608 matches
-
noastră inima de precară noastră inteligență. Pompează sînge numai în cea dinții, pîna o face să plesnească. În această constă forță de răspîndire a melodramei. În epoca noastră, arta nu are un dușman mai redutabil decît melodrama. Un veritabil imperialism melodramatic colonizează, una cîte una, cetățile artei și le supune codului sau unic de comportament. Publicul melodramei e unul de sclavi ai sentimentului. Incapabili de revoltă. Mă tem că era melodramei nu va cunoaște nici un Spartacus.
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
cincizeci de ani, care pînă acum se intersectaseră, ajung să se suprapună; „păpușile” reintră în matrioșka cea mare, conflictele din viețile personale ale protagoniștilor, ca și scenariul al cărui sfîrșit rămînea mereu în suspans, se rezolvă în miracolul iubirii. Pare melodramatic, este melodramatic, dar în limitele bunuluigust. Deși construcția este foarte elaborată și poate prea ambițioasă prin numărul mare de aspecte pe care vrea să le atingă, încrengăturile ei narative se urmăresc ușor pentru că tehnica decupajului și montajului cinematografic este excelent
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
ani, care pînă acum se intersectaseră, ajung să se suprapună; „păpușile” reintră în matrioșka cea mare, conflictele din viețile personale ale protagoniștilor, ca și scenariul al cărui sfîrșit rămînea mereu în suspans, se rezolvă în miracolul iubirii. Pare melodramatic, este melodramatic, dar în limitele bunuluigust. Deși construcția este foarte elaborată și poate prea ambițioasă prin numărul mare de aspecte pe care vrea să le atingă, încrengăturile ei narative se urmăresc ușor pentru că tehnica decupajului și montajului cinematografic este excelent stăpînită - cu
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
fragment de acest fel? În toiul discuțiilor despre tehnicile multimedia, el insistă în reconsiderarea ideii - încă neepuizate - bazate pe "bunul de tipar". Lucru absolul normal, celuloza moare, dar nu se predă. Mai mult, beneficiază de o poveste, și îndeajuns de melodramatică, și îndeajuns de modernă, și - încă - îndeajuns de liberă pentru a umple golurile lăsate, în chip inevitabil, de text. Fiindcă și pentru acestea s-a găsit suficient loc. Poezii într-un vers, scris, desigur, vertical, decupaje reluate, cu porțiuni întregi
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
și manechinelor, amintind kitsch-ul lui Bruno Schulz, poate fi circumscrisă aceleiași atracții funerare, manechinele avînd o alură cadaverică. Dramatismul existențial adoptă așadar o cale ocolită, din pudoarea pe care o putem descifra adesea în lumea creatorilor valahi, în pofida aparențelor melodramatice și truculente, a culorilor țipătoare, dar și a sarcasmului ce funcționează ca un amortizor al suferinței. Floarea Țuțuianu e o senzuală frenetică. Stihurile sale sînt pătrunse de gîfîitul dorinței, sub egida unei pansexualități de tip feminin care se substituie celei
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
tutelare oltenești. Dialogul cu elementele naturii și cu pronia cerească nu încetează, totul având loc în marginile semantice deja rulate între Arghezi, Voiculescu și liderii poeziei anilor '70. Cumințenia de stil n-are cum să nu producă un text perfect melodramatic, ca de pildă Credință: Crezând în veșnicie,/ în sfintele porunci,/ - inima mea,/ în cântecul plângând,/ a-nfipt până la tine/ cuțitul unui gând" ș.a.m.d. Poetul nu s-a dezbărat încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
Investigațiilor lui Ion Vianu, în care, decriptând convenabil trei surse, cu instrumente fin psihanalitice, eseistul vede, în rodnicul - istoricește - an 1916, engrama unei crime neînfăptuite. Cartea de căpătâi a adolescentului Mateiu, Arivistul lui Félicien Champsaur are în centru, după tipicul melodramatic de sfârșit de secol al XIX-lea, un omor bine ticluit și încă și mai bine mascat. Subiectul, așa cum îl rezumă Vianu, e simplu, urmărind felul în care un avocat sărman și pus pe căpătuială, Claude Barsac, o ucide pe
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
soarta e sistematic descompusă: "Mă grăbesc înspre moarte,/ fără un înțeles anume". Nici urmă de împăcare sau de seninătate, dar nici de revoltă în aceste inedite ale Marianei Marin. De cele mai multe ori atitudinea poetei e de constatare oarecum detașată, nici melodramatică, dar nici comică, de o incredibilă egalitate a tonului. Cuvintele tari din aceste poeme se înrudesc într-un semantism sumbru: moarte, scadență, spital, cavernă, beznă. Din această materie care e în sine una negativă și căreia poezia nu-i exagerează
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
că absurdul modern al subiectivității transcendentale, revoltată, în mod sisific, ca la Camus, în fața lumii incomprehensibile, va fi tot mai mult înlocuit la Ionesco prin coliziunea postmodernă, de tip parodic, a tragicului cu comicul, cu fantasticul oniric, cu miraculosul suprarealist, melodramaticul, goticul și sublimul postmodern". Oare are dreptate autoarea noastră? Henri Gouhier, citat de d-sa, asociază, în volumul Le théâtre et l^existence (1991), conceptul de absurditate nu cu iraționalul care ar implica lipsa explicației, ci cu neraționalul dat de
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
oarecare scepticism epistemologic, poziția teoretică a lui Ionesco nu contestă, ci mai curînd se fundamentează pe credința necondiționată în obiectivitatea rațiunii"). Doar în virtutea unei asemenea concepții autorul Scaunelor îmbină formele opuse într-o rețetă "de tip parodic", tragicul și comicul, melodramaticul și sublimul etc., în consonanță cu mărturisirea aceluiași Camus că "încearcă formule extreme, în măsura în care ele ating absurdul și inutilitatea". Totul meditat, dozat cu mare luciditate, oglindind un nivel speculativ care se articulează ca o teorie, iar nu ca o umoare
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
dintre întîmplările trăite de autor și aerul cu care le evocă. E ca și cum peste mintea lui Blaga s-a lăsat vălul unei duioșii iremediabile, în virtutea căreia orice eveniment capătă tenta unui suvenir drăgălaș. Moartea unei surori e ca o despărțire melodramatică, altercația dintre băieți e o sfadă cordială, anii de război sunt încercări suportabile. Nimic din vehemența crudă a istoriei nu răzbate în mintea autorului, preocupat mai mult de zugrăvirea mitică a unor anecdote anodine decît de intuirea unor frîngeri umane
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la modul panicard, rezolut. El cultivă o melancolie de umor, nu de umoare, în interiorul viziunii. Nici chiar temele Ťapocalipticeť n-au, la el, tupeul melodramatic și agresiv al angoaselor finale. Acestea sînt mai degrabă consultative decît definitive, poemul le propune, dar nu le impune". Nu o dată Al. Cistelecan are aerul unui ,colaborator" al poetului pe care-l comentează, ca și cum s-ar așeza alături spre a
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
și Sudul sunt practic în război după ce conflictul de la începutul anilor 1950 s-a terminat cu un armistițiu nu cu un tratat de pace. Analiștii militari sunt foarte sceptici cu privire la capacitățile Nordului de a-și îndeplini multe dintre amenințările sale melodramatice.
Coreea de Sud răspunde amenințărilor Coreei de Nord by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56529_a_57854]
-
unor autori străini, Mirela Stănciulescu a hotărât să se prezinte în fața cititorilor cu un roman propriu, , care are toate șansele să-i cucerească pe critici și să devină în același timp un best-seller. Romanul, un Love story românesc, mai puțin melodramatic însă și mai compatibil cu ideea de literatură bună decât cel american, aduce în prim-plan două personaje greu de uitat: un mare muzician, Matei Visarion, aflat la apogeul carierei sale, împovărat de propriul său succes, și o femeie mai
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
o determină să-i ofere o explicație filologică, o lecție sumară de poietică. Logica poeziei sfidează cum se știe pe aceea a limbajului cotidian care apelează cel mai adesea la sensul denotativ al cuvintelor. Numai că metaforele întrebuințate în partitura melodramatică, recuperate într-o cheie simbolică, dezvăluie un orizont interpretativ pe care polițistul interesat de concret îl găsește stupid, inutil. Este poezia stupidă în general? Depinde de unghiul din care o privești, pentru cel concretist al polițistului lucrurile stau simplu, în
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
sa se joacă în zona evidențelor, dar și a posibilităților de a deturna atenția de la el, către o serie de potențiali infractori. Cuvintele cântecului scapă de sub incidența situației concrete, au o frivolitate intolerabilă, însă nu cântăresc în niciun caz în ciuda melodramaticei situații dramatice. Confruntarea finală ne aduce față în față un admirabil păpușar al cuvintelor, un "dialectician", șeful de poliție, Anghelache, și subalternii săi, Cristi și nea Nelu. Cristi refuză flagrantul, iar reacția șefului nu este cum ne-am aștepta, virulentă
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
una văd și alta scriu. Așa a făcut, în 1908, un ziarist numit William P. Miller, ale cărui articole îmbrăcau minciunile șefului poliției despre primejdiosul anarhist evreu și despre vitejia cu care el, eroul, îl înfruntase, în bombastice, vandabile, formulări melodramatice. In 1992, în Bosnia, Rora fusese detașat pe lângă un reporter de război american numit tot Miller. Nu din lipsă de imaginație în materie de onomastică, ci, probabil, pentru a sugera că Miller rămâne Miller și în ziua de apoi, că
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
onorului. Dincolo de secularizarea, pe care pașoptismul și, deopotrivă, junimismul greu puteau s-o priceapă, a unui sentiment înalt pe care ajung, cu timpul, să și-l asume oameni care, fără să fie bărbați ai țării în sensul tare (și vag melodramatic) nu-și refuză, asemeni vechilor greci, gestul de-a se privi în oglindă, Alecsandri mai deplînge un lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
regretabile ale unor locuri comune, care nu prea au justificare în creațiile unui prozator din zilele noastre. }iganii, de exemplu, apar ca personaje romanțioase - vânzători de flori, exotici și frumoși. Pe acest calapod construiește Maria Marian povestirea }iganca, o reverie melodramatică, în fond: "Era o frumusețe sălbatică, răpitoare. Exotismul pe care îl răspândea încânta pe oricine o vedea. Femeie sau bărbat, nu putea trece fără să o privească îndelung și, după ce se îndepărta de ea, rămânea cu o adevărată stare de
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
numit școală, ar fi o mare amenințare pentru ordinea politică" (p.38). Împlinirea profesională a personajului feminin apare ca imposibilă în datele aces-tea. Când unul dintre colegi, Jean Malte, care era îndrăgostit de ea, îi cere (într-un pasaj ușor melodramatic) să-i promoveze pe toți elevii și să le motiveze absențele celor care lipseau nemotivat, Raluca vede în această rugăminte un gest umilitor și întrerupe orice legătură cu el. Evoluția ei capătă, spre final, accente dramatice. După ce și-a încheiat
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
cu un nou roman, publicat la finele verii Das Reiche Maedchen - Fata bogată în care "este vorba despre nimic altceva decît despre libertate, dragoste, moarte și culpă". Prezentarea îi aparține autorului. Adaosurile editurii proiectează romanul într-un orizont de așteptare melodramatic: "lumea este în flăcări" dar Bille și Dejan (eroii romanului) se iubesc și dragostea lor "este mai puternică decît toate deosebirile care-i separă", căci "ea este o nemțoaică, o moștenitoare bogată, o cercetătoare pasionată", iar el "un rom, un
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
i-a furnizat Annei tot ce știa despre Bille Sundermann și Dejan Ferari. Ceea ce Richard Wagner știe foarte bine este să plaseze această tramă narativă, pe cît de dramatică pe atît de simplă, într-un complex joc de oglinzi. Premizele melodramatice sunt deturnate de autor spre satiră prin diverse strategii discursive ca și prin divagații de la subiect, bine dozate, inteligent scoase în evidență în controversele înscenate dintre Carlo, povestitorul și Anna, regizoarea. Incursiunile în mediile sociale "marginale", interlope, periferice, de preferință
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
marcă distinctivă, ci și prin propensiunea sa către persiflare, către ludic, în sfera unor reprezentări intenționat depoetizate, circumscrise unui cotidian minor ori unui telurism pragmatic. S-ar zice că e o deculturalizare, o ,barbarizare" a unei poezii obosite de clișee melodramatice ori aulice, însă, în fond, avem a face cu o față a sa nu mai puțin elaborată, în cheie plebeiană, chiar mizerabilistă, indice temperamental al refuzului, căci bardul suferă permanent de-o alergie la ,distincție", la solemnitate. Pe de altă
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
cântărești/ 79 kg. Ai umeri lați. }i-e frig de obicei.// Pentru un somn mai liniștit. Pentru o viață mai/ confortabilă." (pag. 18) Ca să nu mai spun de bucățile oarecum corecte politic, care, deși tușante, au un prea accentuat impuls melodramatic. Multe din acestea sunt pledoarii jucate pentru o siluetă perfectă, pe care tocmai abundența (era să scriu: obezitatea) le face deficitare. Găsim și câteva aluzii ecologiste, probabil concepute în aceeași logică inversă prin care sunt denunțate, în spațiu privat, stereotipiile
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
capul urmașilor. Numele lui "George Enescu" este rostit de toate buzele fețelor cultivate din întreaga lume civilizată, iar pe ziduri apare, la concerte mari, la Operă, la "Festival", afișul cu chipul lui inspirat și chinuit de sublimul creației - cel mai melodramatic, ca atracție semi-comercială. Dar nu manifestăm adevăratul respect pentru acest om, pentru acest nume atât de mediatizat la răstimpuri, obiect de succes comercial asigurat, care atrage "și turiști străini". Rapsodiile române ale lui te întâmpină în unele mari magazine occidentale
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]