4,697 matches
-
artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalității în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. în mod obiectiv, întîlnirea ei cu Țuculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională.
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17007_a_18332]
-
Iulia Alexa Demers speculativ subtil, Melancolia descendenței, a Monicăi Spiridon reprezintă o psihologie metaforică a literaturii complexate de lipsa noutății. Motto-ul ei ar putea veni de la Ecleziast: "nimic nou sub soare", implicit eterne reîntoarceri și nostalgii ale trecutului. E o carte despre nevoia literaturii de
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
intrinseci. Din acest punct de vedere s-ar constitui într-o perspectivă de receptare de gradul II o metapoetică. Chiar acest fapt creează o nevoie interioară de grile motivante și concepte preliminare. Cratilismul preluat de la Platon și însăși ideea unei melancolii (și a altor umori) ale descendenței sunt baze de construcție a unui eșafodaj speculativ sclipitor. Simptomatologia descendenței se însoțește de complexe originare și manifestări schizoide de rupere între literatură și viață. Complexul lui Cervantes e la originea acestui fapt așa cum
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
justificare subiacentă a cărții Monicăi Spiridon, carte "înghițind" ea însăși meta-realitățile fiecărei cărți luate în discuție. Însăși tipologizarea sau subsumarea față de arhetipuri reprezintă metaforic "înghițire". Efortul ulterior al cărților de a-și impune originalitatea se însoțește de umori diverse. Dincolo de melancolia proprie a artistului în general, Monica Spiridon identifică la Breban orgoliul (în Don Juan), la Theodor Mazilu oboseala sau resentimentul lui Ramón Pérez de Ayala. Arhetipologia cărții identifică figuri fundamentale deschise iradierilor semantice ulterioare: Isus, Romeo, Don Juan, Faust și
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
îl vor contesta ireverențios. Pentru că "memoria generică a literaturii" este, ca și cea individuală, selectivă și creativă. În postfața cărții, constituită într-un eseu de teorie literară, autoarea identifică, din perspectiva conceptelor lui Genette și Harold Bloom, o manifestare a melancoliei originilor sub două aspecte: autoreferențialitatea, simptom obsedant al literaturii moderne și transtextualismul, căutarea afilierilor și diferențelor. În ansamblu, descendența literară se reduce la problema paradigmei, privită ca o cauză în sfera generalului, și simetricul ei - realizarea individuală, particularul. Prin aceasta
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
de lectură, o perspectivă de lectură ea însăși, ce ia în discuție, cu acribie intelectuală aproape inhibantă, texte și noțiuni atinse de morbul generalizării extreme, ce "dau" uneori în relativitate și identitatea contrariilor, dar fac jocul speculativ răpitor. Monica Spiridon - Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii. Ediția a II-a, Iași, Polirom 2000, 264 p., f.preț.
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
mea e o broască țestoasă voi o vedeți venind legănîndu-se-ncet și frică vă e că o bombă despre a cărei naștere nu știți mai nimic va exploda în creierul vostru foarte electronic pus la punct după ultimele rețete ale doamnei Melancolia et comp." (Viață publică șIIȚ). Liniștea însăși e resimțită ca o primejdie virtuală ce se autoironizează: "și liniștea vă va fi aruncată desigur în aer dar de fapt la ce v-ar mai folosi periculos e să fii liniștit ca o
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
unei imagini feminine la limita dintre joc și miraj: "O stea cu greieri înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp -/ Sunt o cămașă cu muzicuță/ În cleiul prunilor." În Nouă nopți cu Tremens viziunea e pe alocuri terifiantă și absurdă, sugerată și prin titlu, beția, narcoza fiind
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
altul nu consideră că aproape șapte mii de morți (cifra oficială la acea dată) ar fi un motiv suficient pentru SUA și pentru aliații lor să declanșeze cruciada antiteroristă. Mărturisesc că nu m-am putut împiedica să mă gîndesc la melancolia de care au fost cuprinși cîinii polițiști de la New York, atunci cînd am înregistrat reacția mai sus menționată a scriitorilor germani (și nu numai). Mi-au revenit în minte zeci de astfel de apeluri ale intelectualilor europeni de stînga (era de
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
îndrăgostit. E atîta liniște și atîta frumusețe în aceste poeme, încît gestul firesc dincolo de lectură e de a-ți apropria cumva această carte, de a o avea ca obiect de preț pentru totdeauna în raftul cu delicatese. O undă de melancolie străbate selecția în sine a acestor poeme, la treizeci de ani de la debutul autorului. Poetul vorbește din perspectiva unui bilanț nostalgic, o casetă cu amintiri pare să fie acestă antologie personală, dăruită cititorului cumva la despărțire. Și cum sper să
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
de mult de jumătatea vieții, rememorez și reînviu în imaginile pe care le-am ordonat, hexagoane și rame, în stupul memoriei. Lacrimi și rășini, sînge și sare, miere și sucuri vegetale par a se revărsa din arterele mele, crestate de melancolia maturității tîrzii. Greoi și morocănos sînt, ca un urs halucinînd poienile și rîpele tinereții sale." Deși nu se pot face despărțiri de ape în poezia lui Adrian Popescu și nici nu se poate spune că poetul a evoluat de la o
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
recunoaștem fără să ne putem dezice de ele, aceasta mi se pare a fi tema volumului lui Adrian Alui Gheorghe: "îngerul// venise să spună/ o poezie/ dar cum/ să faci din cuvinte/ ceea ce nu poți zidi cu pietre/ cum transmiți melancolia/ ca pe un microb/ carnivor". Căutarea unor "ființe mai caste" nu face decît să producă noi experimente pe corpurile, nereușite, eboșe, ale ființelor existente. Cu toții facem comerț cu îngeri, ba chiar Dumnezeu îi tranșează cu dibăcie în "piața de carne
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
înțeles așa: aceste pagini și încă vreo 10-20 sînt produsul culturii și documentației, bibliografia. Dar restul, restul e Fănuș Neagu sută la sută, talent genuin, nepervertit, made in Brăila, adică în "lumea atemporală a cîmpiei, oceanul ei nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos, nu
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
i-ar coincide rînd cu rînd. Cum spațiul nu ne permite satisfacerea unui asemenea capriciu, ne vom mulțumi să remarcăm faptul că peste tot, în fiecare paragraf, în fiecare rînd, în replicile personajelor ca și în pasajele auctoriale vibrează aceea melancolie reținută, aceeași nostalgie a fericirii niciodată întîlnite din piesele și nuvelele lui Cehov. Nu întîmplător autoarea Cărții fericirii plasează acțiunea povestirii în anul 1940, așadar în plin război, și nu întîmplător Maria Leonidovna Sușkova, eroina cărții, este o femeie căsătorită
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
realism subtil, cu o viguroasă coloratură morală. Personajele sale mitice și monumentale, în care se exprimă existența umană înțeleasă ca un eveniment al speciei și nu ca un accident produs de febrele mărunte ale istoriei, conțin în ele însele și melancolia resemnării și germenii ascunși ai disoluției. Din cunoscutele sale scene de grup, de multe ori invocate ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
limită (ultimele poeme ale lui Marin Sorescu), ea își reface legăturile cu existența. Poeții lui Al. Cistelecan sînt vizionari (Aurel Dumitrașcu, Dan Damaschin), reflexivi (Cezar Baltag), exorcizează angoase și suferințe (Angela Marinescu), fantezia lor lexicală îngăduie și un "strop de melancolie" (Ion Stratan), se află în faze "de erupție a decepției" (Andrei Zanca), sînt paradisiaci (O. Soviany), evoluează "de la feeric la surescitare" (Liviu Ioan Stoiciu), au "iluminări și revelații", "vertije metafizice" (Emilian Galaicu Păun), sînt poeți "fără poeme, ci doar cu
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
tenebrelor nimicitoare o constituie însăși făptura poetului ce se oferă martirajului, mostră a unei umanități damnate. Sfințenie sau fachirism? Jertfă sau performanță tehnică? Din fericire, poezia nu e obligată a face departajări, nutrindu-se inclusiv din simțămîntul neputinței lor, din melancolia ireductibilului. Analiza critică aplicată actului liric autentic nu-l poate decît omologa în încordarea sa intrinsecă, în relieful său sensibil precum un alfabet ce n-ar putea fi redat printr-un alt alfabet: Cu stîngăcia unei semnături ce o țineai
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
conștientă de forța destinului ei, din moment ce două puteri, două armate, cea rusă și cea germană, în istorie, zadarnic încercaseră să o supună pe ea, care, în loc de arme, nu poseda decât geniul unui pianist, ale cărui mazurci și nocturne, îmbolnăviseră de melancolie Europa; fără să-l mai punem la socoteală pe astronomul Polac Copernic, restabilind raportul real Soare-Pământ, și a cărui operă apărută în 1543, DE REVOLUTIONIBUS ORBIUM COELESTIUM LIBRI VI - dacă ni se permite - a schimbat soarta lumii întregi. Să nu
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
să găsești pe cineva alături de care să o trăiești; - să găsești ceva pentru care să o trăiești" (p. 53). Deși nu reușește să imprime o tensiune constantă "da capo al fine", scrisul lui Iustin Panța este captivant, are umor, ironie, melancolie sau, dimpotrivă, gravitate și foarte multă poezie care potențează expresivitatea textului: "din când în când mă simt ca un om care cosește de zor în toiul unei nopți fără lună", "așa cum trosnesc genunchii când se îndoaie pentru rugăciune eu mă
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
gara satului din apropiere de Geneva, unde își petrecea verile, m-a condus el însuși cu mașina, am vorbit pe tot parcursul, a evocat niște momente, făcînd prezent acest sentiment al crepusculului de vieți, care este foarte frumos, comunicînd această melancolie a trecerii. Pe care am regăsit-o, repet, la cei din școala de la Geneva, pentru că, alături de Jean Starobinski și de Jean Rousset, care erau oarecum pe linia lui Raymond, ca noblețe umană și intelectuală l-aș așeza și pe Georges
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
cărui conținut s-a născut săptămînal în paginile României literare, cel anterior, Morsus diaboli, a apărut cu ceva timp în urmă la Cartea Românească. Dacă de obicei publicistica ambalată între coperți tari are un aer de tristă deșertăciune și de melancolie vanitoasă, tabletele lui Constantin Țoiu doar astfel își găsesc adevăratul loc. Și poate și adevăratul cititor. Titlul volumului de-acum, poate șocant, cum spune autorul în prefață, n-are a face prea mult cu vreo geografie concretă, nici cu nostalgii
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
decît pe omul viu care va fi fost Eminescu. Nirvana este mai degrabă o bucată literară decît depoziția unui martor. Caragiale îl vede pe Eminescu prin prisma unor concepte, a ideilor curente ale vremii asupra firii neliniștite, cînd plină de melancolie, cînd plină de elanuri mari de bucurie care străbat ființa geniului solitar și bizar... Prin urmare, iată-l pe Caragiale reflectînd la natura scriitorului în această lume în legătură cu Eminescu. Dar problema aceasta, problema artistului, este o problemă care-l urmărește
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
în măsura în care consolează, precum jocul impenitent al unui copil. O funciară copilărie inventivă, gata de pozne ieșite din comun și totuși fără a depăși o graniță inofensivă se dă mereu în vileag în aceste stihuri proaspete și totuși umbrite de inexorabila melancolie a conștiinței. Poetul e un copil uneori trist care se silește a-și învinge tristețea prin imaginar, adică printr-o potențare a resurselor vîrstei dintîi: ,,pe obraz mi-au crescut dungile tigrului pe inimă mi s-au încrustat dungile tigrului
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
și descoperă sub tălpile lor o imensă carte îngropată, ale cărei prime fraze sînt, bineînțeles, primele fraze ale prozei pe care o scrie autorul nostru. Prilej de întinse comentarii: Arcimboldo, Borges, "texistență", "indecidabilitate între caracterul real și scriptural al lumii", "melancolia descendenței" și lista ar putea continua cu alte și alte analize rafinate și savante aplicate unor proze care par astăzi dintre cele mai slabe ale scriitorului în cauză. La fel se întîmplă și cu O dimineață minunată pentru o proză
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
Jane Scott, femeia care seamănă halucinant cu moarta, e o creatură a acestui oraș aparent placid, liniștitor, însă de fapt tiranic pînă la demență. Asemănarea lasă loc, cu timpul, emergenței unor diferențe doborîtoare pentru Viane. Părul lui Jane este vopsit, melancolia ei leneșă, senzuală e o mască a vulgarității. Ansamblul de dizarmonii perfide conturează muzica bizară, hipnotică a acestei povești învăluitoare, în care pasiunea pentru o femeie uneori vie, uneori moartă, uneori aceeași, uneori exasperant alta e construită cu o senzitivitate
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]