607 matches
-
melodramatice ori comice în sine, fără intervenția și participarea conștiinței umane, discuția nu-și poate găsi semnificația decît prin raportarea la personaj. Putem, de aceea, gîndi diferența dintre opoziția tragică și opoziția propusă de alte genuri în termenii următori: eroul melodramatic (sau de o descendență artistică diferită) are posibilitatea de a alege între extremitățile unui antagonism, contradicția funcțio-nînd pentru el ca element de decor, pe cînd eroul tragic este lipsit, în mod necondiționat, de însăși capacitatea opțiunii. Așadar, pe segmentul melodramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
melodramatic (sau de o descendență artistică diferită) are posibilitatea de a alege între extremitățile unui antagonism, contradicția funcțio-nînd pentru el ca element de decor, pe cînd eroul tragic este lipsit, în mod necondiționat, de însăși capacitatea opțiunii. Așadar, pe segmentul melodramatic etc., dualitățile rămîn vizibile, traseul personajului reprezentînd suma alegerilor sale în varii momente. Dimpotrivă, antinomiile tragice sînt insesizabile, eroul intrînd aici în captivitatea imposibilității de a opta și, ca atare, de a acționa coerent. Dacă vom privi schematic contextele estetice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al fraților sau din dragoste irepresibilă (situație mai puțin verosimilă în contextul scenic destul de simplist propus de Webster) se căsătorește, în secret, cu majordomul ei, Antonio, și, pe parcursul mai multor ani presărați cu circumstanțe delicate, în care umorul alternează cu melodramaticul, ea naște trei copii copii ținuți departe de ochii lumii și, cu precădere, ai celor doi Duci de Calabria. Bosola, inițial un intrigant mărunt, apoi un monstrum horrendus ce amestecă exercitarea răului cu conștientizarea sa, angajat de Ferdinand să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vorbind, răspunsul ar trebui să fie negativ. Citind însă cu atenție O fată de preot, nu ai cum să nu remarci pledoaria de principii pe care scriitorul o articulează, disimulat, în spatele personajelor sale. Volumul dezvoltă, pas cu pas, dincolo de subiectul melodramatic, un veritabil manifest cultural și mentalist. Sîntem în fața unui roman feminist, născut parcă din magma filozofică a mișcării sufragetelor. Orwell continuă aici, la nivelul anilor 30, ceea ce Virginia Woolf începuse, în literatura engleză, atît prin tipologiile ei romanești, cît și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e familiară (pierde vremea prin birourile marilor case de producție și prin barurile de pe lîngă studiourile de filmare). Fitzgerald și-a dorit aceste secvențe cu Hobby ca pe niște episoade dintr-o comedie de moravuri, dar unda lor nostalgică, ușor melodramatică, nu poate fi atenuată. Personajul este o victimă a progresului, ca și Benjamin Button, aflîndu-se în contratimp cu istoria. Încearcă, disperat, să reintre în atenția potentaților zilei, însă nu reușește decît să se acopere de ridicol (strică o farsă a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prietenul-maestru spiritual: "Văd lumea prin ochii tăi" îi spune tânărul pictor celui care l-a condus discret spre căile spiritului și ale artei. Este una dintre cele mai frumoase mărturisiri din cultura lumii privitoare la relația maestru-discipol, nici patetică, nici melodramatică, nici clișeizată, așa cum riscă toposul, ci într-un fel de stilizare bizantină a limbajului și expresiei vizuale, emanând blândețe și confirmând frumusețea recunoștinței. Prin ochii profesorului Elvira Sorohan au început să vadă lumea literaturii mulți tineri în jur de 20
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
schițate cu pudoare și cu înțelepciunea autentică a celui care știe că, pentru generațiile ce au urmat, curiozitatea legată de traiul cotidian pe vremea părin ților și a bunicilor e limitată, inconstantă, vremelnică, și orice insis tență suplimentară, orice notă melodramatică riscă mai degrabă să stîrnească reacții adverse sau indiferență. Or Tudor Alexander e un scriitor perfect ancorat în epoca actuală și care ține să atragă spre lectură nu doar vîrstnicii amatori de parfumuri apuse, ci și pe tinerii pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui (...) și al (...) din Vaslui, str. Principele Nicolae (fostă 7 noiembrie, acum dispărută prin sistematizare, n.a.) nr.12, unde locuiesc și eu, cu cel mai profund respect vin a supune dvs. următoarele (...)”. Numitul Smilovici Solomon își concepuse tirada cât mai melodramatic cu putință, scoțând prima dată în evidență că bieții lui părinți sunt bătrâni și săraci, la fel ca și el, evident, și că ar avea nevoie de un pașaport pentru a-și continua (atenție!) studiile superioare în Franța, la Paris
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de lei, prețul chiriei pe o lună. Aparatul de radio era deschis și încă de dimineață se anunțase „sinuciderea trădătorului general” Vasile Milea, ultimul ministru ceaușist al apărării naționale. Acum, la ora prânzului, am ciulit urechile și am ascultat discursul melodramatic al dictatorului, întrerupt de huiduieli, țipete și urlete. Lucrătorii radioului o dăduseră urgent pe muzică patriotică, conform „indicățiilor”. Nu aveam televizor în birou, așa că în cea mai mare viteză am plecat împreună cu Dorin la el în cameră pentru a vedea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
prea mult, lăsânduse așteptat. Echilibrul romanului are de suferit în urma acestei prelungiri excesive. Intenția scriitorului pare a fi fost aceea de a analiza până în cele mai mici detalii trăirile autentice pe care personajul le are înainte de a se sinucide. Tenta melodramatică a unui episod cum este cel al ultimei vizite pe care personajul o face Unei este însă evidentă, cu atât mai mult cu cât autorul alternează scena cu o alta la fel de dramatică, în care Ghighi este cuprinsă de panică înaintea
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
submerge codurilor și convențiilor literare. Parafrazând o expresie cu care Jean Starobinski calificase preocuparea lui de Saussure pentru existența unei structuri ascunse a versului latin, e o "formă de sub formă". Psihanaliza vine aici să furnizeze conceptul care să traducă fluxul melodramatic subteran care străbate literatura lovinesciană: "în loc să reproducă o fantasmă brută după regulile stabilite de un cod artistic precis, imită o fantasmă deja romanțată" (Marthe Robert). Evident, nu e vorba de un scenariu al traumei, de un "complex", ci de posibilitatea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fabricare prin simplă aglomerare de episoade. Antonio Patraș ne face să vedem, în esență, un mod de producere a unui rebut romanesc, o poetică a eșecului: asistăm la orchestrarea unei vaste operațiuni de deconstrucție a mașinii epice, în care ideea melodramatică se convertește în tehnică narativă iar tehnica deformează romanul. Mulți vor găsi aici explicația ultimă a ratării lui Lovinescu. Ceea ce a produs perplexitatea criticii interbelice, ceea ce a rămas ca o parabolă a insuficienței experienței în fața talentului, se găsește aici expus
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la "tragica luptă a omului cu fatalitatea"47. Motivul rezistenței în timp a piesei lui Sofocle nu s-ar datora, prin urmare, excelenței estetice (altminteri, indiscutabile), formei artistice în sine, cât "fondului" psiho-moral, "conflictului" și celorlalte elemente compoziționale (de factură melodramatică). Pentru că, susține Lovinescu, "această minunată tragedie e clădită în fond pe melodramă. Iar melodrama e eternă și apare sub toate formele și cu toate epocile literaturii universale"48. Așadar, în melodramă criticul întrezărește acum un fel de formă estetică genuină
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că "o operă de artă nu se judecă prin violența emoției ce trezește, ci prin calitatea ei"), afirmația de fond rămâne în picioare: indiferent de natura și de calitatea emoției, simpla sa prezență semnalează existența unui fond psihic cu potențial melodramatic, convertibil oricând în valoare estetică. Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să regretăm faptul că, deși a experimentat ca scriitor aproape toate posibilitățile de expresie ale genului în cauză, Lovinescu nu a cutezat să fructifice teoretic observația de mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cutezat să fructifice teoretic observația de mai sus, potrivit căreia, nu-i inutil să insist, literatura se sustrage de la inevitabilul proces de mutație a valorilor estetice exact prin elementele (de fond psihologic, dar și de formă teatrală) ce definesc categoria melodramaticului. Pe de altă parte, când scoate în evidență dimensiunea melodramatică (recte: psihodramatică) a tragediei lui Oedip, Lovinescu se referă de fapt la procesul receptării, care, printr-o interpretare abuzivă a teoriei aristotelice despre catharsis, ar reclama înțelegerea oricărui text literar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu-i inutil să insist, literatura se sustrage de la inevitabilul proces de mutație a valorilor estetice exact prin elementele (de fond psihologic, dar și de formă teatrală) ce definesc categoria melodramaticului. Pe de altă parte, când scoate în evidență dimensiunea melodramatică (recte: psihodramatică) a tragediei lui Oedip, Lovinescu se referă de fapt la procesul receptării, care, printr-o interpretare abuzivă a teoriei aristotelice despre catharsis, ar reclama înțelegerea oricărui text literar sub specie theatri, în două moduri posibile: 1. fie prin
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Aristotel suscită și azi vii controverse, majoritatea specialiștilor creditându-l pe autorul Bacantelor drept precursorul dramei burgheze (și prin veriga aceasta, zic eu, al melodramei). Într-o foarte inteligentă interpretare, ce rezonează surprinzător cu câteva observații fundamentale despre natura imaginației melodramatice, asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează, Mihai Gramatopol 51 sublinia că, dat fiind acentul pus de Aristotel pe importanța elementelor de intrigă și pe "acțiune" în sine, în defavoarea caracterelor propriu-zise, catharsis-ul nu înseamnă identificarea spectatorului cu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apartenență organică la o colectivitate (ca în tragediile lui Eschil, unde rolul corului e predominant și determină "acțiunea"), fie pe exaltarea virtuților individuale, prin care omul își înfruntă destinul (ca în teatrul lui Sofocle, de pildă). În acest sens, fondul melodramatic vizat de Lovinescu în Oedip rege52 ar viza ambele tipuri de catharsis, atât cel al identificării cu eroul, cât și celălalt, al participării la acțiune, la dramă ("tragica luptă a omului cu fatalitatea" despre care vorbea criticul român). Și apoi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
practica vieții curente. Produs prin excelență al culturii burgheze, melodrama câștigă de fapt aprecierea genuină a copilului din noi, satisfăcut la gândul că povestea se termină bine (printr-o confuzie deliberată între artă și viață, în cel mai pur mod melodramatic, Goethe atribuia catharsis-ul nu atât spectatorului, cât personajelor înseși, vindecate moral prin binemeritata pedepsire finală a vinovaților). De altfel, în una dintre cele mai consistente lucrări dedicate subiectului, Michael R. Booth 60 consideră melodrama o mise en scène cu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să se datoreze satisfacției facile cu care publicul a recunoscut (și s-a identificat cu) niște situații tipice ideale, grație unei relații directe între "conținut" și "expresie" ușor traductibile în termeni ideologici, atunci declinul speciei ca atare și metamorfoza categoriei melodramaticului în arta modernă s-ar explica prin modificarea gustului public, devenit mai sofisticat o dată cu eroziunea vechilor certitudini. După același Michael R. Booth, melodrama ar corespunde unei concepții "tari" despre pasiuni, desemnând nu atât o formă literară propriu-zisă, cât mai degrabă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
toate acestea, ni se pare oarecum îndreptățită și opoziția stabilită de un autor precum James L. Smith între, pe de o parte, complexitatea eroului tragic, care ilustrează o conștiință scindată ("essentialy divided"), și, pe de alta, simplitatea organică a personajului melodramatic, înzestrat cu o vitalitate teatrală supraabundentă ("superabundant theatrical vitality"), care identifică răul exclusiv în exterior, fără a-l mai căuta și în sine. Smith comite însă un abuz în interpretare atunci când atribuie o "conștiință scindată" (recte o dimensiune psihologică) eroului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
melodramă, răul vine tot din exterior, singurele instanțe menite a semnala caracterul malefic al pasiunii ("răul intern") fiind corul și, odată cu el, spectatorul, avertizat pas cu pas asupra naturii reale a conflictului dintre om și divinitate. În consecință, tragicul și melodramaticul nu reprezintă niște categorii dramatice aflate în antinomie (cum crede Smith), ci niște modalități complementare de construcție a dramei moderne, abia aceasta având o dimensiune dialogică și personaje complexe, cu psihologii hieroglifice 64. Pe scurt, în teatrul modern, după cum am
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dramei moderne, abia aceasta având o dimensiune dialogică și personaje complexe, cu psihologii hieroglifice 64. Pe scurt, în teatrul modern, după cum am anticipat, tragicul definește o perspectivă a lecturii și a contemplației (trezind spiritul analitic, ambiția cunoașterii de sine), în timp ce melodramaticul reflectă o perspectivă a trăirii directe, nemediate. Nu întâmplător s-a și demonstrat 65 că tragedia ar sta, simbolic, sub semnul orbirii (nu i-a scăpat lui Lovinescu, mare admirator al lui Freud, situația paradigmatică din Oedip), comedia, sub semnul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
după cum ni se atrage atenția dramaticul e mai pur decât tragicul, prin intensitatea patetică a conflictului, și dacă muzica accentuează elementul dramatic (geneza teatrului liric se datorează intenției nobile și ambițioase de a readuce pe scena modernă tragedia antică), atunci melodramaticul pare să fie categoria fundamentală a teatrului, definită, aproape nietzschean, ca intensificare existențială și "mod al excesului" par excellence. Dintr-o perspectivă asemănătoare, Peter Brooks 69 (profesor la Universitatea din Yale, coleg cu mult mai cunoscutul Harold Bloom) consideră melodrama
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și natura neverosimilă (dacă avem în vedere principiul adecvării la "realitate") a "subiectului", a narațiunii și a celorlalte elemente de compoziție. (Pentru a nu confunda lucrurile, trebuie precizat chiar de pe acum că, deși literatura lovinesciană ilustrează cu varii mijloace categoria melodramaticului, criticul-scriitor nu a compus, totuși, nicio melodramă.) Aceeași distincție necesară dintre "melodramă" (specie istoricizată) și melodramatic (categorie tipologică) o întâlnim la majoritatea cercetătorilor serioși ai fenomenului la care ne referim. Eric Bentley 71, de pildă, confirmă peste timp intuiția lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]