950 matches
-
India trebuiau adîncite și în mediile de cultură romane. De aceea H. von Glasenapp crede posibil, chiar verosimil, ca doctrinele filozofice neoplatonice și gnostice să fi primit influențe din teoria emanației și din doctrina reîncarnării, din cosmografie și din practica meditativă indiană [27]. De obicei se consideră că raporturile dintre India și Occident încetează în secolul VI d.Hr., pentru a fi reluate după doar un mileniu [28]. II. Continuare și dezvoltare. Nu știm pînă unde poate fi admisă întreruperea amintită
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
constă din forme preexistente - arhetipurile care pot deveni conștiente doar în mod mijlocit și conferă conținuturilor conștiinței o formă bine determinată“. Astfel, se găsesc, în opera lui Mircea Eliade, idei ca nașterea dintr-o sferă, de unde pornește un întreg subiect meditativ pentru Ștefan Viziru (Noaptea de Sânziene) acela al ieșirii din labirint. El vede acest labirint ca pe o încercare, o probă, căci se simte prins într-o sferă, asemenea unei capcane din care nu poate scăpa: „mă simțeam condamnat pentru
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
tentă nocturnă, tonic-nocturnă, nonagenarului unic. Iată o frază între celelalte: "Asemenea unui renascentist, Corneliu Baba are vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de "politețea" față de canonul academic? Dacă ar fi fost excesiv de grijuliu să nu bruscheze privirea contemplatoare, să nu juxtapună, neconvențional, cu brutalitate, albul văros lîngă roșul chimic. Simplu, ar zice pișicherul vecin de atelier: n-ar fi fost Gauguin. Moment meditativ: e aceasta condiția specială a geniului, de a nu ține cont de conveniențe, dimpotrivă, a le vexa pe cît posibil, dintr-un impuls aparent insurgent, dar, în definitiv, exprimînd doar cu sinceritate forța interioară, irepresibila forță a situării excepționalului în afara
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
preferatul magistrului Brânzei, se credea Napoleon și, în nebunia lui teribil de adecvat costumată, ținea să ne convingă degajat, fără efort că și era. Ședințele "didactice" cu el deveneau dintr-o dată spectacole atît de, nu știu cum, convingătoare, că ieșeam din ele meditativi. Pentru el, lumea era condusă de doi-trei împărați (evident, unul era chiar Napoleonul său cu bicorn), iar cei aflați atunci la cîrma lumii erau... ce erau?... niște nebuni. Pînă să ajungem la zahanaua Bucium, tăcerile noastre vag-jenate nu însemnau altceva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lungi, unduind de pe marmura capului încoronat, peste umerii de zeiță, spre coapsele secrete. Suverană părăsind curte nordică și asumîndu-și dragostea pentru poporul adoptiv, dragoste împărtășită cu monarhul auster și eficace. Totul în onestitate ireproșabilă. Ambasadoare fermecătoare în marile cancelarii. Ființă meditativă în dens-femininul său jurnal. Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tupeul mă amuză dar mă și contrariază. Redeschid ușa și-l găsesc pe june pe culoar. Îl întreb: Chiar așa, Eveniment? În loc de răspuns zîmbetul pișicher al crudului expozant. Îi răspund cu același zîmbet și-i urez încă o dată succes. Moment meditativ. Oricît ar indispune orgoliul creatorului, oricît de antipatic ar părea el publicului, dar mai ales confraților de breaslă, fără această ritoasă supraevaluare, valoarea autentică nu are nici o șansă. Fără conștiința că doar tu deții, discreționar, soluția notorietății unice, nu se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
natale se construiește casa mult visată, care va fi mai solidă, mai mare, mai frumoasă decât toate locuințele cunoscute. Poate că nu În mod Întâmplător casa copilăriei este cea mai invocată În literatură și corespunde cel mai mult Înclinațiilor noastre meditative. Căci, spune Gaston Blachelard, „casa natală a Întipărit În noi ierarhia diferitelor funcții ale sălășluirii. Suntem diagrama funcțiilor de a locui această casă, iar toate celelalte nu sunt decât variațiuni ale temei fundamentale”. Simbolistica locuinței va fi identificată În cel
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În care Începem precipitat să ne facem poze cu aparatul nostru digital În diferite ipostaze: cu fiică-mea În fața pianului, cu mine la biroul tatălui, cu nevastă-mea În fața oglinzii. După care, oarecum satisfăcuți și cu un aer nevinovat, ieșim meditativi afară, unde un grup gălăgios de școlari este gata să intre În casa devenită muzeu, În timp ce noi eram absorbiți de trecut, cu gândul nemărturisit de a-l reciti pe Eminescu, după această - pe cât de reală, pe atât de imaginară - Întoarcere
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o țiteră / Pe-o fântână de cuvânt, / Doarme într-o literă / Cuibărită chiar în gând.” În zone eterate, trupurile însele sunt construite doar din sunete sau din esențe („talangă de văzduh”) ce se întrepătrund fără amestec în nuntirea lor. Poet meditativ, A. încearcă circumscrierea și transfigurarea lirică a unor idei epistemologice în Stelăria (1981) și Stelăria II (1986). Teritoriul său liric, de astă dată, este unul material - delimitat de neant și stând sub puterea neantului -, din care poetul extrage idei esențiale
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
și un martor fascinat de ceremonialul somptuos (Garda imperială) sau de pitorescul Iașilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Totul arată un pictor versat, stăpân pe tehnici variate, de la acuarela pastelată la desenul în cărbune. În filigran, se discerne profilul meditativului și al moralistului, cu obsesiile sale cele mai adânci. Carte de poezie fulgurantă, de descripție și de reflexivitate vie, purtând însemnele unei artisticități baroce, având un rol important în cultivarea poemului în proză și a pamfletului, Fantome marchează o dată în
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
la force et le courage De contempler mon cœur et mon corps sans dégoût2 ar trebui să fie de Racine și sunt de Baudelaire. Am În fața ochilor, În timp ce scriu, o fotografie a domnului de Montesquiou, ce reproduce frumusețea desăvârșită, noblețea meditativă a chipului său. Pe această frunte Încadrată de bucle ușoare, precum cele ale statuilor grecești, ce au același farmec dezinvolt și plin de strălucire, ai vrea parcă să vezi „divina cunună de lauri a sufletelor surghiunite”. Sub fotografie, poetul a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fără ca această practică să devină o gimnastică voluntară. Apoi, învățați să vă stăpâniți stresul și nu ezitați să renunțați la unele activități din program. În fine, găsiți timp pentru dumneavoastră în fiecare zi, pentru reculegerea într-o practică religioasă sau meditativă ori chiar printr-o tehnică în cadrul căreia sunteți pe moment complet concentrat pe senzațiile de relaxare și de bine. Impuneți-vă aceste practici zilnic, fără excepție, chiar și numai pentru câteva minute la început. Alocarea unor ore fixe în acest
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
Adevărul literar și artistic”, „Cele trei Crișuri”, „Viața Basarabiei”, „Bugeacul”, „Poetul”. A publicat cărțile de versuri Simfonia amurgului (1937), Petale de crizanteme (1937), Cartea ultimelor vise și Picături de tristețe (1940), Slove de jar (1941), Flori albastre (1942). Nostalgică și meditativă, lirica vădește urme ale simbolismului, transpuse în peisaje de sugestie locală. Influența lecturilor bogate transpare în metaforismul abundent și, uneori, căutat. Versurile scrise în franceză au fost adunate în trei plachete, apărute, probabil, în 1929 (Le Luth brisé, L’Idylle
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
Cuvânt și suflet”. Cel dintâi volum, apărut în 1990, poartă titlul Umbra dulce a lucrurilor, spre a sugera sentimentul de încredere pe care îl dau atingerea diafanului și evaziunea din fața concretului și a conjuncturalului. Lirismul lui D. este autoscopic și meditativ, întors frecvent către o simbolistică a condiției umane. Poetul oscilează între elan și reținere, păstrându-se, cu eforturi calculate, într-o atitudine mediană, circumspectă față de extreme. Are, totodată, nostalgia acestora (Pantera albastră), acceptând statutul de verigă a lanțului de „orbi
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
șovăielnic. Ulise (din ciclul Nostalgia Itacăi), după ce a regăsit-o pe Penelopa, regretă atât tinerețea, cât și rătăcirile pe mare. Credincios prudent, poetul admite existența unui „mare regizor” (Panoplia cu măști), care se deosebește însă de „Marele Anonim” prin carnavalescul meditativ. SCRIERI: Umbra dulce a lucrurilor, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1990; Vulnerabila amiază, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1994; Avataruri nu departe de Styx, Iași, 2002. Repere bibliografice: Ion Apetroaie, Afectivitate și reflexivitate poetică, CRC, 1994, 44; Ion Apetroaie, Melancolia reflecției lirice
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
în lumea literelor, un diletant perseverent și cu veleități. A colaborat cu versuri la „Oltul”, „Războiul”, „Amicul familiei”, „Recreațiuni literare”, „Curierul Olteniei”, „Independentul”, adunându-le apoi în volumele Flori singuratice (1887) și Flori veștejite (1908). Sentimentale și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
Curții de Casație. Se stinge curând de ftizie și va fi înmormântat la Iași. A scris numeroase poezii, trimițând câteva la „Convorbiri literare”, unde nu i-a apărut decât una, în 1868, intitulată Viața (semnată B.C.). Versurile sale aparțin liricii meditative, simbolul fiind elementul lor convenabil. C. este cel dintâi gânditor român care încearcă să construiască un sistem filosofic propriu. Influențat de empirismul englez, pozitivismul francez și materialismul german, el atacă chestiunile fundamentale ale epistemologiei, punând la baza cunoașterii experiența. În
CONTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
autorul însuși. O altă comedie condamnând imoralitatea protipendadei este Amoriul și toate harurile. Notorietatea în epocă și atenția posterității critice i le-a adus însă lui C. lirica sa, preponderent erotică, dar care cuprindea și cântece de lume sau compuneri meditative, circulând în copii manuscrise sau în repertoriile lăutărești. Prima ediție, Poezii. Alcătuiri și tălmăciri, apare postum, la Iași, în 1856. Între 1800 și 1830, interval în care produce un număr important de versuri, creația a lui C. cunoaște două etape
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
dicțiunii o anume gravitate, nesprijinită însă și de calitatea artistică a limbajului, tributar unui clasicism întârziat. Apropieri, teoretic posibile, s-au făcut între C. și Petrarca, pornindu-se de la nefericirile petrecute în viața sentimentală a celor doi poeți. În lirica meditativă, C. elogiază munca țăranului (Răspunsul unei scrisori), egalitatea originară a oamenilor (Cine are gust să-mi creadă) sau, cu accente de relevabilă vibrație a imaginilor, comentează caracterul efemer al vieții (Pe năsălie). Iluminist în fond, dar alăturând trăsăturilor clasice semne
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
poetul Ben Corlaciu,/ care-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru, Manifest liric aduce o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat cu ostentație, poetul caută acum semnificații esențiale, marcat de un sentiment al neîmplinirii căruia i se împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
perioada claustrării în sine însuși a devenit mai accentuat reflexiv, a renunțat la gesturile patetice, la exuberanța dialogului. Poeziile sale se caracterizează prin condensarea la maximum a emoției lirice, prin sobrietatea mijloacelor de expresie, printr-o percutantă economie lexicală. E meditativ și interiorizat, iar fluxul poetic s-a esențializat, ideea fiind concentrată într-o șocantă sugestie, ca în variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
lui C. e scrisă în limba română. Modelul uman și cultural-politic al Antichității romane e adesea invocat în opera lui, iar latinitatea e trăită ca stare de spirit. În cronologia scrierilor sale, cea dintâi e Viiața lumii (1673), o poemă meditativă, rămasă în manuscris până în 1866, când a fost publicată de B.P. Hasdeu în revista „Satyrul”. Poema a circulat însă în copii-manuscrise. Conștiința finitudinii ființei reapare obsesiv la C., în versuri și în nararea istoriei umanității moldave de la începutul secolului în
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
literar”. În 1919, fusese admis membru al Societății Scriitorilor Români. În 1937 înmănunchează o parte din versuri în Destăinuiri, volum distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Simbolismul lui B. este apropiat de maniera lui Panait Cerna, cu deosebire prin tenta meditativă. O neașteptată obsesie a tânărului licean devine și spațiu de tensiune lirică: trecerea, timpul și dispersarea în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
el aspiră totodată, ca și alți poeți de tranziție, la primenirea inspirației și a tehnicii versului. Atras de legendar, de fantastic, de misterul timpurilor și civilizațiilor revolute, cultivând exotismul, B. tinde să depășească experimentul formal și să dea poeziei rezonanțe meditative. Inițiative poetice temerare sunt cosmogoniile din Hiranyagarba ori rafinamentul compoziției dintr-o altă legendă inspirată de literatura indiană, Yavana și Nurvady (1881), premergând manierei parnasiene. În prelucrarea epicii populare, pentru care a avut un interes deosebit, ca și pentru problemele
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]