1,001 matches
-
un „păcat”. Amazoană fără gingășie, Adelina rămâne un personaj confuz într-un roman minor. Nici Dezmoșteniții (1935) nu are alt merit decât acela al priorității tematicii (lumea infirmilor). Predilecția pentru situații-limită ajunge aici la paroxism și generează pagini tipice de melodramă. Moara Roșie (1939) este o frescă a satului bănățean dinainte și de după Unirea din 1918. Paginile despre revolta locuitorilor din Moara Roșie și înăbușirea ei, precum și acelea despre mașinațiunile politicienilor după Unire au rigoarea documentului și deseori concizie sugestivă și
ATANASIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
culegerea de nuvele Ave Maria (1947), scriitorul se bizuie pe un ochi atent de portretist. Eroii - personaje introvertite, predispuse înfrângerii prin tendința de a renunța - au ciudata particularitate de a rata șansa care, eventual, li s-a ivit. Elementele de melodramă nu perturbă spațiul epic atâta vreme cât accentul cade pe implicația morală și, îndeosebi, psihologică a unor gesturi. O anume finețe analitică e detectabilă în conturarea siluetelor de femei. B. pare atras de mitul livresc al „misterului feminin”, dar nu până într-
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
Paul Eugen Banciu, „Sărbătorile”, CL, 1982, 3; Eugen Dorcescu, Proza lui Paul Eugen Banciu, O, 1982, 38; Cornel Ungureanu, Realul și posibilul, O, 1983, 11; D. R. Popescu, Galaxia Grama, București, 1984, 334; Odangiu, Romanul, 153-156; Ioan Holban, Drama și melodrama, CRC, 1986, 45; Gh. Perian, „Muflonul”, F, 1986, 11; Ulici, Prima verba, III, 22-23; Ruja, Parte, I, 67-75; Radu Cernătescu, Întoarcerea romanului risipitor, LCF, 1995, 24; Dicț. scriit. rom., I, 167-168; Cornel Ungureanu, Romanul alegoric și personajele sale neascultătoare, O
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
Sclipiri patriotice (1914) și Spre lumină! (1939). Piesele care se păstrează - Minorii și Dezordine - se vor satirice, însă inabilitatea autorului e vădită: pe de o parte, se acumulează detalii naturaliste și șarjări excesive, pe de altă parte, intriga alunecă în melodramă, sfârșitul fericit datorându-se unor intervenții exterioare, neverosimile. Intenția moralizatoare devine predică și lecție directă în „teatrul ostășesc și sătesc”, dar și în cele trei volume de proză. În acestea, totuși, fac notă distinctă unele pagini de jurnal intim și
BACALOGLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
Alzira), Goldoni (Camarierul di doi stăpâni), V. Alfieri (Saul) sau din librete de operă (Norma, Attila). Prelucrările sale din Aug. von Kotzebue corespund gustului epocii pentru dramele larmoaiante, pentru comediile și vodevilurile acestuia, jucate, în 1837, la Conservatorul ieșean: Lapeirus (melodramă, în decor exotic, despre căpitanul La Péyrouse), Fiul pierdut, Văduva vicleană sau Temperamentele, Contrabantul sau întunecimea de lună și Sărăcie și fudulie. Originalitatea, ce se observă în unele elemente de localizare a subiectelor, se afirmă, apoi, în prefețe, prologuri, „cântecele
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
în dialog, este comedia cu cântece Clopoțelul fermecat sau O căsătorie la otelu Patria din București, la fel ca și farsa Coriștii în provinție sau Hoții drept hoți. Cu toată înclinația lui spre comedie, C. manifestă o mare slăbiciune pentru melodramă, care se infiltrează chiar și în unele texte umoristice. Însă el rămâne artificial și bombastic în încercările de teatru eroic (Martirii Candiei ș.a.), cu foc bengal, explozii, apoteoze, cu tablouri și personaje alegorice. Moartea lui Tudor Vladimirescu se inspiră din
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
Din ce în ce mai repede cădea spre podeaua blocului, iar în momentul în care o atinsese cu o ușoară bufnitură, sufletul său părăsi trupul. Îl simțeam ca o despărțire, una tristă. Dar el deja uitase de care corp fusese găzduit. Căzuse sec, fără melodramă ca în filmele vechi, fără prea mult sânge. Prima victimă a răscoalei... De fapt... a doua, dacă e să-l număram și pe Orande. A doua păpușă ale cărei sfori fuseseră tăiate. "Mai sunt?" Nu, Sergiu, nu mai sunt. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai are? Fiul Împăratului e și el aici. Iarăși fiul Împăratului... dar el e prima persoană pe care Ministrul ar vrea-o moartă. Asta așa-i! Și poate că un rol îl are și... Și ce? Hai, că nu-i melodramă de mâna a doua! Și ce??? Și faptul că eu sunt un hacker de câteva zeci de ori mai bun ca prietenul tău, Velail, și că, în momentul de față, toată Uniunea se confruntă cu o criză serioasă a codurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
picioarele sucite, cu părul lațe, cu nasul cârn, cu rochia de 10 lei metru, cu locuința în mahalaua Dudeștilor, funcționară, mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe franceze de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la dispoziția mea când vreau și când nu vreau! Să mă chinui eu din pricina ei! Sâmbătă. Sărmana! Supărare după supărare. Ca s-o pedepsesc și mai mult, am lăsat anume să găsească o scrisoare de a mea către Ela. Am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Însăși obiect, văzut cum supraviețuiește sau sucombă și simțind În sine crizele de putere și căderile În paralizie - pasiunile proprii omenirii simultan constituind marele spectacol al omenirii, un lucru la care se participa adânc și straniu, la toate nivelele, de la melodramă și simplu zgomot până la cele mai adânci pături ale sufletului și În cea mai subtilă liniște, unde se află cunoașterea nedescoperită. Acest soi de experiență, după judecata domnului Sammler, putea oferi anumitor oameni oportunități fascinante pentru minte și suflet, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea și cu asta basta. Alice a terminat primul roman în anul în care l-a născut pe Roger. La început, a crezut c-o să fie în stare să-și apere pe fiul de propriile ei ciudățenii, a crezut că melodrama avea să ia sfârșit odată devenită mamă. Dar, în realitate, Roger n-a făcut decât să înrăutățească situația. Mirosul lui de bebeluș ajungea în toate colțurile casei. Îngrijirea lui, zi și noapte, i-a oferit lui Alice cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mijloc: mă luase din greșeală drept actriță. Eram poftită în cameră, Merrill îmi întindea un scenariu și m-am gândit, la naiba, de ce nu? Cumva părea mai simplu decât să încerc să le explic. Am studiat rapid pagina; părea o melodramă tânguitoare din Sud, imitație nereușită a lui Tennessee Williams, numită Soarele nu răsare niciodată. În camera prăfuită erau doi tipi cu barbă așezați la o masă rabatabilă. Merrill mi i-a prezentat ca fiind producătorul și directorul de casting. —OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scrumiera și ceașca de cafea aranjate cât mai la îndemână pe perii burții, sunt absorbit de primul punct al afacerii: Caduta Massi... Ca toți ceilalți, și ca tine însuți, o văzusem de multe ori pe Caduta pe marele ecran în melodrame, filme muzicale, comedii sexy italiene, în westernuri mexicane. O văzusem pe Caduta umilindu-se și făcând pe grozava și îmbufnându-se și zâmbind batjocoritor. Când eram puști, noaptea obișnuiam să fac laba cu gândul la ea - ca mai toți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al aceluiași Carax, care, spre mai marele nostru calvar, nu-i altcineva decît prințul tenebrelor. Presupusul drăcușor se declară dispus să șteargă de pe hartă puținele urme lăsate de Carax și să-i distrugă cărțile pentru totdeauna. Spre rotunjirea deplină a melodramei, apare ca un bărbat fără chip, desfigurat de flăcări. Un personaj negativ scăpat dintr-o operetă gotică la care, spre și mai marea noastră confuzie, Nuria Monfort recunoaște glasul lui Jorge Aldaya. — Țin să-ți amintesc că Nuria Monfort m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și că nici vînzătorii nu cutezau să vină s-o prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o melodramă frămîntată care ar fi putut prea bine ieși de sub condeiul lui Julián Carax. Casa fusese clădită În 1899 de firma de arhitecți Naulí, Martorell i Bergadá sub auspiciile unui prosper și extragavant financiar catalan pe nume Salvador Jausá, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
degetele descoperindu-mă din nou, buzele desenîndu-i cuvinte În tăcere. — N-am vrut să-ți fac nici un rău, Daniel. Iartă-mă. I-am luat mîna și i-am sărutat-o În Întuneric. — Iartă-mă tu pe mine. Orice semn de melodramă se făcu țăndări cînd Bernarda se ivi În ușă și, cu toate că era practic beată, mă descoperi gol, șiroind, ținînd mîna Clarei În dreptul buzelor, cu lumina stinsă. — Pentru numele lui Dumnezeu, domnișorule Daniel. Ce rușine! Doamne Iisuse Hristoase. Unii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scrisoare pierdută folosește în exces metoda dramatizării suferinței, provocată de șantajul cu scrisoarea. Cațavencu are și el momentul lui de „tragedie”, atunci când este înfrânt. În D-ale carnavalului, Crăcănel și Mița sunt victimele „traducerii”. Dramaturgul convertește tot acest substrat de melodramă în comedie prin jocul contradicțiilor, suprinzând „eroarea” personajelor „fie în raport cu sine (comicul de caracter), fie în raport cu împrejurarea (comicul de situație)”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 19. footnote>. La proporțiile lumii lor, personajele caragialene dovedesc existența unor calități specifice, necesare încadrării
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Nu, nu, nu, gemu ea, de parcă ar fi trecut prin chinuri mari. Tu chiar nu Înțelegi. Nu e doar o geantă. Este un stil de viață. Este o declarație. Arată cine ești ca persoană. Este un motiv de a trăi. Melodrama asta m-a făcut să râd. Se ridică brusc pe scaun și Începu să vorbească În ritm de mitralieră. Am avut o prietenă care a făcut o depresie groaznică după ce bunica ei preferată a murit și iubitul ei cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr, glasul devenise grav, calm, coborât, nici o acută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când drogurile primăverii injectează foc în sângele nostru obosit. Încă tineri, da! De parcă n-am ști de hârca putredă, de care va fi să ne izbim, de parcă am mai fi în stare să ținem strâns ghidonul. Minciuna promisiunea iluzia, ceea ce melodramele numesc cavalcada juventuții, înfrunta soarele și luna, de parcă, de parcă... n-ar mai exista dihania Orest și bordelul TRANZIT și măștile negrei memorii. Nici că ne pasă, doctore: un imens scuipat pe toate regulile și rutina voastră! Suferința jubilează mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altă lume decât cea din care provenea. Mă speriase cu nebunia ei pentru mine. Ne plimbam nopți întregi prin oraș. Dar lipsa ei totală de gust, kitschul exuberant al preferințelor ei (care mergeau spre muzică populară de proastă calitate și melodrame de doi bani), lipsa de tact care o făcea să intre strigând hello everybody într-un salon de spital, crezând că astfel îi înveselește pe bolnavi, mă scoteau din sărite pe atunci, așa că după trei-patru luni i-am spus cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Veșnic? În această schemă tristă răsare salvator vechiul vis, așa că pînă ajung la canton Îmi muncesc mintea cu acele versuri pe care trupa mea Încă le așteaptă... How do they fly? In between sau in the middle? Scîrța-scîrța pe poteca melodramelor interioare, urmează ecranizarea propriei mele biografii, filmul se termină cu un cadru În care protagonistul dansează pe o stîncă deasupra unei mări agitate, vîntul Îi flutură hainele și ploaia Îi udă chipul Îndîrjit. În fundal se aude coloana sonoră, Împletită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmă lucru stabilea definitiv calificarea lui Tom și acceptarea planului său. Nu vreau ca fata să intre într-o lume de sexualitate vulgară. Vreau să i se respecte inocența. Vreau un aranjament simplu și clar, fără ...situații confuze sau falsă melodramă. Înțeleg, replică Tom, însușindu-și tonul măsurat al filozofului, că nu vreți să vă pierdeți timpul cu problema asta. Simt convins că aveți o mulțime de chestiuni mai importante de rezolvat. Doriți să terminați repede cu această belea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a recăpătat calmul. S-a uitat lung, poate chiar cu admirație, la tânărul nepot. S-a uitat și la cumnat, dar cu o ură ceva mai potolită. Și-a aruncat privirile, cu o abia schițată iubire frățească, și către Bertha. Melodrama a continuat, se zice, cu afectuoase îmbrățișări și chiar cu lacrimi de bucurie. De crocodil sau nu, oricum lacrimile sunt ude... Cert este că, de atunci, tânărul Roland a rămas în anturajul împăratului îmbunat, iar tatăl său și-a redobândit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
era tot atât de departe de grijile mele ca războiul peloponesiac. Spre rușinea mea, spaimele și derutele provocate de mișcările frontului mi-au fost cu desăvârșire străine. Nu-mi păsa ce se întîmpla cu Europa. Sufeream pentru moartea Annei Karenina sau pentru melodrame de duzină, umblând prin toată lumea, de la ecuator la pol, și prin toate timpurile. Revăd trenurile înghețate, cu tancuri și soldați, îndreptîndu-se spre front, din zilele când plecam în vacanță sau veneam din Lisa, dar despre ce se petrecea în București
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]