4,482 matches
-
patimă formelor fixe, lapidare; spre a duce ridiculizarea ermetismului de opereta pînă în pînzele albe, Călinescu a recurs la lirica veche și modernă (chiar Trakl) demontînd inepția alegoriei din plinul de sine "Rondel al dopului isteț". A omite asemenea scene memorabile, cu impact de durată, și a-i atribui lui Călinescu, în absolut, o pactizare inconditionată, servila, înseamnă a ignora alt adevăr al epocii; simplă prezenta a lui Călinescu înviora atmosferă, i-a impulsionat pe ațiți tineri ai timpului să-și
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
observației și al surprinderii scenelor pe hîrtie constituind interesul acestui memorial (vezi scenele cu rușii și grecii de pe vaporul care îl duce la Budapesta). După ce scrie, după vreun Boedecker, orașul Budapesta (autorul îl numește Pesta și Buda), închipuie o scenă memorabilă despre întîlnirea, aici, a unui român, ajuns negustor de coloniale în capitala Ungariei. De aici a apelat, pentru călătorie, la calea ferată, căreia Filimon îi spune constant "stradă ferată", făcînd și istoricul utilizării mașinii cu aburi. Are și reflecții naive
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
astăzi, filogia modernă, iar Saussure, pomenit în treacăt de Olender, vine și el din aceeași tradiție a indoeuropenismului, chiar dacă asimilată poate pasiv. Arienii, acest popor primitiv pierdut în negurile mito-poetice ale unei diaspore indo-europene, cum o numește Olender în chip memorabil, sînt uneori numiți în textele de specialitate ale secolului trecut indo-germani (tot Leibniz descoperise, printre primii, așa-zise urme arhaice în limba germană) sau indo-europeni. Prin opoziție cu ei, semiții nu sînt neapărat vechii evrei, căci și arabă este socotita
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
după criteriul estetic sever al Birgittei Trotzig". Un roman al Birgittei Trotzig din 1961, tradus la noi în 1992 (O poveste de la țărmul mării, Ed. Univers, trad. Florina Jianu-Verona), aduce în fața cititorului o lume sever construită din personaje schematice, dar memorabile. Merete cocoșata, mama ei, bătrână oarbă se mișcă somnambulic într-o ambianța dominată de prejudecăți și presimțiri ale sfârșitului, la cumpăna anului 1500. Lumea românului e alcătuită fără risipă, cu o economie de gesturi aproape crudă. Aceeași atitudine o regăsim
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
din păcate o parte din rezonanță lor originară. Acest lucru nu se întâmplă cu poemele-tablou, foarte numeroase, prezente în fiecare volum antologat. Ele surprind amănunte de culoare dispuse cu simplitate într-o formă minimala sau gesturi banale desfășurate în secvențe memorabile. Așa se întâmplă într-unul dintre cele mai frumoase poeme ale volumului: "Prin scânteietoarea zăpadă, pe lângă albele case înalte, trecea o femeie blondă cu toate semnele exterioare ale unei bunăstări sociale - haină de blană, cizmele, poșetă, plasa plină de cumpărături
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
-i răspundă. Nu reuși: - mormăi totuși în sine"), până la descrierea ciorapilor groși, "împletiți" ai Mariei, semn al bunăstării unor vremuri în care până și acest umil accesoriu vestimentar, atunci când se găsea, arată oribil. Dar, mai presus de orice, replică fulminanta, memorabilă a aceluiași Matei când li se reproșează faptul că au săpat...în cu totul alt loc decât cel care le fusese indicat: "Păi...ce să facem?!(...) Nu facem nimic: mai săpăm o dată!...Mai facem o groapă - mare brânză!"
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
personale riscă să comunice prea puțin celor neimplicați în relația dintre persoanele care recurg la ele, ori dimpotrivă, să devină cu timpul convenționale și destul de sărace în semantic. Sintagma aleasă de y Gasset pentru a-și numi profesorul este însă memorabilă, cred, tocmai pentru că la prima vedere mie cel putin mi s-a părut oarecum absurdă, sau cel puțin caraghioasa: Simmel e sobru și analitic, stilul său de argumentare are o austeritate evidență care parcă nu te îndeamnă să îl asociezi
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
Bosnia. Un subiect al mass-media din întreaga lume, incompatibil - teoretic -, prin actualitatea lui brutală, cu teatrul superartistizat al lui Matei Visniec, a intrat totuși în atenția dramaturgului, care s-a întrecut pe șine pentru a-l trata într-un mod memorabil. Curajul de a face literatura din gazetărie este depășit doar de curajul - unui autor cunoscut pentru luciditatea lui - de a fi melodramatic. Pentru prima oara în cariera sa, Matei Visniec recurge la melodrama - și totuși nu abdica de la bunul-gust. De
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
obiceiuri și cutume, mai toți practicînd activ yoga, meditînd, si actualizează spiritualitatea cărților sacre, pe care, unii, le citesc. Cu siguranta, aici, in mînăstire, a studiat, măi adîncit, viitorul savant practicile yoga, descrise, apoi, în cartea omonima. Să notez că memorabile sînt paginile despre cobră neagră și despre leproși. Dl. Mircea Handoca a pregătit, după ediția a II-a, din 1935, a acestei cărți o foarte bună ediție, însoțită de o informată prefață. I-a adăugat, într-o a doua secțiune
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
rezultate remarcabile, a fost în editarea, în ediție critică, si comentarea operei lui Paul Zarifopol, reluînd-o, pentru a o întregi, din 1971 și pînă anul trecut, dîndu-ne o excelentă și completă ediție a tuturor scrierilor marelui eseist. E un merit, memorabil, care nu va fi uitat, ci prețuit cum se cuvine. Și-a adunat de-a lungul celor peste patru decenii de activitate de exeget cîteva dintre studiile publicate în volume, dintre care as aminti culegerea Continuități din 1974, densă și
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
ordonase, impunător cum era -:"Suie-te pe masa să-ți trag două palme!". Pare o anecdotă. E însă un fapt real, dovedind personalitatea prozatorului. Știu pe de rost un vers de-al lui Beniuc, din tinerețele lui, printre atîtea poezii memorabile ale ardeleanului. Vers care sună așa: La Pontul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet. v v v Aceste două versuri numai arată "ghiara" lirica a transilvăneanului mărunt, ager și, voi arăta, atît de uman... Păcatele lui se explică
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
Cronicar Un jălbar de elită Cel mai recent număr al revistei VIAȚA ROMÂNEASCĂ (9-10/septembrie-octombrie 1998) are 256 de pagini și se deschide cu o memorabilă carte de învățătură succinta semnată de Alexandru Paleologu. După o suită rapidă de disocieri, generate de încercarea de a răspunde la o întrebare provocatoare ("Se poate ajunge la Dumnezeu prin filozofie?"), Alexandru Paleologu conchide în stilul său spectaculos: "Noica spunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
va fi citit acest volum cu creionul în mînă, cum ne-o spune de cel puțin două ori, însă nu are multe de observat pe marginea lui. Analiza sa stă pe propriile-i picioare, bine întemeiată, chiar dacă nu și neapărat memorabilă ori relevantă în chip special prin concluzii. Premisa de la care pornește, stabilită pe baza unei cercetări atente și ingenioase a definițiilor de dicționar ale termenului, e demnă de reținut: trădarea este căderea dintr-o stare de iubire. Multe se pot
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Jurnalului politic al lui Ioan Hudița (Editură Roza Vanturilor, 1997), deși există și aici "revelații" comparabile cu cele din Jurnalul lui Mihail Sebastian. Să fie o explicație posibilă dezinteresul activ pentru istorie, semnalat și deplâns mai demult, sub un titlu memorabil, Cine se teme de ... Tacit?, chiar an paginile României literare, de Monica Lovinescu?! Nu s-ar părea, judecând după amploarea și incandescenta recentei "dezbateri" despre un oarecare manual de istorie pentru ultima clasa de liceu. Este ansa drept că nici
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
patul prințesei, opunând caracterului lor urât o noblețe a firii pe care prințesa nu a mai ăntălnit-o la nici un bărbat. Balzac poate să fie satisfăcut. Iubirea lui pentru femeile superioare și de vită nobilă a fost ămplinită. Măcar prin literatura. * Memorabil este finalul cărții. După ce ia apărarea prințesei atacată cu violența de musafirii răutăcioasei marchize d'Espard, d'Arthez este pus astfel să ăncheie scandalul: "- Cea mai mare vină a acestei femeie - (a prințesei, n.n.) este de a pași pe ruinele
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
a fost distrusă în anul 1986. Să ți se răpească, printr-un act arbitrar, însuși cuibul tinereților, asta înseamnă crimă. La drept vorbind, era o continuare logică a sirului de crime declanșat prin instaurarea samavolnica a regimului totalitar în țară. Memorabil că amploare și trasare a coordonatelor emoționale este debutul românului, în care personajul central parcurge, acompaniat de explicații venite din partea mamei, albumele de familie. O senzație de convivialitate, pește spații și timp, care poate explica atașamentul românilor față de urgisita lor
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
puteri, G. Ibrăileanu, desi rolul său de critic literar e estompat, locul său fiind nu ocupat ci ăncredintat lui Mihai Ralea. Această chiar ănainte de 1930. Ralea scrie aici (ce-i drept cu impardonabila intermitenta) despre cele mai notorii apariții. Memorabilă e cronică lui Ralea, din 1927, la volumul Cuvinte potrivite de Arghezi, ăn care, ăn final, aprecia: "Nu există poet mare neăncadrat. Dl. Ț. Arghezi e cel mai mare poet al nostru de la Eminescu ăncoace. Valori prea mari nu se
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
pe nimeni în intimitatea să, numai la castelul Peleș de la Sinaia primind la masă, firește cu protocolul de rigoare, oameni politici sau oaspeți străini. Nu lipsesc nici portretele unor fruntași liberali, care îi vizitau casă după căsătoria cu Ionel Brătianu. Memorabil e portretul lui C. Stere, "zburlit și greoi" dar megaloman, l-a văzut în cabinetul soțului ei în vremea răscoalei din 1907, cînd l-a interpelat grosolan de ce nu l-a chemat pentru a i se încredință potolirea răscoalei în
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
veacului, aidoma păpușilor ce se rotesc la schimbarea orelor, în vechile turnuri medievale cu ceas. Spre deosebire de aceste păpuși mecanice care șunt pure alegorii, personajele lui Günter Grass șunt oameni de rînd implicați fiecare în felul lui într-un eveniment istoric memorabil: un soldat german care în 1900 participa la înnăbusirea asa-umitei "răscoale a boxerilor" din Chină, un vechi activist de stînga 68-ist, care devenit conferențiar cîțiva ani mai tîrziu, și ține studenților prelegeri plicticoase despre subiecte interesante (despre Paul Celan
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
puțin cu Artaud, putin cu Rimbaud?"). Poezia lui Ghergut atrage de la început că entertainment superior, prin acrobațiile intertextuale și umorul absurd. Recitita, ea dezvăluie o poetica profund baroca. Sub mască veselă, colorată, inteligență există spleen autentic. "Poantele" finale argheziene, întotdeauna memorabile, anihilează furia, frustrarea, melancolia din corpul poemului: "Aș vrea să scriu un poem care să fie o gafă imensă /.../ // nu pur și simplu kitsch, nu doar ridicol, nicidecum ceva bestial / ci ceva absolut penibil, mama / ceva fără nici o șansă // ceva
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
să facem distincții în interiorul comunismului, nu să-l privim în întregul lui, ca tulpină canceroasă. Cum nici studiile istorice n-au avansat temeinic, e de înțeles retractilitatea scriitorilor în a valoriza literar momentul. Se pare că, dintre toate bornele istorice memorabile, 1989 este condamnat să fie sărit, adică interpretat fie prin ce a fost înainte, fie după el. Cele mai bune cărți postrevoluționare despre aceste etape vorbesc. În sine, 1989 pare definitiv condamnat la uitare. Ori cel mult proiectat în zona
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
slow motion. Dislocat din timpul uniformizant, eul multiplu autorizează biografia să certifice o nouă identitate istorică. Se vede limpede că Adrian Buz a muncit mult la acest roman, însă i-a lipsit forța, precum și substanța unor personaje cât de cât memorabile. La finalul lecturii, alături de plusurile semnalate și de ideea frumoasă a antieroului norocos, rămânem cu impresia unui roman ambițios ce lasă istoria așa cum o știam. Liniar ca un manual de istorie, dens fără adâncimi, masiv fără a fi memorabil, 1989
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
cât memorabile. La finalul lecturii, alături de plusurile semnalate și de ideea frumoasă a antieroului norocos, rămânem cu impresia unui roman ambițios ce lasă istoria așa cum o știam. Liniar ca un manual de istorie, dens fără adâncimi, masiv fără a fi memorabil, 1989 reține o perspectivă inedită a marginalului activat de conștiința unor turbulențe ratate.
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
despre farmacista preferată sau despre casierele drăguțe de la magazinul din colț. Scriitura fragmentară i se potrivește autorului, modului său sprințar și șăgalnic de a trece de la o temă la alta, de la evocare la visare, prilejuind glose sau confesiuni, tulburătoare sau memorabile. Aș alege doar cîteva pepite. Astfel, sentimentul amoros e pus în legătură cu fenomentul cristalizării/decristalizării imaginat de Stendhal, de care Genette mărturisește că se simte mai aproape decît de Freud, cu o nouă hartă a tandrului, cu relația de afecțiune, în
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
timpul este mai scurt în prolepsă decît în analepsă, altfel spus, că el nu practică simetria, dar asta eu o știam deja și voi de asemenea.” (p. 35) Privirea melancolică asupra timpului, care i-a inspirat sute de pagini și memorabile categorii poetice în Figuri, e însoțită de umor și chiar de o anumită tandrețe: «timpul este pentru mine mai degrabă un tovarăș pe care îl suport fără să vreau să scap de el, fără speranța de a-l domina și
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]