642 matches
-
la culoare, întinsă pe genunchi, acul ei sclipea (nu știu de ce, în amintirile mele, Charlotte se îndeletnicea întotdeauna cu cârpitul unui guler de dantelă)... I-am auzit vocea. Nu era un cântec, ci mai degrabă o recitare lentă, un murmur melodios, întretăiat de pauze, ritmat de șuvoiul gândurilor mute. Da, era un cântec pe jumătate fredonat, pe jumătate rostit. În toropeala încinsă a serii, notele lui dădeau o impresie de prospețime, asemănătoare cu sunetul delicat al unui clavecin. Am ascultat cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul aspru al lutului umed și cel aromat al ierburilor uscate, jocul umbrei și al luminii sub crengi. O clipă unică, inimitabilă, în șirul uniform al zilelor, al anilor, al vremurilor... O clipă care se oprise pe loc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aprig de moarte, trupul de umbră al reginei moarte -, este locul unde viața și moartea, dorința și spaima se confruntă ca într-o arenă a sfâșierii, a mutilării, dar și spațiu al posibilei vindecări miraculoase. Unele poeme, mai simple, mai melodioase, anunță impulsul autoarei de a ieși din cercul unei „maniere”: „Prin cătunele cu sfinți / Trece moartea ochi cuminți / [...] Trece și cântă / Cântec curat / Numai în lumea morților cântat / [...] Cântă un cântec uitat / Despre lumea vie / [...] Ca o păpădie de sorți
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
unei realități tragice. Agonia și moartea surorii cheamă dorința de a „consemna” suferința fără vreun fel de „comentarii” lirice, într-o expresie purificată, cu modulații de bocet. Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura „sentimentului” metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
Luke tace, nemaiștiind ce să spună. — Uite ce e, și dacă ar fi așa, ce importanță are? Nu te duci la un doctor pentru petrecerile pe care le dă. Dau să zic ceva, apoi renunț. — Becky? se aude un glas melodios. Luke? O, Doamne. E ea. N-am mai văzut-o de cîteva săptămîni. Sinceră să fiu, parcă arată altfel decît o aveam eu În minte. Eu mi-o Închipuiam mai Înaltă, cu păr mai lung și mai de vrăjitoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vorbesc, am lucrat un an de zile cu o fizioterapeută, adaugă către Luke. N-ai idee cîte a văzut Întîmplîndu-se de la cărat genți exagerat de mari! — Dar asta e moda, zic scurt. — Moda! slobozește Venetia un nou șir de hohote melodioase de rîs. Moda Îți dăunează sănătății. Încearcă asta, Becky. Recomandată de fizioterapeuta mea. Deschide un dulap și scoate o borsetă cu curelușe kaki. — E mult mai ergonomică pentru spate. Poți chiar s-o ascunzi sub tricou, pentru siguranță... — E perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stăm cu copilul? — Nu schimba subiectul! țip. Mi-ai spus că ai o relație cu Luke. Mi-ai băgat numai prostii În cap. — O relație? cască ochii Venetia. Becky, Luke și cu mine sîntem doar vechi amici! Își slobozește hohotul melodios. Îmi pare rău, Luke. Îmi dau seama că Becky are o problemă cu mine. Dar habar n-am avut că e atît de posesivă... Stă așa În fața noastră, În halatul ei verde, de autoritate medicală, ca un om de mare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nici o tangentă la inimă! (1968), prezintă un poet fără o pecete stilistică specifică, evoluând pe traiectoria unui neomodernism cuminte, vizibil marcat de modelele anilor ‘60, Nichita Stănescu și Nicolae Labiș. O lirică a sentimentului, neelaborată, fără nimic șocant ori agresiv, melodioasă, cantabilă (uneori pe tipar folcloric), spontană până la facilitate. O constantă în scrisul său e lapidaritatea versului: poeme și versuri scurte, cu o tăietură rapidă, precisă. Cărțile următoare nu demonstrează încă o vocație autentică, multe poeme, unele cu rimă sau cu
GHERGHEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice, reflex al unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul după „existențele” sale pierdute, pendulând între realitate și vis. În ipostaza de prozator, F. lasă
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
și transpun armonios sensibilitatea și visarea. O viziune romantică se sprijină pe o recuzită adecvată: decoruri misterioase, tablouri luminate de vis și de lună, codri seculari, stânci etc. R. se distinge prin lirismul pur, printr-o trăire evanescentă, prin vagul melodios desfășurat în imagini de o sugestivitate delicată, fiind considerat de St. O. Iosif și D. Anghel un precursor al lor și al simbolismului românesc. SCRIERI: Novelă de castel, Cernăuți, 1894; Poezii postume, îngr. și postfață St. O. Iosif și D.
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
Pastel fericit, Alt pastel fericit, Poem de dragoste). Ironia a dispărut aproape cu desăvârșire, lăsând sentimentul să coaguleze versurile. Notabilă e, în câteva rânduri, sugestia unui interior devenit vizibil la căldura iubirii: „se vede sufletul meu: / o bătrână șurubărind / măruntaiele melodioase / ale altui abis”, „dragostea fumegă ghemotoc / între glotă și epiglotă”. Dar apar și asocieri stridente, sesizabile imediat, dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
cultivate și expresive, de o bogăție impresionantă. Versiunea integrală (1965), în versuri ce păstrează metrul original, a Divinei Comedii de Dante este unanim elogiată. De o aleasă ținută științifică, însoțită de consistente note explicative, dar mult mai fluentă și mai melodioasă decât cea semnată de G. Coșbuc, noua traducere stă mărturie a absorbirii experiențelor lexicale și prozodice ale marii poezii românești interbelice. Pentru realizările de excepție din domeniul traducerii i se vor decerna mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor (1965, 1974
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
și feeric - // Ca litere între/ Elitre și trup,/ Zile fără de soț/ În preajmă se rup // Cu sunet misterios/ Ca și cum ar cânta/ - Un zvon, cel dintâi, / Te-a cucerit cândva, // Încât și acum/ Pe drumuri în jos/ Doar transcriere-i/ Mersul melodios.” Deseori dependentă de modele (Eminescu, Blaga, dar și Teohar Mihadaș, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru și Adrian Păunescu), poezia lui D. are, în momentele ei privilegiate, o configurație originală, mai ales în poemele marcate de o melancolie a descendenței, a imperfecțiunii
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
este Heinrich Heine și heinismul în literatura românească (1930), unde se schițează o biografie a poetului, precum și o scurtă caracterizare a poeziei sale, marcată de contradicțiile omului, oscilând între „cântecele de nesfârșită gingășie, simple, divin de profunde”, cu o limbă melodioasă, care le transformă „într-o adiere, într-un tainic freamăt”, și texte de o „rece și distrugătoare ironie”, totul dominat de o „triumfătoare bucurie a spiritului de continuă negațiune, acest sarcasm fără măsură și mefistofelic”. T. se declară dezamăgit de
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
disperare blândă se citește în jocurile cu moartea (Jocuri), în versurile religioase, ludic-ermetice (Dansuri). Poezia se zbate între tăcere și țipăt și trece nestingherită din regimul gratuității ludice în cel al tragicului. O anumită influență bacoviană (tristețea, motivul ploii, simplitatea melodioasă), perceptibilă în ultimele două culegeri, se identifică mai clar în Biserica ploii (2001) sau în Spălarea apei (2001), unde moartea e sinonimă cu spaima de vid. Dacă lirismul se concentrase, S. optând pentru un gen de notație impresionistă a unor
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
prea multe ornamente cu obiecte inutile, tablouri, etc. Profesorul, de asemenea, contribuie într-o foarte mare măsură la atmosfera clasei; el trebuie să fie vivace, calm, bucurându-se de munca sa; vocea sa trebuie să fie de asemenea, proaspătă și melodioasă. Mijloacele didactice se referă la mai multe elemente: structura ierarhică a materialului, relația parte-întreg, cu prevalenăa holisticului; materialul utilizat într-o oră academică est de la două la zece ori mai mare față de cantitatea de material utilizat într-o oră tradițională
Sugestopedia – metoda prin care înveţi uşor şi uiţi greu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Manuela Huţupaşu, Mihaela Şimonca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1158]
-
pe buze-aduce miere Au voiți ca să roșească Când o cuvântăm Țărna ce călcăm? Românașul o iubește Limba,țara,vorbe sfinte Ca sufletul său, La strămoși erau; Vorbiți, scrieți românește Vorbiți, scrieți românește, Pentru Dumnezeu! Pentru Dumnezeu! Vocabular: armonioasă: (aici) melodică, melodioasă, muzicală, sonoră, unduioasă; țărnă: pământ sfărâmat mărunt; stratul de la suprafață (s pământului. 1.Scrie însușiri ale limbii române găsite în poezie. 2.Alcătuiți enunțuri cu cuvintele: armonioasă, românașul, strămoși, țărna. 3. Găsește perechile de cuvinte cu înțeles opus. 4.Compune
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
cu lumea, cu celălalt și cu acel Cuvânt primordial (se poate recunoaște aici înrâurirea lui Nichita Stănescu, aspirația sa spre cosmic). Ceea ce caracterizează versul lui P. este o religiozitate vie, interogativă, precum și simplitatea dicțiunii poetice. Cu toate că unele poeme sunt celebrări melodioase ale unor emoții sau întâmplări reale, multe reușesc să ridice evenimentul la nivelul unei epifanii, astfel încât Plâng, nu plâng merită să fie reținut dincolo de calitatea sa de experiment lingvistic „filoromân”. Altă carte, Versuri din mers (2003), care conține și un
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
noi, minerilor, lui Lenin, oțelarilor, patriei, chiar demolărilor și noii „urbanistici”, așa cum se întâmplă în Urbanistică din volumul Cerul dintre noi (1963) sau într-un text cu titlu cinic, Lasciate ogni dolore, din Strada mică (1964). Poemele, simple ca formulă, melodioase, multe cu rimă pereche, sunt optimist sau amenințător revoluționare, animate de un idilism muncitoresc, „angajate”, mimând un sentiment romantic-auroral. Universul „pastelurilor” lui R. este însuflețit, în plus, de un panteism specific, astfel încât toate elementele sunt în mod straniu purtătoare ale
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
de vizual: „Frumoasă ești iubita mea, frumoasă ești!/ Nu-s ochi de porumbiță, pământești/ Ci înfloriri de stele sclipitoare/ Sunt dulcile-ți priviri mistuitoare!” Toate imaginile există în originalul biblic, dar dobândesc o prospețime nouă prin transpunerea versetelor într-o melodioasă limbă românească. În general, tălmăcirile poetului sunt remarcabile, parnasianismul său structural ajungând în spațiul acestora la maxima realizare de sine, fără ca perfecțiunea prozodică să se substituie, cum se întâmplă uneori în versurile proprii, vibrației. Romanul în două volume Purgatoriul (1922
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
și cuminte, nu intenționează să depășească o anume tradiție ardeleneasca. Poetul e consecvent în a rimă și a ritma după canoane, iar versul lui se distinge prin acuratețe, prin nuanțele patriotice decente și prin notația peisagistica inspirată. Un Lied sună melodios și cald, la limita contemplației: „Zilele trec cum frunzele vin,/ anii se duc și-mpreună devin,/ aripi de fluturi pe mlaștini de cer./ Norii că insule mici ce se cern.” Peste ani, în Rare Ploi Rare, P. se desprinde vag
PINTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288821_a_290150]
-
pictură și gravură în Elveția și Suedia. Ceremonie de iarnă este o carte unică în creația poetei (Mircea Martin), prin spontaneitatea, forța de irupție a lirismului. Debutul, valoros literar prin forță și prospețime, printr-un limbaj poetic în care simplitatea melodioasă și copilărească se îmbină cu un metaforism neașteptat, este uneori spectaculos prin acuitatea percepției concretului, mai ales în imaginile combustiei, ale „arderilor” senzoriale: „arde tot pământul unde trec băieții”, „și pân-la roșu arde viața mea” etc. (Cântec cu toată gura
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
roșie (1926), în stihuri sprintene, de rostiri încântătoare, s-a pus în scenă la Teatrul Național din Craiova (1925-1926), la cel din Cernăuți (1930-1931) și, mai târziu, la Teatrul Muncă și voie bună din București (1939). O versificație fără cusur, melodioasă, străbătută de o undă elegiacă, etalează și poemul dramatic Floarea lui Sânzien (1927), elaborat tot împreună cu Radu Gyr. Prețuit peste măsură, printre mulți alții, de Perpessicius și de Petre Pandrea, M. se revelează, în versurile lui, ca un melancolic ale
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
urmă luminată lugubru de focuri stranii; la pălălaia lor, acest fiu al districtului Tolland din Connecticut avea să strălucească de zece ori mai tare decît pe vremea cînd însuflețea, cu tamburina lui, petrecerile cîmpenești sau, cu rîsul lui vesel, orele melodioase ale amurgului, prefăcînd întreg orizontul într-o tamburină cu clopoței de stele. La fel, în văzduhul limpede al zilei, diamantul pare un strop de apă curată, scînteind cu o strălucire sănătoasă pe fundalul vreunui gît învîrstat cu vene albastre; dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tour vicieux;/ Mon esprit n’admet point un pompeux barbarisme,/ Ni d’un vers ampoulé l’orgueilleux solécisme („Respectul pentru limbă voi pururi să-l aveți/ Chiar dacă-n mari excese ar fi ca să cădeți./ Zadarnic îi dați frazei un ton melodios,/ Când vorba nu-i la locu-i, e versul vicios./ Și mintea nu admite pomposul barbarism,/ Nici versul care-nchide semețul solecism” - Nicolas Boileau, Arta poetică, E.S.P.L.A., București, 1957, p. 36, trad. Ionel Marinescu). În felul acesta, romanul se pune la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]