculul gol a intrat între timp și începe să se înfășoare complet într-un cupon de stofă neagră. El
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la castelul Montaigne. I se reproșează că și-a dezvăluit dimensiunile mici ale sexului său, că și-a mărturisit impotența, că și-a prezentat amănunțit digestia dificilă, că și-a enumerat colicile, și-a autopsiat calculii renali, a stabilit lista mediocrităților sale intelectuale și a mizeriilor corporale. De acord, dar de ce să refuzăm a vedea că aceste exorcisme presupun o întreprindere singulară: a învăța să te iubești, a accepta ceea ce a priori părea nedemn de a fi iubit? Pentru că proiectul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
emoții este nesocializată și naturală Cea mai competența expresie este cea care corespunde perfecrt standardelor Cea mai competența expresie este cea spontană, chiar dacă are limite; cel mai bine în cazul tabuurilor; dezvăluiri ale vieții private Inautentice când abandonează principiile sau mediocritățile comunicării Inautentice când se conformează presiunii sociale, inhibiției Vocabularul prototipic al emoțiilor include simpatia, venerația, nostalgia, indignarea și morală Vocabularul prototipic al emoțiilor iclude furia, iritarea, dezgustul, surpriză, frica și excitarea Conform diferențierii de orientare a emoțiilor, aceeași emoție poate
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ci, mai ales, din pricina însușirilor morale și intelectuale cu care sunt înzestrate. O donna angelicata trebuia să fie un model de inteligență, un spirit ales, cultivat, cizelat și manierat în spiritul prerenascentist al vremii, trebuia să devină o alternativă împotriva mediocrității și platitudii cvasi generale. „Personajele din povestirea cadru au niște personalități vag conturate care, în ansamblu, au împiedicat încercările unor interpretări consistente. Prin procedeul ramei, Boccaccio ne oferă suficiente informații pentru a-i chinui și iluziona pe critici de-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
naționalitate”, nuvelele lui B. Delavrancea și ale lui I. L. Caragiale „pot să fie subscrise de orice scriitor străin”). Lipsa s-ar datora faptului că firea românilor dintre Carpați și Dunăre „nu e compatibilă cu calitățile necesare artistului”, lucru dovedit prin „mediocritatea literaturii noastre populare”. Singura soluție (indicată de existența poetului G. Coșbuc) ar fi „altoirea” „tulpinei stoarse de sevă a poporului român de aici” cu aceea a „provinciilor transcarpatine”. Ideea o reia, în articolul Literatura de peste munți, H. Sanielevici, ce îndeplinește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
pune eșecul nu atât pe seama hazardului care ,,a regizat" eronat spectacolul printr-o distribuție prost aleasă (,,De ce soarta a ales-o tocmai pe mititica Viky să joace un rol atât de important?" se întreabă excedat eroul din Ioana), cât pe seama mediocrității actorului"123. Criticul observă în proza lui Holban notațiile pe care personajul acestuia le face pe tema incompatibilității dintre ,,actor" și ,,rolul care i-a fost distribuit", asociindu-l din această perspectivă cu Thomas Mann, al cărui personaj, Hans Castorp
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ales, modelele păgâne, Homer și Virgiliu erau prea constant prezenți în spiritul autorilor moderni care nu făceau decât să transpună în limbă, în procedee creștine, procedeele și expresiile antice."48 Cu alte cuvinte, operele nou create se înscriau în sfera mediocrității, nere-ușindu-se eclipsarea literaturii antice. Însă dincolo de acest eșec ce a vizat mai ales insuficiența creatoare a poeților creștini, polemica a avut rolul de a contura tabăra Modernilor și de a clătina puțin soclul anticilor, încercându-se o aliniere a literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dat de manifestarea intuiției creatoare ce, la rândul ei, nu poate fi sigilată în ecuații rigide. Se statuează, astfel, superioritatea talentului în fața meșteșugului. Importanța acordată talentului este legată de o altă coordonată generală a poemului lui Pope și anume respingerea mediocrității care este relaționată în ceea ce privește criticul și cu aspectul privitor la insuficiența cunoștințelor acumulate: "Învățătura puțină e un lucru grav / Soarbe până la fund, sau nu mai bea deloc din Izvorul muzelor"158 Dincolo de existența intuiției, unui critic i se mai cere
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
personaj are relevanță se referă la evidenta forță de expresie dobândită de Raymond Chandler odată cu introducerea în scenă a lui Philip Marlowe. Ca poet, ca jurnalist, chiar ca autor de proze scurte, el nu sărise niciodată peste linia aurită a mediocrității. The Big Sleep reprezintă, din acest punct de vedere, un Big Leap, un mare salt înainte, renunțarea la clișee, exersarea unei noi voci și propunerea unui nou ton narativ. În sensul celor de mai sus, am putea vorbi de un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sonoritatea fundamentală”), Bergson („durata vie”), Gabriel Marcel („atenția la unic”), Camil Petrescu („substanțialitatea”). Critic de formație maioresciană, el vede în militantismul estetic o formă a luptei pentru artă. De unde, și polemicile sale împotriva ingerințelor politice în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. Va susține scrisul artistic, pe care el însuși l-a cultivat. Mai târziu va medita asupra unor subiecte precum Tipare de cultură. Atic și asiatic, în care clasificările („Aticul este clasic, simplu, organizat, raționalist”, iar „asiaticul, romantic, baroc, haotic, vitalist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
a treia generații postmaioresciene, a revenit adesea asupra lui Titu Maiorescu în studii strânse mai ales în volumul Clasicii noștri. Ideea autonomiei esteticului relevă „exemplaritatea unui spirit limpede și disociativ”; mentorul Junimii a stabilit rolul activ al criticii în combaterea mediocrității mai ales în perioadele de început și de tranziție, actul critic păstrându-și o funcție permanentă, însă cu ipostaze adecvate fiecărei epoci. S. polemizează cu aceia care l-au calificat pe Titu Maiorescu doar critic cultural, ignorându-i bunul gust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
contemporane câteva tipuri de teme, situații și personaje satirice proprii noii societăți românești. Traficul de influență, ridicolul jocului ierarhiilor administrative, birocrația cronică și confortul incompetenței, toate acestea, înscrise în perimetrul mai larg a ceea ce am numit ipoteza unei conspirații a mediocrității, sunt câteva din descoperirile satirice ale lui Aurel Baranga. Servite de o pricepere rară a meșteșugului comediei, ele îi asigură autorului o prezență emblematică în dramaturgia contemporană. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: Poeme cu orbi, București, 1933; Ninge peste Ucraina, București, 1945
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
tehnici de ciné-vérité, M.-S. scrie o literatură a demitizării, a autencității, în care reconstituie din notații rapide și exacte, centrate asupra detaliilor semnificative, un spectacol vorbind despre eșec și dezumanizare într-o lume meschină și fără orizont, sufocată de mediocritate. E chiar lumea „socialistă”, scrutată cu o privire detașată și rece, adeseori ironică. Autorul abandonează la puțin timp ficțiunea în favoarea documentarului, precum în cărțile de interviuri cu oțelarii din Galați - Caractere (1973; Premiul pentru reportaj al UTC) - și cu țăranii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
adesea cu istoria, politica, morala ori cu știința, iar frumosul - cu binele și adevărul. Efectuând distincția cuvenită și afirmând că obiectul criticii este relevarea frumosului din opera de artă, M. a combătut cu vehemență epigonismul literar de după 1850, afirmând că mediocritatea e cu atât mai periculoasă, cu cât se manifestă într-o cultură începătoare. În consecință, a ridiculizat scrierile mediocre bazându-se atât pe gustul propriu, cât și pe principii. Una din principalele lui acțiuni critice a constat în impunerea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
de referință recomanda atât tradiția artistică (mai ales din perioada 1830-1850), cât și literatura populară. Acesteia din urmă i-a acordat o importanță deosebită sub raport estetic, fără a-i neglija valoarea socială. Invocând valoarea artistică a folclorului, a condamnat mediocritatea și imitația, a dezavuat simbolismul și i-a prețuit pe V. Alecsandri, Victor Vlad-Delamarina sau pe I. Popovici-Bănățeanul. O atenție aparte a dat M. problemelor limbii artistice, preocupat de ruptura care s-ar ivi între literatura cultă și popor, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
a creației argheziene se alimentează, în planul mental, prediscursiv, din surse biografice cu mare potențial conflictual, grefate, se știe, pe un datum structural inconformist în raport cu sine însuși, dar și cu o alteritate pe care o desconsideră din varii motive: ipocrizie, mediocritate, imoralitate, interes meschin etc. Putem vorbi, la Arghezi, de o capacitate inepuizabilă de contestare, de negare, detectabilă în aproape fiecare text publicistic, în diferite grade de intensitate și într-o diversitate impresionantă de forme, de la un singur rând ce poate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
formal nelogică, gândea el, poate fi genială în poezie: "A fi poet înseamnă a fi poet, și logica poeziei este, dacă ne putem exprima astfel, nelogică în mod sublim". Versurile "frumoase", "imaginile logice", "înlănțuirea logică a ideilor" nu salvează de mediocritate. Pe scurt, poezia propune meta-logisme; în demersurile sale integratoare, orice deviere poate instaura un adevăr care, neconcordant cu experiența pragmatică, încântă. "Poezia considera Goethe e mai adevărată decât adevărul..." (Convorbiri cu Eckermann). Limbaj identic la Novalis: "Poezia e realul absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
izvorului". Îl tentează necontenit orizontul deschis, autodepășirea, fuziunea cu înconjurimea: "De ce nu sunt vânt?! De ce nu pasăre oare?! De ce sunt numai cuvânt?..." Supraevaluarea ideii de generație irită franc; există doar ritmuri, zice el: "Un poet bun ține de toat egenerațiile, mediocritatea de nici una..." Lirismul în sine, prelungit fără frână, poate cădea în desuetudine; reflexivitatea vine să corecteze sentimentalismul, discursul lânced. Dacă aș avea două inimi, una aș vrea să gândească..." Nu o dată Grigore Vieru se amuză la întâlnirea cu vechile dictoane
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
marea chimista zisă codoi, după cum pronunța dansa CO2. Si inca ar mai fi printre oarnenii de bine, cărora le e mai greu decât "somerior din Germania" - parlamentari, magistrați, avocați și mulți alți... ați, cu moț sau fără, o liota de mediocrități îmbuibate, pe saci cu bani cocoțate... Păi de ce s-ar lasă un tanar eminent plătit de asemenea personaje, cănd acum are acces la "joburi" bine plătite, în țări civilizate, în care excrocii pot să peroreze cel mult la vorbitor, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85077_a_85864]