1,292 matches
-
secvențe umoristice irezistibile, arătând o finețe a observației și o fixare în scris a vorbei de duh demne de un prozator. Dar, mai mult decât atât, e o carte de o mare eleganță - cum rar se întâlnește în cărțile de memorialistică de la noi -, în care Crohmălniceanu ține să vorbească numai despre autorii deja dispăruți, și își cere în prealabil iertare dacă cineva în viață iese, totuși, „nedreptățit” din paginile sale. Amintirile deghizate sunt scrise, probabil, în ultima sa perioadă; cartea a
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
iarna 1970, Dumézil a fost invitat de prietenul său în cadrul celebrelor conferințe Haskell. Câțiva ani nu a putut uita ospitalitatea și amabilitatea cu care a fost primit de colegii săi americani. Atmosfera familiară a acestor șase luni a fost deosebită. Memorialistica și corespondența vor evoca întâlnirile săptămânale la cină ale tuturor profesorilor, discuțiile lor însuflețite de teologie, critică literară, preistorie și lingvistică indo-europeană. La 14 iunie 1979, Eliade a asistat la discursul inaugural de primire a lui Dumézil la Academia Franceză
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
un înlocuitor al destinului. Dacă nu chiar și al zeității. I. S.: Privind în ansamblu opera dvs., deci nu numai proza, în continuitatea ei, cea mai importantă modificare postdecembristă constă în revanșa autobiograficului. Se vor restrânge mărturisirile despre sine la memorialistică, așa cum o cunoaștem din cele patru volume despre Sensul vieții sau există riscul să debordeze într-o ficțiune deghizată? Din câte știu, nu agreați proza narcisistă, ficțiunea narcisistă. N. B.: Am răspuns oarecum la această întrebare, când am amintit de romanul
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
Continuă să scrie romane care se bucură de succes atât în Europa, cât și peste Ocean: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005), Accidentul (2008) și Cina blestemată (2009). Ismail Kadare este și autorul unor eseuri, scrieri de memorialistică, precum și al cărții-document Moartea care ne-a unit (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. Pe lângă numeroase alte premii și distincții literare primite, autorul a fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel și recompensat în 2005 cu prestigiosul
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
de sine, iar acest exces culminează în imboldul de a se pune pe ei înșiși în lumină. Cînd e vorba de pictori, imboldul ia forma autoportretului, cînd e vorba de literați, mania poartă numele de autobiografie (cronici de familie, jurnal, memorialistică etc.). Perioada asupra căreia se oprește Raluca Dună leagă Antichitatea de Renaștere, într-o cercetare minuțioasă de asiduă răscolire a bibliografiei de specialitate (Georg Misch, Georges Gusdorf, Louis Marin). Rezultatul este volumul Eu, autorul, o mostră aspră de depănare a
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
ar fi fost prost conceput. Și aceasta, întrucât cercetătorul nu pare a face diferența între ficțiune și non-ficțiune: așa-zisele „reflecții, amintiri, confesiuni” (cu observația că și amintirile sunt tot confesiuni, tipologic vorbind) sunt culese atât din eseurile, interviurile și memorialistica lui Preda, cât și din romane. Pentru Marin Iancu, ceea ce spune naratorul romanelor, ba chiar și unele personaje (!), are același statut cu ce spune Marin Preda însuși și, în consecință, replicile din proze sunt catalogate la un loc cu mărturisirile
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
Pop, prietenul lui Mihail Sadoveanu - , pe care l-a găzduit în anii grei pentru autorul Fraților Jderi, 1940-1941, în cabana sa de pe valea Frumoasei din Munții Sebeșului, a scris după model sadovenian povestiri de vânătoare, dar și interesante pagini de memorialistică. Cunoscând Blajul ca puțini alții - aici a făcut liceul între 1904-1907 - lui îi datorăm una din cele mai frumoase evocări a acestor instituții de învățământ, supranumite „fântâni ale darurilor” (Desculți la Școlile Blajului - publicată în România literară, nr.49 din
Aniversări by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5599_a_6924]
-
scris romane care sunt tot atâtea momente de referință ale literaturii secolului XX - între care Hristos răstignit din nou, 1948, Ultima ispită a lui Hristos, terminat în iulie 1951, dar publicat în Grecia în 1955, și Căpitan Mihalis, 1953), dramaturgie, memorialistică (autobiografia Raport către El Greco, apărută după moartea sa, în 1961; cărțile de călătorie ale lui Kazantzakis au reputat, de asemenea, un mare succes), eseuri și traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea etc.). S-a bucurat de celebritate în lume ca nici un
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
maturității creatoare. 3. Herald. Revistă avangardistă. Apare la Cluj, în 1933. Un singur număr. Astăzi e o raritate bibliofilică. A se vedea, în acest sens, contribuțiile istoricului literar Nae Antonescu privitoare la presa literară din Transilvania. 4. Al. Căprariu - Dincolo de memorialistică în Tribuna, 6, nr. 19(275), 10 mai 1962, p. 3, col. 1-2. (Cronică literară a romanului Drum spre oameni). 5. Perpessicius - Ion Vlasiu la 60 de ani în Tribuna, serie nouă, 12, nr. 19(589), 9 mai 1968, p.
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
peste trei ani în urmă, într-o misivă adresată aceluiași destinatar, folosea un epitet deloc măgulitor: "Ce adorabilă zoologie și politica asta!" ș10 februarie 1948ț2. Ce efecte a avut politica asupra existenței eroului nostru aflăm din mai multe pasaje ale memorialisticii. Iată unul din ele: Niciodată n-aș fi crezut că voi ajunge la disperare metafizică plecând de la politică și naționalism." ș4 ianuarie 1943ț3. Să ne întoarcem cu alți cinci ani în urmă. Din Sanatoriul Moroieni, la 10 noiembrie 1938, relatând
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
a fost permanent stimulat să profeseze, să cerceteze și să se impună prin conferin- țele, articolele și cărțile sale unui important segment al intelectualității europene. O caracteristică fundamentală a complexei personalități a lui Alexandru Ciorănescu o constituie, așa cum rezultă din memorialistica sa, o curiozitate epistemică, rar întâlnită la intelectualii noștri. Pentru dascălul și îndrumătorul său, inegalabilul N. Iorga, pe care l-a venerat și de la care a învățat enorm, a manifestat întotdeauna o autentică prețuire intelectuală și o recunoștință pe care
Noi contribuții la bibliografia lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5149_a_6474]
-
dacă ținem seama de datarea textelor de comentariu și memorialistice care îl privesc: prima, deloc bogată, consumată în timpul vieții scriitorului; o a doua, datorată celor care au scris la moartea sa (1889) și în anii de după nefastul eveniment; în sfârșit, memorialistica de după 1920, una recuperatoare, dar pe alocuri anecdotică și ficțională, încercând să facă față interesului crescând al publicului față de opera clasicizată a humuleșteanului. Această etajare a definirii personalității sale are câteva avantaje certe: face ordine în materialul evocativ; permite stabilirea
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
a organizat acțiuni pentru emanciparea politică a femeilor prin acordarea dreptului la vot. Ziaristă de talent, Alice Dunbar-Nelson a fost și o scriitoare de uimitoare prolificitate. A scris versuri, nuvele, schițe, precum și un jurnal care prezintă un destin de excepție. Memorialistica ei reconstituie episoade din anii 1921, 1926, până în 1931. A fost publicat doar în 1984 și nu s-a bucurat încă de o traducere românească. Într-o epocă în care femeile de culoare nu prea obișnuiau să lucreze în afara gospodăriei
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
fatal minor al beletristicii pe care o scrie. Dar cînd Florin Constantin Pavlovici scrie Tortura pe înțelesul tuturor, expresivitatea e la ea acasă, fiindcă e scrisă dinlăuntru. Iată motivul pentru care biografiile din acest volum nu pot fi romanțate. Paradoxul memorialisticii penitenciare este că, deși nu stă sub canon estetic, fiind adesea urîtă și stîngace, are o expresivitate mai mare decît beletristica. Dar e o expresivitate de adâncime, nu estetică. Mărturiile din volum te răscolesc, pe cînd beletristica despre închisori, scrisă
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
au întâmpinat, în cei unsprezece luștri care au trecut de la dispariția sa fizică, câteva piedici greu de înlăturat, datorate unor împrejurări ce se cuvin a fi elucidate. Absența unei ediții complete a operei, necunoașterea bibliografiei, dispariția unor manuscrise și o memorialistică îndoielnică privitoare la poetul Nicolae Labiș au creat o anume stare de confuzie, întreținută de cei din preajma lui Mihai Beniuc, care monitorizau, cu mijloacele specifice epocii, orice existență scriitoricească și, mai ales, orice deviere a unora dintre cei afirmați și
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
aprilie 2014, de la ora 18:30, la Librăria Dalles (bd. Nicolae Bălcescu, nr. 18) din București, unde Editură Cartea Românească aniversează 100 de ani de la nașterea marei poete a secolului XX, eveniment marcat de apariția a doua volume inedite de memorialistica - Însemnările mele, cu texte, note și comentarii stabilite de Geo Șerban -, disponibile și în ediție digitală. Vor împărtăși amintiri cu și despre Maria Bănuș Adriana Bittel și Nora Iuga, iar Tudor Bănuș și Geo Șerban vor realiza cateva incursiuni în
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
2001), 4. Garda de fier (2001), 5. Crugul mandarinului (2002), 6. Călugărul alb (2003), 7. Turnul de ivoriu (2004), 8. Soarele melancoliei (2005), 9. Noaptea Valahiei (2006). El are un conținut compozit, alături de puținele pagini de jurnal intim și de memorialistică, adăugându-se numeroase eseuri, ca cele despre Tolstoi și Bălcescu, însemnări pe diverse teme, despre teatru și cinematografie, reflecții de moralist, recenzii literare. Multe dintre ele sunt simple manuscrise în proiect - altele, neterminate, piese dintr-un vast atelier pe care
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
facă publice. De aici, o seamă de repetiții, de reluări ale unor idei importante, exprimate cursiv și coagulat mai ales în primul volum Memoriile mandarinului valah. Sigur, informația se îmbogățește, pe vechea schemă, dar se și diversifică, depășind, repet, sfera memorialisticii propriu-zise. Marele avocat Petre Pandrea se autodefinește încă o dată ca "medic de leproși morali și politici", un temerar, care i-a apărat și pe comuniștii ilegaliști în epoca 1933-1944, ca și pe evrei, adventiști și legionari. Această "imparțialitate" îi va
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
La 20 de ani, îi apare o carte de proză intitulată Nuvele, cele mai multe dintre ele romanțioase, la fel ca versurile (modeste) și epigramele (fără umor). În 1895 publică studiul Patriotismul în literatura română, iar în 1940 volumul sapiențial și de memorialistică Gânduri și amintiri. Colaborează la Revista nouă, Literatorul, Literatura și arta română și editează două publicații: La Roumanie nouvelle și Capitala unde semnează Bucur Ciobanu. În paginile revistelor sale întâlnim câteva nume cunoscute ale literaturii române, unele de real prestigiu
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
era firesc, spațiul cel mai întins al repertoarului, cu menționarea tuturor volumelor originale, în ediții princeps, în ediții următoare, în traduceri, prezența în reviste atât a unor fragmente din romane, cât și a povestirilor, nuvelelor ș.a., în antologii, apoi publicistica, memorialistica, corespondența etc., etc., totul într-o exemplară sistematizare pe ani, în așa fel încât oricine din cei interesați, poate obține cu ușurință și în timp util, orice informație dorită. Un capitol de mari proporții este consacrat receptării critice a operei
BIBLIOGRAFIA MARIN PREDA by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3778_a_5103]
-
istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Paralela 45, 2001, p.14). Continuând în aceeași paradigmă raționamentul de mai sus, trebuie subliniat că dificultatea integrării Jurnalului fericirii în istoria romanului autohton nu se datorează, însă, doar ignorării ficțiunii în favoarea memorialisticii, deși, așa cum a demonstrat-o și G. Ardeleanu, anumite clivaje au existat. A constat și faptul că înaintea publicării Jurnalului..., Steinhardt scrisese în mare parte numai eseistică, articole, recenzii, unele cu un pronunțat caracter memorialistic. Studiile în materie de drept
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
parodiile anilor ’30, romanul Călătoria unui fiu risipitor sau Eseul romanțat asupra neizbânzii erau parțial sau total necunoscute ori nepublicate. Au contat mult, pe lângă aceste aspecte, receptarea și încadrarea - simptomatice pentru euforia anilor ’90 - în valul de tip tsunami al memorialisticii de închisoare, în cadrul căreia opera lui Steinhardt este, totuși, singulară ca scriitură și ca anvergură. Revelația, documentul, aura, „câmpul” - altădată, temelie a entuziasmului critic steinhardtian - au fost mai puternice decât reconstrucția de tip ficțional și s-au întors împotriva autorului
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
Preda, deși avea vocația confesiunii, profund articulată, ezita să se înfățișeze în aceea de epistolograf, care, adesea, presupune mărturii din cele mai incomode și imprevizibile. Contemporanii săi, cei mai mulți dintre ei, creditabili, afirmă, și unii încă mai consemnează, în cărțile de memorialistică, faptul, ușor verificabil, că Marin Preda nu avea aproape niciodată timp suficientsă-și definitiveze manuscrisele cărților sale. Unul dintre apropiații săi, istoricul literar Mihai Gafița 4 (n. 21 octombrie 1922 - m. 4 martie 1977), care s-a bucurat, constant, de încrederea
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
îndepărta „minciuna instaurată ca adevăr” și perpetuată în aproape toate studiile consacrate vieții și operei rebreniene. Romanul este construit în haloul procedeelor postmoderniste, Ilderim Rebreanu utilizând strategic epica propriu-zisă în combinație cu documentele de facto, evocarea personală cu citatul din memorialistica diverșilor săi eroi, sau cu fragmente din corespondența acestora, cu citate din articole de ziar etc., totul într-o turnură cvasipolemică, pamfletară uneori, utilizându-se eseistica pentru evidențierea relațiilor întreținute de Livu Rebreanu cu diversele personalități ale vremii, dar însăilând
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
cele din urmă, când catastrofa se produce pe front, prozatorul se simte vinovat, cel puțin în adâncurile conștiinței sale tăinuite, răscumpărându-și vina prin scrierea romanului Pădurea spânzuraților. Ilderim Rebreanu scrie și el aici, recompus altfel - bazat pe corespondență și memorialistică - în pandant cu Pădurea spânzuraților, romanul tragediei lui Emil Rebreanu, de pe front. Nu se pune, desigur, problema comparației între cele două romane, dar reușita lui Ilderim Rebreanu este meritorie prin tocmai evidențierea detaliilor particulare ale unei realități ce s-a
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]