371 matches
-
ideilor. Inflexiunile vocii sunt stranii, atunci când urcă În zone neatinse de nimeni, acolo unde azurul se materializează; devin coloană, ogivă, vitraliu; apoi acestea se transformă Într-un vaer, pierzându-se treptat și prăbușindu-te În gol prin Întreruperea studiată a melosului retoric. Odată Început discursul, Înfățișarea fizică a omului se estompează, se șterge, totul reducându-se la gestul Înaripat al mâinii și la tremolul sfâșietor al vocii. Genialul Călinescu cântă la o uriașă orgă a ideilor, cutremurându-mă ca și cum aș asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rugăciunea florilor”. Tonalitatea și figurația din a doua carte sunt cuprinse rezumativ în piesa titulară: „S-a scuturat o chiparoasă/ Și florile se-apleacă toate,/ S-o vadă cât e de frumoasă,/ Când moare fără de păcate”. În toată plinătatea lui, melosul simbolist, elegiac, languros, sună în poemele fără forme fixe, unele în vers liber, ce formează, în culegerea Pagini alese (1923), ciclul A fost odată: „Cad frunzele și azi ca și-n trecut,/ Cum cade gândul în necunoscut.../ Dar parcă azi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
clasificați în continuare pe baza intensității și a exclusivității atașamentului lor pentru presupozițiile realiste centrale. Aici putem imagina un continuum de poziții diferite. Realiștii "radicali" exclud din politica internațională aproape orice altceva în afară de putere și interes propriu. Trimișii atenieni către Melos din Istoria lui Tucidide (1982: Cartea V, Capitolul 85-113) exprimă o astfel de viziune, însă aceasta nu este susținută de mai nimeni dintre teoreticienii relațiilor internaționale. Realiștii "duri" susțin predominanța puterii, a interesului propriu și a conflictului, dar acordă și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și alte drepturi ale statelor reprezintă o chestiune de recunoaștere reciprocă, nu de capacități. Puterea singură nu ne va spune nici măcar care sunt drepturile de care statele beneficiază în realitate. Este pur și simplu neadevărat ceea ce au spus atenienii la Melos, că "cei puternici fac ce vor, cei slabi suferă ceea ce trebuie" (Tucidide 1982: Cartea V, Cap. 89). Cei puternici sunt deseori constrânși chiar de drepturile statelor slabe. Ei pot, desigur, să violeze normele suveranității. Dar predicțiile bazate pe, să spunem
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în special fructe. Nu ne rămâne decât să-l cităm pe Cezar Ivănescu, la care poemul devine cântec, bocet, doină, după substanța senzorială și olfactivă a povestirii, însoțită de melodia a cărui ritm se transformă, ca la cei vechi, în melos. Cezar Baltag "Comuna de aur", E. S. P. L. A., 1960; "Vis planetar", E. P. L., 1964; "Răsfrângeri", E. P. L., 1966; "Monada", E. P. L., 1968, "Odihnă în țipăt", Editura Tineretului, 1969; "Șah orb", Editura Eminescu, 1971; "Madona din dud", Editura Eminescu, 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
său model, poetica acestui suav-întunecat Mângâios (Iași, Editura Institutul European, 1996) este apoi datoare unei porniri (controlate) de conjugare a contrariilor. Textele din carte se refuză din acest motiv interpretării univoce, apelând adesea la formele discursive cele mai diverse ca melos și construcție. Ele polarizează sensurile experienței, figurează "lucrurile și întâmplările lumii" interioare în anumite construcții disjunctive și asocieri inedite, chiar paradoxale de termeni ("moi și tari, ciudate lucruri/ moi și tari, ciudate lucruri", "soarele ca mierea,/ soarele ca fierea", "în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
paradigma poetică eminesciană, acordată cu revederea și asimilarea liricii interbelice românești și a celei contemporane din principalele limbi moderne. În al doilea rând, ea presupune revenirea la originile autentice ale lirismului și, odată cu el, accesul către "sfere mai profunde, ca melosul incantatoriu al unor invocații religioase arhaice, hermetismul orfic sau esoterismul de diferite nuanțe, cum ar fi cel rosacrucian de exemplu" (Mihai Ursachi). Sprijinindu-se pe lecturi dintre cele mai solide, comentate în varii locații ("filosofia lui Kierkegaard, Heidegger, Jaspers, Jung
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cosmice", fără a-și pierde, totuși, memoria fizică. La rândul lui, bergsonismul pornește și el de la ideea muzicii că esența a lucrurilor: durată, i.e., creația continuă și indivizibila de nou, așa cum o trăim în noi, evocă o analogie directă cu melosul: Să ascultăm o melodie și să ne lăsăm legănați de ea: nu avem oare percepția clară a unei mișcări care nu este atașată de nici unui mobil, al unei schimbări fără că nimic să se schimbe? Schimbarea îi este suficientă, este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în Porțile de aur și Deceniul primăverii (ambele din 1958), din care, ca și din cartea de debut, poetul nu va reține nimic în severele lui selecții de mai târziu. Totuși, cel ce ulterior va slăvi lumina, culorile calde și melosul e anunțat, fie cât de firav, în unele versuri, precum cele din Prinos de cântec, după cum lirismul imnic, de slăvire a înaintașilor prin acest „prinos”, nu e fără legătură cu lirica viitoare a poetului scufundat în voluptatea evocării unor dulci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
până la stelele de sus ce nu-s / decât un joc secund în mări apus.” Rigoarea și cizelura formei devin pandantul obligatoriu al unui cosmos armonic, ale cărui principii sunt lumina (solară) și muzica, euritmia. „Panta clasică din miazăzi” coexistă cu melosul și plasticitatea divină a „viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată cu scrupul prozodic: „Vioara-i ca din lemn de trandafiri / și are umăr suplu ca Madona. // Cioplindu-și-o cu mâinile subțiri, / neîntrecutul meșter din Cremona, / încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
a optimismului, a speranței, a bucuriei. Fiammetta este jucăușa, căci ludicul nu poate fi omis, este o componentă vitală a existenței, mai ales jocurile de iubire nelipsite într-un univers dominat de voci feminine tinere. Iubitoarea de cântece este Filomena; melosul aduce armonie, grație, amintind de Apollo și de Orfeu, care au 144 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 523. (trad. n.) 59 reconfigurat lumea prin puterea sunetului armonios, impunându-i un principiu al ordinii. Într-o lume a frumuseții și a muzicii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înțelegem noi demersul în zonă științifică, adică cel care face, de la poieo grecesc care înseamnă a face - și, prin derivație, poiesis, adică poezie. Creatorul în general în acest demers de istorie vie pe care-l avem în vedere ridică și melosul grupurilor, recuperează ceea ce pierdea coborând prin ele spre nadir. Altfel, oricine poate plonja spre acel adevăr, poate să-l ajungă, să-l atingă ori să-l rateze: este aventura lui. Dar cu ochii închiși și cu urechile astupate nu mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Iorga (și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică” la Mircea Eliade. De câte ori i se ivește prilejul glosează asupra unor „conexiuni” și „interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia cu arta. Îi va plasa, de exemplu, adunând tot felul de mărturii, pe Kogălniceanu, Xenopol, Pârvan sau Iorga „în universul muzicii”. Z. desăvârșește o scriitură elevată, care se supune deopotrivă rigorilor stilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
tonul devine mai radical. Concurența este mare, tipograful trece la represalii: „Primiți-o, vă rog, - zice el despre cartea nouă - și lepădați hîrțoagele cele prescrise de la unii-alții, fiind cu totul pocite și foarte departe de Înțeles...” Altă dată face elogiul melosului stihiraric și dă sfaturi pentru buna educare a glasului: „Ascultați cu băgare de seamă toate lucrările, ca să le deprindeți și cu ifosul lor, adică: liniștit, cucernic, mîngîios și dulce, ușor suind și ușor pogorînd, neabătîndu-vă În niscai adaosuri și afărături
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adevărul artei dramatice, între austeritate și carnavalesc, total neîncrezător în ideologii, în vreme ce se lasă fermecat de mitologie și de simboluri, Alexa Visarion pune în valoare, mai mult decât adevărul și neadevărul textului, muzica acestuia, lăsându-ne să-i ascultam vocile, melosul și stridențele. Ambiguitatea, pe care o condamnă în poezie savanții sau filosofii, care caută în toate o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
eliberator. Modernitatea tîrzie ca spectacol : retragerea divinului în notațiile ei, Simone Weil revine de cîteva ori la același pasaj din Tucidide pentru a face din exercitarea forței un criteriu de deosebire a naturalului de supranatural. Relatînd episodul distrugerii micii cetăți Melos, Tucidide dezgolește mecanismul istoric al forței. Agresorii atenieni ca și melienii fideli spartanilor, cei puternici ca și cei slabi, atacatorii ca și victimele stau sub constrîngerea aceleiași legi care face ca forța să tindă spre manifestarea ei integrală, acționînd oriunde
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
curg și se clatină;/ Depărtarea le-ngroapă în licăritul stelelor,/ Unde nimic nu-i prea mult pentru ele”. În poemele editate după război, atenția cititorului e reținută îndeosebi de peisaje campestre și marine, unele grațios modulate prin discrete inflexiuni de melos simbolist: „Pe mări de timp, pe mări de nesfârșite valuri,/Corăbii trec, corăbii negre vin spre țărmul vieții,/Și vânturile lumii, vântul serii, vântul dimineții,/Mereu le-abat la câte-un țărm și iar le duc spre alte maluri”. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
pădurii tropicale include peisaje de excepție prin Barron George National Park, cel mai apropiat de Cairns, cu o suprafață de 2,8 ha, și unul dintre cele mai vechi din Australia (1940). Nu apucăm să ne terminăm repertoriul improvizat din melosul carpatin, că ni se anunță o primă oprire a trenului, câteva minute la Stoney Creek Falls, locul de unde se poate admira și filma Barron Falls, uimitoare șuviță de apă sclipitoare ce se prăvale de la 260 m Înălțime Într-o spumă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
are ca dominantă ilustrarea legendelor, realizate În lemn, piatră, figuri de idoli, decorații zoomorfe cu șerpi, dragoni, păsări fantastice, transfigurate În imagini simbolice. Duminicile se desfășoară, aici, spectacole folclorice de dansuri și cântece, care aduc În fața sutelor de vizitatori frumusețea melosului popular filipinez din toate regiunile țării. Pașii ne duc pe urmele poetului Rizal, În cunoscutul parc ce-i poartă numele. Parcul adăpostește statuia eroului național Josă Rizal, cel mai mare poet filipinez, executat la 30 decembrie 1896. Parcul Luneta, acum
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a cunoscut maxima ei strălucire. În această perioadă, controlul politic al insulei se concentrează În mâinile stăpânului din Cnossos și ar fi sugestiv să Îl identificăm cu Minosxe "Minos" din mitologia greacă. Cretanii se răspândesc În Mareaxe "Marea" Egee, la Melos, Kithira, Chios, Rodos, dar mai ales În Thera, astăzi Santorini; stabilesc raporturi comerciale cu Egiptul și Asia Mică și exercită o influență puternică și asupra Greciei continentale. Erupția și explozia vulcanului din Thera, care a sfărâmat insula pe la Începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Polis devenea singura mijlocitoare către lumea zeilor, a cărei unică interpretă autorizată era. Un rol pe care Atenaxe "Atena", pe parcursul evoluției sale, Îl va exacerba și Îl va afirma prin procesele pentru impietate intentate lui Anaxagora, Socrate și Diagoras din Melos 1, dar și prin edictul din 423/422 Î.Hr., prin care, apelându-se la oracolul din Delfi, li se impunea aliaților ligii delio-atice să dea a zecea parte din produsele lor Demetrei și Corei (Inscriptiones Graecae, I2, 76, ll
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]